Nu este prima dată când ministrul de Finanţe al României, Eugen Teodorovici, susţine în faţa celor 27 de omologi din Uniunea Europeană că este nevoie de măsuri agresive pentru a stopa exodul forţei de muncă dinspre Europa de Est spre Occident, acolo unde salariile şi veniturile sunt mai mari.
De data aceasta, la reuniunea miniştrilor de Finanţe din UE, găzduită de Bucureşti la 5 aprilie 2019, Eugen Teodorovici a fost mai explicit decât în alte ocazii, insistând asupra unei decizii comune: „Ţările europene din care pleacă multă forţă de muncă spre restul Uniunii Europene ar trebui să se gândească la un pachet agresiv de măsuri care să aducă o soluţie pentru mobilitatea selectivă, care duce la exodul creierelor”.
Pentru postul naţional Radio România, şeful informal al finanţelor europene, ministrul Teodorovici, a clarificat mai bine că „Mobilitatea forţei de muncă poate avea şi efecte negative. În general, în Uniunea Europeană persoanele cu înaltă calificare sunt şi extrem de mobile, iar atunci când nivelul de educaţie creşte, creşte şi imigraţia”.
Soluţia avansată la 5 aprilie de Eugen Teodorovici în faţa miniştrilor de Finanţe ai Uniunii Europene a fost creşterea fiscalităţii pentru mobilitatea muncii, inclusiv pentru importul de forţă de muncă intracomunitară.
Anterior, la 27 noiembrie 2018, înainte ca România să preia preşedinţia Consiliului UE, acelaşi ministru Teodorovici propunea ca fiecărui muncitor să îi fie limitat dreptul de a lucra într-o ţară, respectiv să se poată face acest lucru doar pe o anumită perioadă. Cinci ani a propus, atunci, Teodorovici: „Nu ai voie după primul permis să îţi reînnoieşti dreptul de muncă. Maxim cinci ani şi „La revedere”, după aceea, te duci în altă ţară şi îţi cauţi loc de muncă”.
Nici în noiembrie 2018, nici la reuniunea ECOFIN din 5 aprilie, poziţia ministrului de Finanţe, Eugen Teodorovici, nu a primit susţinere de la vreo ţară membră UE. Dimpotrivă, comisarul european Valdis Dombrovskis, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi responsabil cu moneda euro şi dialogul social, a replicat demnitarului român, într-o intervenţie preluată de Radio România, că soluţia ar putea fi alta. „Avem o povară fiscală relativ ridicată în ceea ce priveşte forţa de muncă – a declarat Valdis Dombrovskis – şi am recomandat în mod constant ţărilor să transfere povara fiscală dinspre forţa de muncă spre alte zone, care sunt mai puţin dăunătoare pentru creşterea economică”.
Dimpotrivă: coaliţia PSD-ALDE a institut o filozofie socială şi bugetară complet diferită, introducând o măsură legislativă extrem de contestată la acel moment, potrivit căreia toate cheltuielile sociale ale salariului sau venitului revin strict angajatului, angajatorul fiind scutit de orice plată. Atunci, demnitarii guvernamentali şi politici din coaliţie au explicat că au existat, în cele trei decenii de după 1990, numeroase situaţii în care companiile angajatoare nu făceau plăţile aferente pentru cheltuielile sociale, reducând sau anulând posibilitatea salariaţilor de a beneficia de servicii medicale, sociale sau de pensie integrală. În anul 2019, coaliţia PSD-ALDE susţine că pentru prima dată în istoria postdecembristă a ţării veniturile bugetului social sunt mai mari decât cheltuielile.
Lipsa forţei de muncă – necalificate sau calificate – a devenit acută în România după ce, în ultimele două decenii, se aproximează că între 4 şi 5 milioane de persoane au plecat în diverse state ale Uniunii Europene, în special în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie şi Franţa. Analize făcute de studii economice recente dovedesc că România, în momentul de faţă, este lipsită de cel puţin un milion de muncitori, în domenii precum industria constructoare, infrastructura, construcţiile, agricultura, serviciile medicale.
Nu doar România este vizată de această situaţie.
De un sfert de secol, mai bine de 4 milioane de polonezi (din cei aproape 40 de milioane de locuitori) au plecat spre Marea Britanie, Germania şi statele scandinave (cu prioritate). În schimb, în ultimii ani, peste un milion de cetăţeni din Ucraina vecină au venit la muncă în Polonia. Şi Estonia, una dintre cele mai bogate state din Estul Uniunii Europene, este confruntată cu lipsa forţei de muncă. Cu o populaţie de doar 1,3 milioane locuitori, în ultimul deceniu Estonia a fost părăsită de 10% dintre cetăţenii ei, majoritatea tineri, pentru a se stabili în Marea Britanie, Finlanda şi Germania. În schimb, câteva zeci de mii de persoane din Belarus şi Republica Moldova au primit dreptul de muncă oferit de autorităţile de la Tallinn.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
