Geologul Adrian Stănică, directorul Institutului Național de Geologie și Geoecologie Marină din România – GeoEcoMar, a explicat pentru Info Sud-Est ce presupun scenariile de dragare în Delta Dunării, la diferite adâncimi, vehiculate intens în mass-media în ultimele săptămâni, odată cu izbucnirea scandalului Bîstroe. Stănică a declarat că, în momentul de față, nu există date certe despre intențiile și activitatea ucrainenilor pe canalul Bîstroe și că avem de-a face doar cu o ”avalanșă de știri neverificate, informații contradictorii”, în care ”cei care cunosc cel mai puțin au părerile cele mai clare”.
Adrian Stănică susține că, în cazul în care dragările au loc pe Bîstroe, un canal de 10 km, acestea nu au un impact negativ ci, prin dragajul barei, se reduce riscul ca navele care ar circula pe acolo să eșueze. Dacă este vorba despre întregul braț Chilia, însă, atunci creșterea adâncimilor ar duce la o modificare de debit, în sensul în care mai multă apă ar veni pe brațul Chilia, în detrimentul brațelor Sulina și Sfântul Gheorghe. Directorul GeoEcoMar arată însă că astfel de lucrări ample, de dragare a întregului braț Chilia are implicații financiare uriașe și se întreabă dacă ucrainenii au bani pentru astfel de lucrări și dacă investiția merită, mai ales că după încheierea războiului există riscul ridicat pentru abandonarea noii rute. Geologul Adrian Stănică subliniază că în cazul Bîstroe cheia soluționării controversei constă exclusiv în colaborarea româno-ucraineană, cu implicarea unor terțe părți independente care să garanteze obiectivitatea.
Până la lămurirea situației în urma unei comisii mixte în care să fie implicați specialiști români, ucraineni și părți terțe, specialistul atrage atenția asupra urgențelor și problemelor reale, grave, cunoscute și nerezolvate de autorități, cu care se confruntă Delta Dunării: colmatarea canalelor și transformarea lor în mlaștini, dispariția peștelui, sărăcirea și scăderea dramatică a populației locale, dispariția obiceiurilor tradiționale ale acesteia sau nevoia redeschiderii vechilor comunicări cu marea care asigurau schimbul de sedimente și, implicit, viața în Delta Dunării.
- Citește și Cum s-au scurs peste 100 de milioane de euro destinați Deltei Dunării către sute de firme din țară, cu puncte de lucru deschise în grădini și hale părăsite din Tulcea
- Citește și INVESTIGAȚIE Unde a ajuns miliardul de euro de la UE pentru Delta Dunării. Oamenii care controlează banii
Reporter: Ce date certe avem în momentul de față referitoare la dragările de pe canalul Bîstroe?
Adrian Stănică: Dacă ne referim doar la Canalul Bîstroe nu am niciun fel de informații certe despre lucrările făcute acolo. Bîstroe, canal de circa 10 kilometri lungime, aflat în partea finală a brațului Chilia, este situat în totalitate pe teritoriul Ucrainei. Dacă ne referim la întregul braț Chilia, aici informațiile sunt doar ”pe surse” și foarte contradictorii. În unele părți apar știri conform cărora s-ar planifica lucrări de adâncire semnificativă a întregului braț, în alte părți sunt autorități din Ucraina care vorbesc doar despre dragarea de întreținere, adică săparea unor zone din albia fluviului unde se acumulează nisip cu viteză mare – iar acest dragaj previne riscul unor eșuări ale navelor. În rest, asist și eu la o avalanșă de știri și vorbe neverificate deocamdată. Până nu va exista un dialog între experți, în care va fi pus pe masă un proiect coerent – cu toate detaliile sale, nu putem vorbi despre ”date certe”.
Rep.: S-a vehiculat în spațiul public că se draghează la 8-8,5 metri. Cum ar afecta mediul săparea la această adâncime?
A.S.: Aici sunt mai multe semne de întrebare – pentru că deocamdată nu am văzut decât informații contradictorii – unde se draghează? Dacă este vorba despre intrarea din Marea Neagră pe Canalul Bîstroe – nu putem vorbi despre un efect negativ. Prin dragajul barei se reduce riscul ca navele care ar circula pe acolo să eșueze. Dacă este vorba despre întregul braț Chilia – atunci creșterea adâncimilor ar duce la o modificare de debit – în sensul în care mai multă apă ar veni pe brațul Chilia, în detrimentul brațelor de pe teritoriul României.
Ar fi un efect negativ – dar în lipsa unui studiu aprofundat este foarte greu să estimăm cât de negativ ar fi și unde s-ar resimți acesta. Dar dacă privim la o scară mai lungă a timpului, au mai fost modificări – întâi acum mai bine de un secol, când a fost rectificat pentru navigație brațul Sulina, iar apoi acum 40 de ani, când au fost tăiate meandrele brațului Sfântu Gheorghe. Aceste intervenții au dus la o creștere a debitelor care au venit spre brațele actualmente românești. Revin – consider că o creștere semnificativă a adâncimilor pe toată lungimea brațului Chilia ar avea un impact asupra părții române a deltei, dar fără un calcul sistematic și temeinic nu putem avea un răspuns cantitativ.
Sunt însă și numeroase alte probleme care ar apărea dacă întregul curs al Brațului Chilia ar fi adâncit la 8,5 metri (repet, totul este ”dacă”). Costurile pentru dragaj sunt enorme. Apoi – dacă nu draghezi ca să întreții, Dunărea ar aduce în loc alte aluviuni. Costurile de adâncire și întreținere ar fi uriașe. Au vecinii noștri bani pentru asemenea lucrări? Apoi – transformarea unui braț într-o cale navigabilă presupune o investiție masivă în infrastructura pentru dirijarea și supravegherea navigației, de la borne, semnalizări, emițătoare și avertizoare pentru zi și noapte, o flotă de pilotine, personal specializat. Iar toate astea costă. În plus, există riscul ca, atunci când războiul se va fi terminat, să fie toate abandonate. Cine are banii ăștia? Sunt planuri pripite făcute din disperare? Sau doar vorbe?
Și mai sunt alte probleme importante. Au mare nevoie de extinderea infrastructurii porturare – cu o Chilie adâncită sau nu. Iar asta de asemenea costă enorm și durează. Degeaba ajung navele din Marea Neagră acolo mai rapid dacă acolo staționează mult timp.
Uitați-vă pe aplicația Marine Traffic – veți vedea ce de nave staționează la Ismail. Coada pare să se fi mutat acolo, nu mai e la fel de mare la gura Sulinei. Dar tot staționează. Nu e mai logic să vezi cum le încarci pe cele deja ajunse acolo și pe urmă să îți planifici un nou culoar navigabil? Din punctul meu această idee costisitoare ar avea consecințe negative pentru toate părțile -pentru România, pentru Ucraina, pentru mediu.
De aceea zic – soluția stă într-un dialog deschis, la nivel de experți, ca să vedem de fapt despre ce este vorba.
Rep.: În cazul Bîstroe, raportându-ne la datele pe care le avem în raport cu dezbaterile ample din media, pare că avem de-a face mai degrabă cu o chestiune politică decât cu o problemă de mediu?
A.S.: Nu aș zice neapărat ”politică” – pentru că până la urmă totul pe planeta noastră are o tentă politică într-un fel sau altul. Eu am observat că autoritățile noastre au declarant că ar exista informații cum că ar fi planificate lucrări. În mod normal ar fi trebuit să urmeze un dialog direct cu partea ucraineană, la nivel de ministere, pentru a stabili despre ce e vorba. Ceea ce am văzut a fost o explozie a declarațiilor de toate felurile și din toate direcțiile, atât de la oameni politici cât și de la comentatori de presă, mulți fără nicio pregătire în domeniu. Iar aceste declarații au contribuit la creșterea confuziei generale – ba că vorbim doar despre Bîstroe, ba despre brațul Chilia, ba despre dragaje de întreținere, ba despre dublarea adâncimilor.
Dacă ar fi scenariul care presupune lucrările cele mai mari, atunci ar fi, evident, și o problem de mediu. Dar în momentul de față mi se pare mai înțelept să aștept să aflu despre ce este, de fapt, vorba. Apoi, alături de colegii mei, care chiar studiază procese actuale de hidrologie și sedimentologie fluvială, putem emite o opinie. Pe baza a ”se zice că…” este mult mai greu.
Rep.: Cum apreciați modul în care au acționat și declarațiile făcute de partea ucraineană de la începutul acestei controverse până la momentul actual?
A.S.: Nu am urmărit duelul declarațiilor, dar mi se pare că au fost niște contradicții între ideea dragajelor de întreținere, a celor de menținere a adâncimii în bara Bîstroe – și altele. Nu știu nici limba și nu am văzut comunicatele originale. Și de aceea prefer să mă abțin.
Rep.: Cum vedeți dumneavoastră în acest moment cea mai potrivită modalitate de a închide/rezolva controversele din cazul Bîstroe?
A.S.: Ca prim pas, este foarte important ca autoritățile ucrainene să permită specialiștilor de la Administrația Fluvială a Dunării de Jos, care au dotarea tehnică necesară, să facă măsurători de adâncime pe brațul Chilia. Iar la aceste măsurători să participe și specialiști din Ucraina. Asta ar da un set de date care ne-ar ajuta să vorbim aceeași limbă din punct de vedere tehnic. Pasul următor este crearea unei comisii de experți din România, Ucraina dar și din state UE sau altele (Marea Britanie, SUA), care să lucreze împreună la analiza diverselor propuneri – inclusiv la cea din prezent.
Să fie întocmit un studiu profesionist care să analizeze impactul unor adânciri semnificative ale unui braț presupune mai mulți pași – de la măsurarea adâncimilor pe întreaga lungime a brațului, crearea unui model hidraulic de curgere a apei și sedimentelor transportate de Dunăre pe cele 3 brațe, făcute simulări – cum s-ar modifica debitele în funcție de diversele scenarii de modificare a adâncimii. Apoi ar trebui ca pe baza acestui model matematic hidraulic să fie create modele numerice ecologice, ca să înțelegem impactul asupra ecosistemelor specifice. Nu sunt treburi care să fie spuse doar pocnind din degete. Trebuie să conlucreze numeroși specialiști din multe domenii. Ca de obicei însă, cei care cunosc cel mai puțin au părerile cele mai clare.
Iar colaborarea între vecini, cu implicarea și a unor terțe părți independente care să garanteze obiectivitatea ar fi, cred eu, cea mai bună soluție.
Rep.: Cu sau fără Bîstroe. Este Delta Dunării într-o stare ecologică bună? Ce probleme de mediu ar merita mai multă atenție?
A.S.: Eu cred că în prezent trebuie să ne concentrăm mai mult și pe problemele deltei. Trebuie să aplicăm urgent soluții pentru zonele care se transformă în mlaștini, să accelerăm procesele de renaturare ale zonelor degradate în deceniile anterioare. Ar trebui găsite soluții și pentru repopularea cu pește a deltei, construirea unor crescătorii pentru mai multe specii de pești. Ar trebui susținută populația locală, al cărui număr s-a diminuat considerabil – și care ar trebui susținută să mențină în viață ocupațiile tradiționale.
Nu în ultimul rând – trebuie refăcută circulația apei cu tot ce transportă ea la nivelul întregii delte, incluzând aici și Sistemul Lagunar Razelm Sinoe. Trebuiesc redeschise vechile comunicări cu marea, care asigurau schimbul de ape, sedimente și susțineau viața. Sunt multe de făcut și ar fi minunat dacă am putea să fim mai eficienți la punerea lor în aplicare.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
