Credibilitatea sistemului de învățământ din România a fost zdruncinată, din nou, de arestarea preventivă a unui cadru universitar din Constanța.
Gheorghe Țarălungă, fost decan al Facultății de Farmacie de la Universitatea „Ovidius“, a fost scos din sediul DNA în cătușe, acuzat de luare de mită.
În urmă cu doi ani, aceeași instituție de învățământ a fost zguduită până în temelii de arestarea rectorului universității, Dănuț Tiberius Epure.
Din exterior le putem privi ca evenimente izolate, greșeli umane a unor oameni nemulțumiți de leafa primită de la stat.
Însă, intrând în adâncul fenomenului, aceste arestări dezvăluie o situație tragică a sistemului de învățământ superior. Și, asumându-mi următoarea afirmație, (care, încă, nu poate fi dovedită), bazată doar pe vuietul studențimii, consider că această situație este general valabilă nu numai la Constanța, ci și la Iași, Cluj, București sau Oradea. Este o practică comună realizată la scară mai mică, sau mai mare, în funcție de caz.
Încercând să ocolesc termenii absoluți și să nu exclud categoria de universitari care își fac datoria conform codului deontologic, experiența ultimilor ani ne demonstrează că în universitățile românești există adevărate rețele ale șpăgii.
Un complot tacit între mediul universitar și studențime, un pact care aduce beneficii ambelor tabere: diplome pentru cei din urmă, bani și facultăți doldora cu studenți pentru cei dintâi.
Vina este comună. Pactul tacit este diabolic și poate fi rezumat printr-un termen dur: cancerul intelectualității românești.
Medici, profesori, judecători, procurori, ingineri, toate aceste „bresle“ au în componența lor „profesioniști“ care, în anii studenției, au fost atinși sau au pus serios umărul la dezvoltarea sistemului de șpagă din universități. Un student care a dat șpagă în facultate, cu siguranță va accepta la rândul lui, sau va cere șpagă în momentul în care va profesa, continuând lanțul slăbiciunilor și pietrificând-o în toate mediile sociale ale țării.
25 de ani de asemenea practici ne răspund astăzi la întrebarea de ce DNA și ANI sunt cele mai active și mai ocupate instituții ale României. De ce am ajuns în situația în care reprezentanți ai intelectualității românești, stâlpi ai unei societăți (astăzi bolnave) dau năvală în sediile Justiției cu gluga pe cap și ies, în majoritatea cazurilor, cu paltonul pe cătușe.
Revenind la rețelele de șpagă încurajate din ambele sensuri și păstorite de pe margine de mediul politic (fiindcă și politicienii români au nevoie de diplome), reafirm încă o dată că fenomenul este destul de general, foarte cunoscut și, cu toate acestea, acceptat de ani de zile.
Mai există o problemă. Raportându-ne la arestarea fostului rector al UOC, Dănuț Tiberius Epure, putem trage o concluzie. Atunci când șeful instituției este arestat pentru primire de șpagă, fără echivoc există o rețea instituționalizată. Rectorul nu poate pune note în catalog și, cu siguranță, nu se poate afla în comisiile de diplomă sau de admitere ale tuturor facultăților. Deci, ierarhizarea este clară. În acest caz, șpaga pleacă de sus în jos. Și dacă se întâmplă acest lucru, putem să ne gândim că șpaga pleacă și de jos în sus.
Cu toate acestea, a fost arestat un singur om. Cu siguranță, unul important, dar totuși unul singur. Exemplul dat este pozitiv, reprezintă un semnal de alarmă, dar o demascare a unei rețele de șpagă formată din mai mulți oameni și expusă sub forma pe care mulți o cunosc, ar însănătoși cu siguranță sistemul și ar oglindi adevărata situație din mediul universitar actual.
Lăsând la o parte particularitățile, arestările izolate și injuriile aduse acestor reprezentanți ostracizați ai sistemului de educație, trebuie să accentuăm esențialul acestei povești mioritice: șpaga din mediul universitar îndobitocește societatea românească direct și repede. Sacrifică generații. Alungă profesioniști. Crește cantitatea și scade calitatea. Omoară oameni în spitale și achită criminali în sălile de judecată.
Într-un cuvânt, amputează intelectualitatea românească.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
