Construită la 1914, clădirea de 4 etaje și mansardă face parte dintr-o zonă protejată istoric și este situată în inima centrului vechi al Constanței, pe strada Nicolae Titulescu, nr. 13. Altădată o bijuterie care reflecta bogăția afaceriștilor greci, clădirea este astăzi o ruină ale cărei instalații sanitare, termice și electrice nu au fost reabilitate niciodată de la construire.
Primăria Constanța a obținut, la 1 iulie 2019, o finanțare de 3 milioane de euro, bani europeni cu care imensul monument ruinat, cu o suprafață desfășurată de 2346 mp, ar trebui transformat într-un incubator de afaceri, care va purta numele de ”Casa Societății Civile”.
În Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții (DALI) specialiștii arată că, după reabilitare, clădirea va putea găzdui cel puțin 17 firme și va avea o capacitate maximă de 160 de persoane. Casa Embiricos va fi prevăzută cu panouri solare, un lift din sticlă cu o capacitate de minimum 5 persoane, adaptat pentru persoanele nevăzătoare ori cu dizabilități locomotorii.
Birourile a ceea ce se vrea a fi primul incubator de afaceri din Constanța vor fi dotate cu 60 de seturi de birou, dulap și scaune din piele ecologică, 60 de sisteme all-in-one cu sistem de operare preinstalat (hard minimum 1TB, placa video minim 4GB etc), scannere, imprimante etc.
Refacerea Casei Embiricos, conform DALI. Detalii tehnice
În cadrul Documentației de Avizare a Lucrărilor de Investiții este detaliată mai ales reabilitarea clădirii din punct de vedere tehnic. Din informațiile consultate, redăm un fragment din ce au propus inginerii cu privire la refacerea structurii Casei Embiricos:
- Introducerea unor stâlpi lamelari din beton armat la intersecții înglobați în zidărie iar la partea superioară se vor realiza centuri și grinzi din beton armat.
- Fundațiile și pereții de la nivelul subsolului vor fi cămășuite cu beton armat (doar la interiorul clădirii, după caz, pe o față sau ambele fețe).
- Atât stâlpii cât și cămășuielile vor fi încastrate într-o dală din beton armat, de tip radier general realizați între fundații; inițial se vor realiza subzidiri la fundațiile existente din beton; în conformitate cu studiul geotehnic și expertiza tehnică se va realiza o consolidare a terenului de fundare prin intermediul injecțiilor cu suspensii de silicate în amestec cu bentonită; aceasta se va realiza înainte de consolidarea fundațiilor sau după executarea dalelor unde vor fi prevăzute orificii pentru introducerea de tije necesare pentru consolidarea terenului de fundare prin injecţii pentru mărirea capacității portante a terenului și impermeabilizarea acestuia.
- Refacerea riglelor de cuplare existente prin reducerea lor ca și secţiune și realizarea unor elemente din beton armat pentru majorarea rigidităţii și asigurarea unei cuplări corespunzătoare a montanţilor de zidărie existent.
- Mărirea rigidităţii planșeelor de peste parter, etaj 1-4 și mansardă pentru o preluare corespunzătoare a forţei seismice orizontale și transmiterea la montanţii de zidărie prin desfacerea umpluturii planșeelor și demontarea structurii din lemn realizată și păstrarea profilelor metalice existente (cu înlocuirea celor afectate) și realizarea unui planșeu din beton armat cu tablă cutată portantă pe grinzi metalice.
- Refacerea zidăriilor afectate prin rupere cu zidărie de acelaşi tip (vechime) prin înlocuirea si ţeserea zidăriei fracturate;
- Dezafectarea in totalitate a mansardei existente și refacerea ei din materiale uşoare si corespunzătoare pentru diminuarea masei seismice;
- Realizarea grinzilor de cuplare la curţile de lumină de pe faţada posterioară la fiecare nivel;
- Înlocuirea tuturor instalaţiilor sanitare termice si electrice și investigarea instalaţiilor subterane din subsol și imediata vecinătate pentru remedierea eventualelor infiltraţii;
De ce este Casa Embiricos importantă pentru Constanța
La 1 mai 1914, în cele mai bune perioade ale existenţei Constanţei, fraţii Embiricos inaugurau prima cursă transatlantică dintre Marea Neagră şi New York. Se făcea o escală, obligatorie, la Pireu şi încă una, dacă mai era nevoie, la Marsilia. Au ales vasul „Themistocles”, construit în 1889, de 16 000 de tone şi care putea atinge 16 noduri, adică fix vreo 15 zile de călătorie între Constanţa şi New York. Încă nu erau vize, paşapoartele se eliberau uşor pe la puzderia de consulate străine din vechea cetate a Tomisului şi, să nu uităm, mai erau câteva luni până când omenirea intra în Războiul Mondial. Linia transatlantică a fost marea lovitură a fraţilor Embiricos, la fel de mare precum exportul de cereale şi importul de cărbuni. Până în vara anului 1916, când România a intrat în război, în jur de 5000 de călători cumpărau anual bilete de la National Steam Navigation cu destinaţia New York. Adică, peste 80% dintre pasagerii din Europa de Sud- Est care alegeau să plece în S.U.A. În plus, la cererile Comisiei Europene a Dunării şi a comunităţilor diplomatice şi de afaceri, compania inaugurase, încă din sezonul estival 1911, curse regulate între Sulina şi Constanţa.
Evident, fraţii s-au gândit că este momentul să mute sediul firmei de la Brăila la malul mării. Din păcate, însă, timpul n-a mai avut răbdare: în august 1916 România a intrat în război, în toamnă Constanţa a fost ocupată şi devastată şi puţini mai erau aceia care îşi mai permiteau, financiar, o biată călătorie pe calea ferată, darămite cu vaporul peste Atlantic.
În 1920, însă, cursele se reiau. Lumea îşi revenea greu, Constanţa repara rănile războiului şi anunţa o dezvoltare chiar şi mai accelerată decât aceea de pe vremea bătrânului Rege Carol I. Vaporului „Themistocles”, avariat şi el după intrarea Greciei în război (în vara anului 1917) i s-a alăturat o navă şi mai modernă, şi mai încăpătoare. „Regele Alexandru”, care purta numele nefericitului rege tânăr al Greciei, care a domnit între 1917 şi 1920, mort stupid în urma unei muşcături de maimuţă (unii, la Atena, îl acuzau de complot pe chiar Venizelos), avea 30.000 de tone şi putea atinge 18 noduri. Afacerile mergeau strună iar fraţii Embiricos, care între timp înfiinţaseră Banca Economiei Naţionale a Greciei (1918) şi conduceau, din 1916, Uniunea Constructorilor Greci de Nave, au găsit de cuviinţă că trebuie să îşi mute afacerile la Constanţa.
În 1940, Leonidas Embiricos a vândut clădirea către o bancă regională din Iaşi, Creditul Funciar Urban, care spera să câştige la Constanţa venituri mari din credite şi depozite pentru afacerile portuare. Nu mai era timp. A venit al Doilea Război Mondial, apoi, din vara anului 1944, ocupaţia sovietică a oraşului. Portul a fost închis comerţului, afacerile au fost izgonite încetul cu încetul iar instaurarea regimului comunist a pecetluit soarta unuia dintre cele mai frumoase monumente ale Constanţei şi ale uneia dintre cele mai răsunătoare afaceri de la malul mării. Naţionalizată în 1948, casa Embiricos a devenit în anul următor, pentru scurtă vreme, sediul Comandamentului Marinei Militare.
Citește mai multe despre istoria Casei Embiricos, AICI.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții: