Emmanuel Macron a pierdut o bună ocazie să tacă: NATO în moarte cerebrală și un viitor alături de Rusia

Emmanuel Macron, președintele Franței, alături de Vladimir Putin, președintele Federației Ruse (foto: www.newsweek.com)

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a dat un interviu uneia dintre cele mai prestigioase publicaţii mondiale, „The Economist”, tipărit la 7 noiembrie. Adică în ziua în care se aniversau la Moscova 102 ani de când Vladimir Ilici Lenin a instaurat puterea comunistă în Rusia.

Emmanuel Macron vine direct din filosofiile politice şi din acţiunile externe ale predecesorilor săi, Charles de Gaulle şi Jacques Chirac, obsedaţi de „nocivitatea” prezenţei militare americane pe continentul european, de relaţia strânsă dintre Washington şi capitalele din jurul Franţei şi de imposibilitatea găsirii unui consens pentru a păstra Rusia în mijlocul problemelor fundamentale ale Europei. Prima vizită a lui Charles de Gaulle la Stalin, la sfârşitul anului 1944, a modelat întreaga strategie a Parisului pentru câteva decenii. 60 de ani mai târziu, preşedintele Jacques Chirac a replicat statelor din Europa Centrală şi de Sud Est, abia ieşite din puşcăria comunistă, că au pierdut „o bună ocazie să tacă” în momentul în care au devenit susţinătoare ale politicilor americane în lume.

Alegerile prezidenţiale franceze se vor desfăşura în 2022 şi, în acest sens, Emmanuel Macron mai are o obsesie: Marine Le Pen. Lidera naţionalismului radical de la Paris a obţinut un scor performant în alegerile europarlamentare din mai 2019 iar promisiunile de reformă instituţională ale formaţiunii politice En Marche! se lasă încă aşteptate după gustul alegătorilor din 2017 ai actualului şef al statului. Această obsesie faţă de Marine Le Pen este atât de zdravănă încât, recent, Emmanuel Macron a rezolvat un interviu într-unul dintre cele mai importante titluri din media franceze care o sprijină pe lidera Frontului Naţional. În „Valeures actuelles”, acum puţin timp în urmă, preşedintele Franţei a subliniat că „preferă” imigranţii din Africa decât „bandele de bulgari”. La reacţia rapidă şi zgomotoasă a Bulgariei, Emmanuel Macron nu a mai avut acelaşi suflu şi a transmis că a fost greşit înţeles. Trebuie noi să înţelegem ceva: votanţii Marinei Le Pen nu au o problemă prea mare cu forţa de muncă din interiorul Uniunii Europene ci cu oamenii care vin din Africa şi Asia. Pentru ei a vorbit Emmanuel Macron.

Publicitate electorală
publicitate electorală

Acum, în „The Economist”, Emmanuel Macron a vorbit pentru preşedintele Vladimir Putin, aşa cum a făcut-o, în 2003, Jacques Chirac şi, înaintea lor, aşa cum a stat Charles de Gaulle în faţa lui Stalin. Doar cu câteva zile înainte, pentru a menaja experienţa influenţei ruseşti în Balcani, Franţa s-a opus cu vehemenţă declanşării procedurilor de admitere în Uniunea Europeană pentru Albania şi Macedonia de Nord.

Pe 7 noiembrie, la 102 de la victoria lui Lenin şi a comunismului în Rusia, preşedintele Emmanuel Macron simte nevoia să fure startul în competiţia electorală cu Marine Le Pen, şi ea acuzată că trăieşte politic din banii Moscovei. „Rusia de astăzi- scrie şeful statului francez- are un Produs Intern Brut comparabil cu cel al Spaniei şi se înarmează aşa cum nu o face nicio ţară europeană”. Aşa o fi: preşedintele Macron a uitat să spună că Spania are o populaţie de trei ori mai mică decât a Federaţiei Ruse şi că, de câţiva ani, Moscova a început să investească militar pe frontul din Siria. A mai făcut acest lucru, în 1979-1989, în Afganistan şi a dispărut URSS. Ceea ce se sugerează mai departe este interesant: ”Rusia nu va putea să formeze o putere de una singură”.

Şi asta este adevărat.

Astăzi, Rusia nu are nicio posiblitate de a mai domina, singură, lumea sau părţi importante ale ei. O poate face, însă, în colaborare şi coordonare cu alte state, în speţă cu cele din Europa de Vest. Uitaţi R.P. Chineză: niciodată, în istorie, nu a funcţionat vreo alianţă ruso-chineză şi nu este vremea să asistăm astăzi la o astfel de noutate.

Obsedat de competiţia electorală cu Marine Le Pen, preşedintele Emmanuel Macron i-a furat acesteia temele: rămâne de văzut pe cine va crede mai mult alegătorul francez.

În rest, prin interviul acordat „The Economist” la 102 după instaurarea comunismului, Emmanuel Macron a fabricat un rahat franţuzesc, pe care l-a ambalat cu pampoane europene şi despre care ne-a asigurat că are miasme sănătoase, ruseşti. Vorba lui Jacques Chirac, a pierdut o bună ocazie să tacă.

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: