La sfârșitul lunii aprilie Catedrala Națională din Washington a dezvelit o sculptură în piatră a supraviețuitorului Holocaustului și activistului politic veteran Elie Wiesel pentru a-i onora moștenirea de apărător internațional al drepturilor omului, scrie jurnalista Alison Mutler pentru Radio Free Europe, citată de Rador.
Însă în țara natală a acestui laureat al Premiului Nobel, România, există străzi numite după mareșalul Ion Antonescu, un conducător aliat cu Germania nazistă și un om care a trimis la moarte sute de mii de evrei.
În fapt, există în țară cel puțin 17 locuri – străzi, busturi, instituții – denumite după criminali de război, conform Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR).
Printre ei se numără Antonescu, unul dintre făptașii Holocaustului, executat în 1946 în urma condamnării de către un Tribunal Popular pentru crime de război și trădare, printre alte crime; Radu Gyr, un poet susținător al unei grupări fasciste paramilitare cunoscute sub denumirea de Garda de Fier; un filozof și politician de extrema dreaptă, Mircea Vulcănescu, membru în guvernul Antonescu.
Denumirile de străzi și busturile există în ciuda unei legi din 2002 care interzice cinstirea criminalilor de război și a indivizilor asociați regimului fascist al țării din vremea celui de al doilea război mondial, când Antonescu deținea puterea și când au fost uciși sute de mii de evrei români și ucraineni de pe teritoriile controlate de București.
„Regimul Antonescu […] a omorât cel mai mare număr de evrei în Europa, după Germania nazistă”, a declarat pentru RFE/RL Alexandru Muraru, consilier pentru antisemitism al guvernului român. „România nu a fost doar un simplu aliat al naziștilor, a fost cel mai important aliat și a fost implicată într-o măsură considerabilă – comparativ cu alți aliați ai naziștilor – în planul de exterminare a populației evreiești din Europa.”
„Bulevardul Antonescu”
Constanța, port românesc la Marea Neagră, are o stradă Ion Antonescu din anul 2000.
Primarul Vergil Chițac a fost întrebat despre acest personaj controversat în februarie și a răspuns că există „diverse evaluări contradictorii” privindu-l pe Antonescu, care, spune el, are un „istoric amestecat”. Declarația pare să se refere la faptul că Antonescu a interzis – spre neplăcerea oficialilor naziști – deportarea evreilor în lagăre de concentrare după 1942, aparent în urma intervenției casei regale românești.
INSHR a declarat că e „îngrijorător că primarul [Constanței] […] consideră că o lege care interzice denumirea străzilor după criminali de război nu este decât opțională”, citat de presa locală.
Chițac a afirmat ulterior că declarațiile i-au fost răstălmăcite și că vrea să schimbe denumirea străzii, dar că e o procedură complicată. Purtătoarea de cuvânt a primăriei Constanța, Alina Vintilă, a declarat pe 5 mai pentru RFE/RL că se fac efectiv pași pentru redenumirea străzii și că e doar „o chestiune de timp”.
Vintilă a precizat însă că „localnicii sunt mai interesați de asfaltarea străzii lor decât de redenumirea ei”.
Ambasadorul israelian în România, David Saranga, s-a declarat „șocat și dezamăgit” de declarațiile lui Chițac. „Aceste tipuri de declarații minimalizează suferința victimelor pogromului de la Iași, ale trenurilor morții și ale deportărilor”, a precizat Saranga.
Negarea Holocaustului
O lege din 2015 stabilește că negarea asasinării sistematice a evreilor de către Germania nazistă este o infracțiune pasibilă de până la trei ani de închisoare. Dar mulți afirmă că legea este rareori aplicată și că e lipsită de colți.
„Avem un singur caz, al unui fost ofițer de informații care a primit o pedeapsă cu suspendare pentru negarea publică a Holocaustului”, a declarat Muraru, care îl consiliază pe premier în privința modalităților de a lupta cu antisemitismul și de a conserva memoria Holocaustului și a epocii comuniste postbelice.
„În total sunt 40 de cazuri [de negare a Holocaustului], dintre care 15 sunt clasate sau nu vor merge în instanță”, a precizat el. „Procurorii nu au deprinderile necesare [pentru a judeca (sic!) aceste crime]. Le lipsește ceea ce noi numim bune practici în prevenirea și combaterea antisemitismului într-un stat UE.”
Antisemitism societal?
Ascensiunea după alegerile generale din decembrie a unui partid populist de extrema dreaptă în calitate de forță politică majoră a României a adus în prim-plan antisemitismul, homofobia și naționalismul și pare să fi asigurat o protecție politică pentru asemenea puncte de vedere.
După o evoluție slabă la alegerile locale din toamna lui 2020, Alianța pentru Unirea Românilor (al cărei acronim, AUR, înseamnă „aur” în limba română) s-a plasat pe un surprinzător loc patru la alegerile generale.
AUR a exploatat frustrarea generată de modul în care guvernul a gestionat pandemia, dar și populismul și xenofobia latente, care nu mai erau reprezentate în parlament de mulți ani. „Actuala criză sanitară și medicală a adus în spațiul public, cu vizibilitate maximă, un partid radical de dreapta, extremist”, a declarat pentru RFE/RL pe 12 mai Alexandru Florian, director al INSHR.
AUR deține acum aproximativ 10% din locuri în ambele camere ale parlamentului.
O cunoscută senatoare AUR, Diana Șoșoacă, care se opune vaccinării contra Covid-19, a ajuns recent pe prima pagină datorită unui marș spre ambasada Rusiei din București cu scopul de a „cere iertare” Moscovei pentru că e considerată un inamic de majoritatea românilor.
Incident la Teatrul Evreiesc
Pe 27 martie Maia Morgenstern, o actriță româncă celebră și directoare a Teatrului Evreiesc de Stat din București, a primit un e-mail cu conținut antisemit, inclusiv amenințări cu moartea la adresa ei și a altor persoane. Mesajul amenința că ea și copiii ei vor fi omorâți „prin aruncarea ei într-o cameră de gazare” și că teatrul evreiesc va fi incendiat.
Era semnat „din partea AUR”, deși liderul partidului George Simion a respins o asemenea legătură și le-a cerut autorităților să-l găsească și să-l pedepsească pe autor, exprimându-și sprijinul pentru Morgenstern.
Unele voci au afirmat că scrisoare a fost o încercare de a ponegri AUR. În cadrul anchetei privind acest caz a fost arestat un bărbat.
Actrița de 59 de ani, cunoscută pe plan internațional pentru interpretarea rolului Mariei în epicul film biblic al lui Mel Gibson din 2004, The Passion Of The Christ, a refuzat să comenteze cazul pentru RFE/RL, invocând ancheta în curs.
Primarul unui sector din București, Radu Mihaiu, a declarat: „Acesta nu este un rău primitiv, e un rău elaborat. E un rău cu referințe istorice și culturale. E un rău educat”.
Parlamentul României a condamnat și el incidentul, dar și alte fapte antisemite, printr-un vot din 31 martie, conform serviciului român al RFE/RL.
Maximillian Marco Katz, un activist, a declarat că a fost nevoie de cineva cu notorietatea lui Morgenstern pentru a li se deschide oamenilor ochii în privința acestei chestiuni. „E nevoie de o persoană publică pentru ca societatea să fie șocată. Când i se întâmplă evreului [necunoscut], nimeni nu spune nimic”, a declarat Katz, care conduce Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului în România. „Sunt mai puțin de 2.000 de evrei în România, dar antisemitism e din belșug”, a declarat el pentru RFE/RL.
Morgenstern a mai condamnat și un alt incident antisemit care a deranjat-o în ultimele luni. Ea a relatat că pe 19 martie un funcționar public i s-a adresat folosind un termen peiorativ pentru evrei în cadrul unei întâlniri pe care directoarea de teatru o avusese în săptămâna aceea cu niște oficiali locali.
Morgenstern a declarat că un individ nenumit s-a întors spre ea și i-a spus „Hai s-o facem așa, jidănește”, folosind o insultă rasistă în limba română. Ea a spus că a fost șocată și că acea persoană a minimalizat ulterior relevanța expresiei, afirmând că o spusese „în glumă”.
„Am încremenit. «Ce ați spus?» Răspunsul a venit prompt, relaxat: «Hai, nu te mai supăra. Am spus așa în glumă».”
Ea a declarat că a deranjat-o în special faptul că o asemenea expresie a fost folosită la o întrunire oficială și a venit din partea cuiva „care lucrează în domeniul culturii”.
Nimeni dintre ceilalți care erau prezenți nu au părut deranjați de comentariu, a scris ea pe Facebook.
Regizorul român Victor Ioan Frunză a calificat-o drept „o remarcă rasistă inacceptabilă”, în vreme ce actorul Marius Manole a afirmat că nu are nici un fel de toleranță „pentru nici o formă de rasism”.
Holocaustul: materie opțională
Holocaustul este o materie opțională în școlile românești, fapt ce contribuie la cunoașterea confuză și incompletă a acestui episod oribil, afirmă atât Muraru cât și Katz.
„Cei mai mulți părinți spun: «De ce să învețe copiii mei despre evrei?» Să învețe matematică și fizică”, a declarat Katz. „Holocaustul este o chestiune importantă tratată într-o manieră superficială”, a adăugat el. „Mulți [elevi] învață că Holocaustul a fost comis de Germania nazistă și asta-i tot. Ei nu învață despre Antonescu, despre pogromuri, despre trenurile morții. Nu e șocant, e realitatea.”
„Guvernul poate să facă și 20 de strategii [pentru învățarea despre Holocaust], dar dacă judecătorii, avocații și profesorii nu știu nimic despre el, cum te poți aștepta ca ei să-i învețe pe copii un lucru pe care nu-l cunosc?”
Muraru, numit în ianuarie într-un post nou creat de reprezentant special pentru promovarea politicilor memoriei și combaterea antisemitismului și xenofobiei, a declarat și el că este îngrijorător faptul că mulți români nu știu cât de profund a fost implicată țara lor în genocidul din epoca nazistă.
Într-un sondaj despre Holocaust publicat pe 12 mai un sfert din respondenți afirmă că nu știu sau nu pot spune exact ce a fost Holocaustul. Alți 35% au afirmat că nu pot identifica ce relevanță are Holocaustul pentru România.
„România are o datorie morală, politică și istorică de a fi vigilentă […] Ceea ce nu înseamnă că populația contemporană ar trebui învinovățită, dar aduce în discuție o anume culpabilitate morală”, a declarat Muraru.
România a fost aliat al Germaniei nazist până în august 1944, când a schimbat tabăra. Se estimează că sub Antonescu 120.000 de evrei au fost deportați de către România în Transnistria, în URSS. Mulți evrei români care au ajuns să fie omorâți în lagărele de concentrare naziste au fost deportați acolo în 1944 de către guvernul ungar, care cu patru ani înainte anexase nord-vestul României.
Comitetul Internațional Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului a publicat în 2004 un raport în care afirmă că statul român este direct responsabil pentru moartea a 280.000-380.000 de evrei și aproximativ 11.000 de romi în perioada 1940-1944.
Mulți dintre ei au fost victime ale pogromurilor, cum a fost uciderea a aproape 15.000 de evrei în și în jurul orașului Iași în 1941. Mulți alții au murit în lagăre de muncă și în trenurile morții.
Un sondaj realizat în aprilie-mai de institutul de cercetare a pieței Avangarde arată că doar 3% din respondenți au menționat pogromurile și numai 4% din ei știau despre deportarea evreilor în URSS. Cam un sfert din ei au afirmat că în România Holocaustul a însemnat doar deportarea evreilor în lagăre din Germania nazistă.
Vreo 72% au afirmat că Germania nazistă este responsabilă pentru Holocaustul din România, în vreme ce 57% au admis că și lui Antonescu îi revine o parte din vină.
Populația evreiască a României s-a prăbușit de la 800.000 în perioada interbelică la mai puțin de 10.000 astăzi. Muraru a declarat că acum sunt mai puțin de 3.500 de evrei în țară.
Neo-fascism din nou?
AUR respinge constant acuzațiile că ar fi antisemit. Însă Muraru l-a calificat drept „un partid neo-fascist care e neo-legionar și antisemit” și care ar trebui să fie izolat. „Vreme de săptămâni, grupul lui politic a încercat să reabiliteze criminali de război și crime împotriva umanității […] Din nefericire, un număr de lideri [politici] au avut o reacție slabă.”
Pe 5 mai AUR a anunțat că va participa pe 11 iulie la alegerile generale din fosta republică sovietică Moldova.
Pe 9 mai AUR a postat pe Facebook o fotografie cu Muraru, despre care a scris că „el este un agent străin infiltrat în structurile sistemelor de stat”. Postarea le cerea cititorilor să decidă „ale cui interese” le deservește Muraru, formulare în care unii au văzut o referire voalată la evrei.
Claudiu Târziu, copreședinte AUR, nu a răspuns solicitării de a comenta pentru acest articol.
O problemă larg răspândită
Familia lui Wiesel a fost deportată în lagărele de la Auschwitz și Buchenwald, acolo unde tatăl, mama și sora lui mai mică au fost uciși. După eliberarea lagărelor Wiesel avea să publice în total 57 de cărți, inclusiv „Noapte”, despre ce a trăit el pe parcursul Holocaustului.
El a devenit un activist de seamă pentru drepturile omului și președinte fondator al Muzeului Holocaustului din Washington. În 1986 a primit Premiul Nobel pentru Pace și a murit în 2016, la 87 de ani. În august 2018 a apărut un graffiti antisemit pe pereții exteriori ai casei sale părintești din Sighetu Marmației. Unul dintre mesaje era că Wiesel e „în iad cu Hitler”.
Însă două luni mai târziu, de ziua națională a comemorării Holocaustului, la București era dezvelit un bust al lui Wiesel. Iar incidentele antisemite cu siguranță nu se limitează la România.
Pe 14 mai un demnitar UE a condamnat o erupție de atacuri antisemite, după cum s-a exprimat el, împotriva comunităților și clădirilor evreiești europene din blocul de 27 de state.
Margaritis Schinas, vicepreședintele Comisiei Europene însărcinat cu promovarea modului european de viață și cu combaterea antisemitismului, a îndemnat statele membre să treacă la fapte. „Profund îngrijorat de recentele atacuri împotriva comunităților și clădirilor evreiești din UE”, a scris el pe Twitter. „Acestea sunt manifestări evidente de antisemitism, care trebuie să fie condamnate cu voce tare.”
Schinas a declarat pentru AFP că aceea a fost reacția a sa la știrile despre ostilitatea față de comunitățile evreiești din Germania, Austria, Spania și Regatul Unit.
Articol de Alison Mutler (jurnalistă independentă stabilită în România)/ Radio Free Europe/ Traducere: Andrei Suba (Rador)
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
