La apogeul primei invazii secrete a Rusiei în estul Ucrainei, în vara anului 2014, un grup de înalți oficiali ruși s-au adunat la sediul Ministerului Apărării, o clădire impunătoare din epoca lui Stalin, situată pe malul râului Moskva, relatează The Guardian.
Se aflau acolo pentru a-l întâlni pe Evgheni Prigojin, un bărbat de vârstă mijlocie, cu capul ras și un ton aspru, pe care mulți dintre cei prezenți în sală îl cunoșteau doar ca fiind persoana responsabilă cu contractele de catering ale armatei.
Acum, Prigojin avea un alt tip de cerere. El dorea un teren de la Ministerul Apărării pe care să îl poată folosi pentru antrenarea “voluntarilor” care nu ar avea legături oficiale cu armata rusă, dar care ar putea fi totuși folosiți pentru a lupta în războaiele Rusiei.
Multora din minister nu le-a plăcut modul de purtare lui Prigojin dar acesta a spus clar că nu era o cerere obișnuită. “Ordinele vin de la Papa”, le-a spus el oficialilor din domeniul apărării, folosind o poreclă pentru Vladimir Putin menită să sublinieze apropierea sa de președinte.
Această relatare a întâlnirii, care nu a fost raportată anterior, a fost furnizată de un fost oficial de rang înalt din cadrul Ministerului Apărării care a avut cunoștință directă despre discuții.
“La momentul respectiv, nu am avut o părere prea bună despre proiect”, a declarat fostul oficial.
De fapt, deciziile luate în acea zi aveau să aibă un impact enorm asupra politicii externe a Rusiei și asupra aventurilor sale militare în anii următori. Armata de luptători sub contract a lui Prigojin avea să devină cunoscută sub numele de Grupul Wagner și avea să intre în acțiune în Ucraina, Siria și în numeroase țări africane.
De la decizia lui Putin de anul trecut de a lansa o invazie la scară largă a Ucrainei, Wagner și-a reorientat din nou activitățile către vecinul Rusiei. Rândurile sale au crescut la aproximativ 50.000 de persoane, potrivit estimărilor serviciilor secrete occidentale, inclusiv zeci de mii de foști deținuți recrutați din închisorile din Rusia, adesea personal de Prigozhin.
Prigojin și-a câștigat reputația de a fi cel mai crud comandant dintre cei care conduc invazia sinistră a Rusiei. El a părut să aprobe tacit o înregistrare video care arată uciderea, cu un baros, a unui dezertor Wagner care, aparent, fusese predat înapoi de ucraineni în cadrul unui schimb de prizonieri. “O moarte de câine pentru un câine”, a spus Prigozhin într-o declarație la acea vreme.
The Guardian a vorbit cu numeroase persoane care l-au cunoscut pe Prigozhin de-a lungul anilor, dintre care multe au solicitat anonimatul pentru a vorbi liber, pentru a reconstitui povestea sa. Din aceste conversații reiese imaginea unui intrigant nemilos, care a fost servil cu superiorii sociali și adesea tiranic cu subalternii, în timp ce urca în vârf.
“Este motivat și talentat și nu se va da înapoi de la nimic pentru a obține ceea ce vrea”, a declarat un om de afaceri care l-a cunoscut pe Prigozhin în anii 90.
Pentru Prigojin, cei care îl cunosc speculează că nici banii, nici puterea nu au fost singurul factor de motivare, deși a acumulat o mulțime din ambele de-a lungul timpului. În schimb, spun ei, el este condus de fiorul urmăririi, de convingerea că se luptă cu elitele corupte în numele omului de rând și de dorința de a-și zdrobi rivalii.
“Se pare că se bucură de procesul în sine, nu doar de rezultatul final”, a declarat fostul oficial din domeniul apărării.
De-a lungul anilor, Prigojin și-a făcut mulți dușmani: foști parteneri de afaceri care se simt înșelați, generali ai armatei pe care i-a criticat ca fiind birocrați de birou și oficiali de top din domeniul securității care se tem că are ambiții de a prelua puterea politică.
Dar, până acum, a rămas în grațiile celui mai important susținător al său: omul pe care îl numește Papa.
Evgheni Prigojin s-a născut la Leningrad, în prezent Sankt Petersburg, în 1961, la nouă ani după Putin. Tatăl său a murit când el era mic; mama sa lucra într-un spital, a declarat Prigojiin. Tânărul Prigozhin a fost trimis la o academie sportivă, unde activitățile zilnice implicau adesea ore întregi de schi fond.
Nu a reușit să devină atlet profesionist și, după ce a terminat școala, a intrat într-o gașcă de infractori mărunți. Documentele de la tribunal din 1981, văzute de The Guardian și relatate pentru prima dată de publicația rusă de investigații Meduza, spun povestea.
“Câștigam 1.000 de dolari pe lună, ceea ce în bancnote de ruble era un munte; mama abia îi putea număra pe toți”, a declarat el pentru portalul de știri Gorod 812 din Sankt Petersburg în 2011, unul dintre singurele sale interviuri.
Dar Prigojin avea ținte mai înalte decât fast-food-ul și știa cum să își facă contactele de care avea nevoie. “Întotdeauna a căutat oameni mai sus-puși cu care să se împrietenească. Și se pricepea la asta”, a declarat omul de afaceri care l-a cunoscut în anii 90.
În scurt timp, Prigojin deținea o participație la un lanț de supermarketuri, iar în 1995 a decis că este timpul să deschidă un restaurant împreună cu partenerii săi de afaceri. L-a găsit pe Tony Gear, un administrator de hotel britanic care lucrase anterior la Savoy din Londra și care acum lucra la unul dintre puținele hoteluri de lux din Sankt Petersburg.
Prigojin l-a angajat pe Gear pentru a administra mai întâi un magazin de vinuri, apoi noul său restaurant, Old Customs House, pe insula Vasilievsky din Sankt Petersburg.
Inițial, Old Customs House a angajat stripteuze pentru a atrage clientela, dar curând s-a aflat că mâncarea era excelentă, iar stripteuzele au fost concediate. Gear s-a concentrat pe marketingul restaurantului ca fiind cel mai rafinat loc unde se putea mânca într-un oraș care abia descoperea bucătăria rafinată. Vedetelor pop și oamenilor de afaceri le plăcea să mănânce acolo, la fel ca și primarului din Sankt Petersburg, Anatoly Sobchak, care uneori venea cu adjunctul său, Vladimir Putin.
Gear, care încă locuiește în Sankt Petersburg, a refuzat o cerere de interviu. El și-a exprimat anterior admirația pentru Prigojin, dar l-a descris ca fiind un șef “foarte strict”, care folosea chiar și un proiector de lumină special pentru a căuta praf sub mese în fiecare dimineață, pentru a verifica dacă personalul de curățenie a lucrat corect.
În anii 1990, Prigojin nu a menționat în conversație că a petrecut un deceniu în închisoare, spun cei care l-au cunoscut. Își folosea farmecul pentru a face cunoștință cu noii săi clienți de lux.
“Se poate adapta pentru a mulțumi orice persoană dacă are nevoie de ceva de la ea. Acesta este cu siguranță unul dintre talentele sale”, a declarat omul de afaceri care l-a cunoscut pe Prigojin.
La acea vreme, Putin devenise președintele Rusiei. În primii ani ai domniei sale, lui Putin îi plăcea adesea să se întâlnească cu demnitari străini în orașul său natal, iar uneori îi ducea la Vechea Vamă sau pe Insula Nouă, o barcă pe care Prigozhin o transformase într-un restaurant plutitor.
În scurt timp, Prigozhin a început să câștige contracte de catering pentru evenimente guvernamentale majore prin intermediul Concord, un holding pe care l-a înființat în anii 90. Următorul pas a fost reprezentat de contracte gigantice de aprovizionare guvernamentală. În 2012, el a câștigat contracte de peste 10,5 miliarde de ruble (200 de milioane de lire sterline) pentru a furniza hrană școlilor din Moscova, a relatat presa rusă, citând înregistrări din registrul financiar rusesc.
Noi oportunități au apărut atunci când Rusia a anexat Crimeea în martie 2014 și a intervenit militar în estul Ucrainei la scurt timp după aceea. Putin a negat că trupele obișnuite rusești ar fi fost implicate în oricare dintre cazuri, în ciuda unui munte de dovezi care demonstrau contrariul.
Kremlinul a început să se gândească cum să facă negarea ceva mai plauzibilă. Deși companiile militare private erau ilegale în Rusia, au apărut mai multe grupuri care păreau să își coordoneze acțiunile cu Ministerul Apărării, dar care puteau opera la distanță. Wagner al lui Prigojin avea să devină de departe cel mai proeminent dintre ele.
“Cred că Prigojin i-a prezentat proiectul lui Putin și el a fost de acord, așa funcționează”, a declarat fostul oficial al Ministerului Apărării, respingând speculațiile potrivit cărora Wagner ar fi fost de la început un proiect al serviciilor de informații militare rusești GRU. “S-ar putea să fi existat niște oameni din GRU care să fi oferit consultanță, dar în cele din urmă acesta a fost proiectul lui Prigojin”.
În Siria, Wagner s-a impus pentru prima oară ca o forță de luptă formidabilă, iar grupul a jucat un rol important, deși nerecunoscut, în intervenția Moscovei. Luptătorii Wagner au operat cu impunitate în Siria și au fost acuzați de numeroase crime de război. Într-un incident, bărbați care au legătură cu Wagner au fost surprinși pe video decapitând și dezmembrând un bărbat sirian. De asemenea, grupul a suferit pierderi grele, tăinuite pentru că, oficial, nu ar fi trebuit să se afle acolo.
Odată cu extinderea continuă a portofoliului lui Prigozhin, a crescut și controlul. Activistul anticorupție și politicianul de opoziție Alexei Navalny a publicat o investigație privind structurile de afaceri ale lui Prigozhin, acuzându-l că a câștigat în mod corupt contracte cu Ministerul Apărării pentru a-și finanța un stil de viață de lux.
Lyubov Sobol, asociata lui Navalny aflată în spatele investigației, a declarat: “Copiii săi postau tot timpul poze pe Instagram; se lăudau cu avionul lor privat și prin intermediul acestuia am putut găsi holdingul, ceea ce ne-a ajutat să aflăm despre toată averea lui”.
Sobol, dar și alți jurnaliștii ruși care au investigat activitățile lui Prigozhin s-au confruntat cu amenințări sau intimidări despre care au crezut că au legătură cu munca lor. După ce Novaya Gazeta a realizat o investigație în 2018, un cap de berbec tăiat a fost livrat la redacția ziarului. Jurnalistul care a scris investigația a primit o coroană funerară la adresa sa de domiciliu.
Cel mai șocant este cazul a trei jurnaliști ruși care au călătorit în Republica Centrafricană în 2018 pentru a investiga activitățile Wagner în această țară și care au fost uciși într-o ambuscadă care părea să fi fost bine planificată și coordonată, implicând un instructor de securitate rus care avea legături cu Wagner. Prigojin a negat în mod repetat orice implicare în aceste crime.
“El conducea prin frică”, și-a amintit Marat Gabidullin, un comandant Wagner care a petrecut trei luni la cartierul general oferindu-i lui Prigozhin actualizări zilnice privind situația militară din Siria la sfârșitul anului 2017. Gabidullin, care se află în prezent în Franța, a declarat că Prigozhin putea să arate grijă față de comandanții săi militari, în special atunci când erau răniți, dar adesea arăta dispreț față de funcționarii de birou.
Decizia fatidică a lui Putin de a lansa un atac pe scară largă asupra Ucrainei în februarie anul trecut a eliminat cerința de negare plauzibilă.
După ani de zile în care a negat orice legătură cu Wagner, Prigojin a anunțat triumfător în septembrie că a fondat grupul în 2014. “În orice problemă ar trebui să existe loc pentru sport”, a declarat el, explicând de ce a dat în judecată numeroase instituții media pentru că l-au legat de Wagner în trecut.
Recunoașterea a venit după ce o înregistrare video virală, aparent scursă de echipa lui Prigozhin, îl arăta pe acesta în interiorul unei închisori în timp ce le propunea deținuților asamblați oportunitatea de a lupta în Ucraina.
Mulți dintre noii recruți au fost aruncați în acțiune ca carne de tun pe linia frontului, în timp ce Prigozhin încearcă din răsputeri să demonstreze că luptătorii săi sunt mai capabili să obțină câștiguri decât armata rusă obișnuită.
“Wagner a trecut de la o bandă de frați la un grup de slugi de luptă”, a declarat Gabidullin, fostul comandant.
Pe acei condamnați care supraviețuiesc celor șase luni pe front îi așteaptă libertatea și recompensele financiare. Prigojin a făcut apel la cele mai importante universități din Rusia să finanțeze burse pentru ei, în timp ce un oficial rus a sugerat recent că unii foști prizonieri ar trebui să fie numiți deputați.
Mulți dintre cei care l-au cunoscut pe Prigozhin spun că, ani de zile, acesta s-a văzut pe sine însuși ca un apărător al celor mici care se confruntă cu elitele, o caracterizare incongruentă, având în vedere bogățiile pe care le-a dobândit pentru el și familia sa de-a lungul timpului, dar pe care o folosea adesea.
“El se prezintă ca apărător al maselor, al claselor inferioare. Aceasta este nișa lui”, a declarat Gabidullin.
Acum, criticile din ce în ce mai nerușinate ale lui Prigojin i-au determinat pe unii să se întrebe unde ar putea fi plafonul ambițiilor sale.
“Oamenii din FSB sunt furioși pe el și îl văd ca pe o amenințare la adresa ordinii constituționale”, a declarat o sursă din elita politică rusă. “El are acest mare grup militar necontrolat de stat, iar după război își vor dori recompensele, inclusiv recompensele politice”.
Alții se întreabă dacă nu cumva Prigozhin a mers prea departe. Furia sa repetată la adresa Ministerului Apărării pentru că a încercat să-i “fure” victoria de la Soledar a sunat uneori mai degrabă a slăbiciune decât a putere. La urma urmei, persoane din interior spun că Wagner se bazează pe sprijinul logistic și de informații din partea Ministerului Apărării pentru a-și continua luptele, iar Prigojin se bazează pe susținerea continuă a lui Putin pentru a opera.
Omul de afaceri care l-a cunoscut pe Prigozhin în anii 90, privindu-l astăzi pe vechiul său asociat, era sigur de un lucru: Prigozhin nu are un întrerupător.
“Înțelege că mulți îl urăsc în sistem… așa că știe că, dacă se oprește, ar putea fi sfârșitul pentru el. El nu are de ales. Nu poate da înapoi”.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
