Dacă ești în Constanța în mini-vacanța de 1 mai și Paște și vrei să afli cele mai interesante povești despre trecutul orașului, patrimoniul cultural și istoric și memoria locurilor din centrul vechi al urbei nu trebuie să ratezi un tur cu Diana Slav, un ghid turistic din Constanța cu experiență de 10 ani, în ultimii nouă fiind numărul 1 pe TripAdvisor.
- În călătoria ta poți să accesezi și Heritage Constanța, prima arhivă digitală a monumentelor istorice din județ, cu fotografii și informații despre istoria locurilor, dar și cu trasee turistice specifice.
Tururile Dianei durează aproximativ 2-3 ore (pot fi și mai scurte, și mai lungi, în funcție de disponibilitatea și curiozitățile grupurilor) și se desfășoară în centrul vechi al orașului, fosta Cetate Tomis și zona cea mai încărcată din punct de vedere al vestigiilor și al urmelor conviețuirii excelente a puzderiei de minorități etnice.
Absolventă de Drept, aceasta și-a descoperit pasiunea prin meseriile din perioada studenției, de barman și ospătăriță, atunci când și-a exersat abilitatea foarte bună de comunicare cu oamenii.
Prima sa călătorie, dar și primul său zbor cu avionul, au fost abia la 30 de ani, la Roma, iar mai apoi au urmat Turcia și Bulgaria, cea din urmă stârnindu-i interesul pentru meseria pe care o practică azi cu succes.
Recenziile pozitive pe platforma TripAdvisor au încurajat-o să-și continue pasiunea, care în cele din urmă i-a devenit și job.
Diana este ghid atât pentru adulți, cât și pentru copii, unde propune un stil nou și interactiv de livrare a informației, prin ghicitori și treasure hunt (vânătoare de comori), astfel încât atenția lor este menținută permanent, iar turul nu devine niciodată plictisitor pentru cei mici.
Tot în acest context, Diana are și o mascotă, o rățușcă pe nume Didi, numită după celebrul personaj cu același nume din serialul animat „Laboratorul lui Dexter”, în care s-a regăsit datorită curiozității sale de a afla, de a cerceta. S-a poreclit singură ca fiind „copilul acela cu <<De ce?>>”, trăsătură de caracter ce a condus-o spre a fi cel mai bun ghid turistic din oraș.
Turul începe cu o scurtă istorie despre orașul Constanța, fosta Cetate Tomis, originea cuvântului „Tomis” venind din limba greacă veche de la „tome” care înseamnă „a tăia”, sau generalizat, „lamă de cuțit”, ne spune Diana, care adaugă faptul că, în ochii grecilor, peninsula arăta întocmai ca un obiect tăios. Aici se adăposteau, de o parte și de alta a peninsulei, în timpul furtunilor. Mai apoi, orașul a fost numit „Constanța”, de la Împăratul Constantin cel Mare.
Traseul nostru a început de la Statuia Lupoaicei, punctul de ”intrare” în centrul vechi. Este o copie din bronz, originalul fiind în Roma, mai spune Diana care povestește aici legenda lui Romulus și Remus. După exemplarele din București, Timișoara și Chișinău s-au mai făcut 20 de replici noi, iar una din ele a ajuns în Constanța. Statuia Lupoaicei din București este ”cea mai plimbată statuie” dintr-o poziție în alta pentru că au fost furate piese din metal, fiind vandalizată în mod repetat. Exemplarul din Constanța a fost realizat din alte materiale pentru a nu avea aceeași soartă ca cea din capitală, mai spune Diana.
Traseul continuă, după cum urmează, în descrierile ghidului turistic:
Muzeul de Artă Populară. La origine a fost prima primărie a orașului Constanța, construită în 1895 de arhitectul Ion Socolescu. A introdus stilul neoromânesc, cu coloane corintice grecești la bază, cu elemente vegetale și bine cunoscutele „coarne de berbec”, toate având la bază influența Imperiului grec. Ferestrele, însă, sunt de inspirație musulmană, iar acoperișul este tipic cu cel al mănăstirilor ortodoxe românești. Clădirea reprezintă un întreg mozaic cultural. O bună perioadă de timp, aceasta fost Palatul Poștei, iar mai apoi a ajuns la ceea ce este în prezent, muzeu de artă populară.
Geamia Hunkiar ascunde o poveste interesantă în spate. Turnul său s-a construit cu pietre din Cetatea Tomis. Pe ușă se observă cum sunt gravate formele unei lalele, plantă devenită celebră în Europa datorită comerțului pe linia Constantinopol – Occident. În jurul anului 1700, a început prima mare criză economică financiară din cauza acestor bulbi de lalea care valorau mai mult decât cantitatea lor în aur, sau chiar decât casele în sine. Planta devine un simbol național pentru Turcia.
Strada Poștei este cea mai scurtă stradă din Constanța. Diana relatează aici povestea celui mai celebru bordel din zonă, de peste 100 de ani, prostituția fiind legală în România până în anul 1947.
Biserica greacă, ridicată în 1868, cu acordul musulmanilor, trebuia să îndeplinească anumite cerințe pentru a-și putea derula activitatea. Fiind biserică ortodoxă în Constanța care aparținea Imperiului Otoman, trebuia să nu fie văzută direct, să fie ”umilă” și nu avea voie să fie mai înaltă decât geamia Hunkiar. Nu avea cruce sau clopotniță, iar acoperișul era complet plat. Timp de 10 ani a fost singura biserică creștină a Constanței și, astfel, catolicii și ortodocșii își țineau slujbele împreună, dar fiecare având un program diferit.
Teatrul Elpis cu fațadă refăcută în perioada comunistă a fost construit în 1898 și a fost primul teatru al orașului Constanța, construit de greci. Marele George Enescu a avut două concerte aici, iar povestea cu iz de scandal a acestui loc se învârte în jurul marelui muzician care s-a jurat că nu mai vine în Constanța, din cauza unui teatru de revistă care i-a furat publicul la acea vreme, povestește Diana.
Strada Mircea cel Bătrân, ”sora” celei din Brașov, a fost o stradă pietonală de negustori în trecut, pentru că marca o graniță naturală între mahalaua grecească și mahalaua armenească. În apropierea ei se află și biserica armeană, cel mai vechi popor în care creștinismul a devenit religie oficială, în apropierea anului 305 d.Hr., având și cele mai vechi lăcașe de cult.
Colegiul Național „Mihai Eminescu” ascunde poveștile de dragoste de acum 100 de ani. La vremea aceea se numea școala de fete ”Ana Ipătescu”, iar în apropierea sa, exista și cea de băieți, ”Mircea cel Bătrân”. Dacă erau văzuți împreună, elevilor li se scădea nota la purtare, deoarece se considera că nu mai acordau aceeași atenție învățăturii. Tot aici, întâlnim și ruine din Cetatea Tomisului. Primul corp de clădire, atunci când s-a construit, a folosit ca fundație ruinele antice din cetate. În interiorul liceului există o trapă închisă, evitată de autorități, unde a existat o basilică creștină din secolul VI d.Hr., în care există picturi precreștine degradate și în prezent.
Statuia lui Ovidiu al celebrului poet exilat aici care a scris pe larg despre fosta Cetate Tomis ”neprietenoasă”. Piața în care este amplasată statuia s-a numit inițial Piața Independenței, dar a fost redenumită după 1887 când a apărut această statuie. După ce politicienii de atunci au reușit să o comande, să plătească sculptorul, celebrul Ettore Ferrari, au adus statuia până în Cernavodă, unde au lăsat-o trei ani de zile din cauza transportului, neavând suficiente fonduri pentru a o muta dintr-un loc în altul. Statuia a fost dată jos cu sfori în 1916, de către soldații bulgari, în timpul Primului Război Mondial, însă germanii au reușit să o salveze sub pretextul că arta nu trebuie implicată în război. Aceasta a mai pierdut un element important și reprezentativ atunci când a fost repoziționată, stiloul, ținut în mâna în care poetul se sprijină.
Strada Gheorghe Dumitrașcu a fost gazdă pentru filmul „What happend to Monday” timp de 3 luni în 2015. Aici s-a filmat aproape jumătate din film, iar cealaltă jumătate în Centrul Vechi din București. Strada este complet închisă, cu excepția unui gang de acces pentru piață. În trecut, strada avea trecerea direct spre Piața Ovidiu.
În apropiere se găsește cunoscuta „Casa cu Lei”, cu un aspect de palat, cu intrarea ce pare ascunsă într-un colț. În ceea ce privește Strada Nicolae Titulescu, despre aceasta vorbea și Mihai Eminescu în corespondența cu Veronica Micle, în care apare de trei ori.
Aici este localizat și „Hotel Intim”, în prezent în renovări, unde au fost găsite ruine antice din trei perioade diferite. S-a încercat ca parterul să nu fie foarte modificat pentru a nu deteriora picturile din 1910. Nu se știe exact când va fi finalizată reabilitarea.
Tot pe aceeași stradă găsim Biserica Romano-Catolică „Sfântul Anton de Padova”, clădire reconstruită. Pentru a rămâne pe aceeași filiere, în tur găsim și cea mai mare catedrală din Dobrogea, catedrala „Petru și Pavel” construită la 1985, unde slujește controversatul ÎPS Teodosie. Detalii, aici și aici.
Primul pictor al acesteia, în 1985, a pictat fețe de politicieni ce donaseră bani la momentul respectiv. Ceea ce făcut ca biserica timp de 10 ani să devină nefuncțională, până nu a fost repictată în întregime.
Bulevardul Regina Elisabeta a fost redenumit ”Carpați” în perioada comunistă. Aici erau case sau proprietăți private ale funcționarilor publici. Una dintre ele era fosta casă a unuia dintre guvernatorii de Dobrogea Constantin Pariano, casă ce a devenit ulterior muzeu de sculptură.
Statuia „Carmen Sylva”, sculptată de Ion Jalea, a fost dedicată Reginei Elisabeta. Statuia a stat în perioada comunistă în subsolul muzeului de artă, fiind redenumită „Statuie femeie” tocmai pentru nu fi distrusă de către comuniști.
Monumentul armenesc „Hacikar”, sub forma unei cruci de piatră, reprezintă un simbol religios, adus omagiu de comunitatea armeană pentru relația bună cu românii unde armenii s-au refugiat din genocidul de la 1915. Este plasat în mijlocul fântânii, apa având un rol sfânt pentru armeni, care s-au salvat fugind pe mare în perioada genocidului din Imperiul Otoman.
Cazinoul din Constanța este poate cel mai cunoscut simbol al orașului. Rămâne cel mai important monument de tip Art Nouveau al României. Construit între 1904 și 1910, este o atracție turistică importantă și se află în renovare.
Statuia lui Mihai Eminescu, sculptată de Oscar Han, marchează prezența și influența poetului în oraș. Îl înfățișează pe Eminescu într-o poziție solemnă. Amplasată într-un loc central, servește drept loc de reflecție pentru vizitatori.
Traseul cu Diana Slav se încheie aici, după câteva ore, dar povestea Constanței și a istoriei ei, cu poveștile care așteaptă să fie spuse oamenilor, merge mai departe și așteaptă să fie spusă fiecăruia.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
