Mă aşteptam ca ştirea incendiară lansată de cotidianul constănţean „Replica”, acum câteva zile, potrivit căreia un imobil istoric şi reprezentativ de pe bulevardul Ferdinand va fi demolat şi reamenjat ca o nouă industrie de ospătărie, să fi provocat o reacţie publică a administraţiei locale.
Nu s-a întâmplat aşa.
Casa Dalas, construită acum aproape o sută de ani, nu este o clădire clasată drept monument istoric.
Şi dacă ar fi fost, în administraţia Constanţei tot nu ar fi contat.
De două decenii, maimuţa fugită în Madagascar a şcolit funcţionarii publici că doar festivalurile cu minore în fundul gol şi doar „Diva din Monaco” în rol de travestită ar reprezenta, cât de cât, un act de cultură. Restul, adică adevăratele acte, se situează în cluburile din Mamaia, promovate cândva şi de o Regină Tomiris care zburda cu bani publici.
Ceea ce vedeţi zilnic în zona veche a oraşului, scandaloasele situaţii în care se află Cazinoul, Palatul Regal din Mamaia sau Sinagoga Aşkenază, alături de multe alte repere inestimabile din punct de vedere arhitectonic şi istoric, sunt un exemplu evident al nivelului de cultură, de educaţie, de responsabilitate şi de legământ faţă de Madagascar în care se află decidenţii municipiului Constanţa. Cei care, peste câteva zile, vor începe să prezinte proiectele electorale.
Administraţia locală a Constanţei nu poate face nimic pentru a opri demolarea casei Dalas, pentru a convinge investitorul să găsească o soluţie care să apere şi memoria oraşului şi nu doar simplul cont bancar, pentru că ea reprezintă aproape exclusiv rodul educaţiei făcute în aceste două decenii. Personajul din Madagascar le-a explicat, tuturor, că viitorul Constanţei nu are legătură cu trecutul milenar, nici cu particularităţile care ar putea aduce oraşul între primele din această parte a Europei (acolo unde a fost cândva) ci, doar, cu acea distracţie la maxim, euforică, desigur, care de câţiva ani aduce fix vreo 60.000 de turişti străini pe tot litoralul românesc al Mării Negre. O cifră aproape egală cu a clienţilor străini care trec pragul unui restaurant din Balcic aflat în buza mării şi a Palatului Regal. Al Reginei Maria de acolo pentru că la noi, la Mamaia, maimuţa din Madagascar şi administraţia locală au considerat că Palatul Regal de aici trebuie să fie tripou. Că aşa au fost ei învăţaţi în familie şi prin şcolile niciodată terminate cum trebuie.
Casa Dalas este un exemplu elocvent şi al incapacităţii investitorilor şi clasei avute din Constanţa de a lăsa ceva viitorului. O clădire care stă să se rupă- Teatrul de Stat- a fost clădită de grecul Demostene Tranulis, care sigur nu avea mai mulţi bani decât vreunul dintre primii o sută ai Constanţei de azi. Drept respect pentru asta, mergeţi pe strada Olteniei, să vedeţi respectul oraşului pentru casa în care a locuit. Impropriu spus casă, pentru că acum este un grajd. Dar credeţi că a auzit cineva din administraţia publică a Constanţei de Tranulis?
Nici un investitor sau om bogat al Constanţei nu a respectat comunitatea. Casele superbe, vechi, din centru, incomparabil mai frumoase şi mai nobile decât arătările arhitectonice din suburbii şi din Mamaia, stau să se prăbuşească şi aşteaptă vremuri mai bune. Arhitecţi celebri în alte oraşe şi în alte ţări au ridicat şi la Constanţa bijuterii. Aceste imobile, pentru că administraţia locală a Constanţei nu deţine vreo carte prin casă, sunt ruinate şi desfigurate de intervenţiile locatarilor asistaţi sociali. Pentru că aceşti asistaţi sociali, aşa a educat maimuţa din Madagascar, votează sigur şi bine.
Este puţin probabil ca proprietarul casei Dalas să ştie că acest imobil este reprezentativ pentru Constanţa de aproape un secol, că stilul arhitectonic în care a fost construit este unul dintre cele mai reuşite, că în această casă s-au clădit, în etape istorice, frânturi din istoria internaţională: consulat al Estoniei, între 1936 şi 1940, consulat al Jamahiriei Libiene între 1977 şi 1989, apoi sediu al Alianţei Franceze. De unde să ştie cineva aşa ceva dacă de două decenii societatea constănţeană a învăţat că doar Brazilia este o ţară?
Un apel la salvarea casei Dalas este inutil. Ea va fi demolată şi un bloc inestetic din BCA şi termopane, cu parcare dar fără spaţiu verde, va fi o altă bijuterie arhitectonică a oraşului. Dar mai sunt şi constănţeni care vor blestema, de-a dreptul, fantomele maimuţei din Madagascar pentru tot acest deşert care trebuie traversat şi care nu se mai termină. Casa Dalas este un pariu pierdut pentru noi. Dar voi, fantomele maimuţei din Madagascar, veţi trăi cu acest blestem şi cu acest stigmat. Veţi rezista?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Excelent !