Punctul de frontieră dintre România şi Bulgaria, inaugurat de prim-miniştrii celor două țări la 3 octombrie, în mijlocul Dobrogei, face legătura dintre cele mai sărace state ale Uniunii Europene şi care au rămas în afara spaţiului Schengen. Comuna Lipniţa va fi legată direct, printr-o şosea, de satul Kainargea (Kuciuk Kainargi). În 1774, la Kuciuk Kainargi s-a semnat tratatul de pace dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus, unul dintre cele mai importante documente ale istoriei, menit a reglementa geopolitica în spaţiile Balcanilor şi ale Mării Negre. Fântâna la care au negociat şi semnat plenipotenţiarii a fost refăcută iar astăzi este un obiectiv turistic, foarte puţin cunoscut şi doar de excentrici.
Două posturi de frontieră şi o şosea cu o lungime de 4 kilometri, construite în zece ani, este imaginea potenţei administrative şi financiare a celor două state.
Boiko Borisov şi Mihai Tudose au plecat apoi spre superbul Palat Regal de la Evksinograd, de la marginea Varnei, o locuinţă construită de Ţarul Ferdinand I (1887-1918), aflată pe malul Mării Negre, la câţiva kilometri distanţă de o altă reşedinţă regală marină, Palatul Reginei Maria de la Balcic. Cele două familii regale, din Bulgaria şi România, nu au reuşit, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale celui următor, să se afle, niciodată, în aceeaşi tabără geopolitică. Pe 3 octombrie, în reşedinţa regală a ţarilor bulgari, Boiko Borisov şi Mihai Tudose, împreună cu prim ministrul Greciei, Alexis Tsipras, şi preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucić, s-au întâlnit pentru prima dată în această formulă pentru a discuta problemele regiunii în care locuiesc. Iar membrii guvernelor de la Bucureşti şi Sofia au ţinut o şedinţă comună, finalizată cu câteva decizii.
Este aceasta o Alianţă Balcanică?
Mai întâi de toate, este vorba despre eforturile Greciei şi ale prim-ministrului Alexis Tsipras. Acesta din urmă, ales în 2015, cândva un radical de stânga şi un oponent înverşunat al regulilor Uniunii Europene, se străduieşte acum să şteargă imaginea deloc confortabilă pe care a afişat-o în interiorul politicii elene, printre vecinii imediaţi şi în instituţiile internaţionale, aceea potrivit căreia ţara lui este neguvernabilă şi incapabilă de proiecte rezonabile de a depăşi veşnica criză financiară. Când Alexis Tsipras şi formaţiunea radicală Syriza au obţinut puterea politică la Atena, Grecia se afla din nou într-un faliment al statului, al cincilea într-un secol, şi are nevoie încă de sute de miliarde de euro pentru a ieşi din acest marasm. În acelaşi timp, deşi a venit la putere ca un contestatar al politicilor Uniunii Europene şi NATO, şi mai ales ca un antiamerican vocal, prim-ministrul Tsipras a făcut eforturi pentru a călători oficial la Washington. Şi, după ce va pleca de la Evksinograd, Alexis Tsipras va fi primit, la 17 octombrie, la Casa Albă, de preşedintele Donald Trump. Şeful guvernului de la Atena va vorbi acolo despre economie, investiţii, energie, apărare şi refugiaţi şi este pentru prima dată, după mulţi ani, când se aşteaptă o încălzire bruscă a unei relaţii amorţite. Grecia şi S.U.A. s-au redescoperit brusc, în efortul de a renova geopolitic Balcanii.
În al doilea rând, această Alianţă Balcanică presupusă la Evksinograd se bazează pe puternicele presiuni ale S.U.A. pentru a se construi o cooperare dinamică între Grecia şi Bulgaria, ambele presupuse că ar avea destule slăbiciuni faţă de Rusia şi furniturile ei energetice. La mijlocul lunii septembrie, pentru a spulbera aceste îndoieli, prim-ministrul Boiko Borisov a prezentat în faţa Parlamentului (Sobranie) Raportul anual despre starea securităţii naţionale. Ca un element cu totul nou înscris în acest document se află nominalizarea Rusiei şi a politicilor ei drept ameninţarea cea mai clară pe care Bulgaria o are la orizont. Cotidianul bulgar de limbă engleză, „The Sofia Globe”, din 26 iulie, previziona un acord bulgaro-grec iar ambasadorul lui Donald Trump la Sofia, Eric Rubin, declara că S.U.A. sprijină „progresele vizibile ale Bulgariei şi Greciei în implementarea proiectului de interconectare a infrastructurii, parte importantă a procesului de diversificare a resurselor energetice în Europa”. Iar Hoyt Yee, adjunctul pentru Europa şi Asia al secretarului de Stat Rex Tillerson, avansează un alt proiect american în Balcani, şi mai ambiţios: apropierea dintre Bulgaria şi Macedonia, inclusiv prin negocierea şi semnarea unui tratat de prietenie.
Ceea ce mai trebuie adăugat este că atât S.U.A., cât şi aliaţii lor, pot vedea în formula „Cadrilaterului” reunit în Palatul de la Evksinograd o replică la „Grupul de la Vişegrad”, compus din Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia, extrem de reticent la politicile instituţionale ale Uniunii Europene.
În fine, dar la fel de important, în saloanele Ţarilor Ferdinand I şi Boris al III-lea au fost prezente şi interesele economice şi comerciale ale R.P. Chineze, Beijingul fiind foarte preocupat de deschiderea Drumului Mătăsii, un amplu şi pretenţios proiect comercial strategic, pe pieţele balcanice ale Uniunii Europene.
Cu bani chinezi şi strategii geopolitice americane, prefigurata Alianţă Balcanică ar putea fi o contrapondere la nucleul dur al Uniunii Europene (Germania, Olanda, Austria). Cotidianul grec de limbă engleză „The Greek Observer” scrie, la 28 septembrie, că dacă s-ar adăuga şi Croaţia, polul balcanic al U.E. ar deveni un mijlocitor strategic între Mediterana şi Europa de Nord.
Cum a început totul?
Agenţia naţională de ştiri bulgară, B.T.A., scria la 29 iulie că guvernele României şi Bulgariei se vor întâlni în toamnă în cadrul unei şedinţe comune, a patra după cele din 2011, 2014 şi 2015. Principalele puncte de pe agenda întâlnirii ar fi urmat să fie construirea unei căi ferate de mare viteză pe ruta Bucureşti – Sofia – Atena şi a unor poduri rutiere şi feroviare peste Dunăre.
Câteva zile mai înainte, ştirea exista deja în presa română. Proaspătul instalat prim ministru de la Bucureşti, Mihai Tudose, anunţa că a vorbit la telefon cu omologul său bulgar, Boiko Borisov, pentru o întâlnire comună a guvernelor şi că agenda României cuprinde, cu prioritate, discuţii despre realizarea a două poduri dunărene: Turnu Măgurele – Nicopole şi Călăraşi – Silistra. În fine, varianta chineză, cea mai credibilă, devoalată de agenţia naţională de ştiri „Xinhua” („China Nouă”): la 6 septembrie la Kavala, în Grecia, prim-miniştrii Alexis Tsipras şi Boiko Borisov au semnat un memorandum privind realizarea coridorului feroviar de mare viteză care va lega porturile de la Marea Egee (Salonic, Kavala, Alexandropoulis) de cele bulgare de la Marea Neagră (Burgas şi Varna) şi Dunăre (Ruse). Valoarea proiectului, au socotit cei doi interlocutori, ar fi în jur de 4 miliarde de euro.
Dar cine dă banii?
R.P. Chineză.
Beijingul este gata să finanţeze ample proiecte de infrastructură în statele balcanice membre ale Uniunii Europene. În 2016, guvernul chinez a anunţat deschiderea unui fond de investiţii de 10 miliarde euro pentru Europa Centrală şi de Sud-Est. Un proiect s-ar deschide în noiembrie 2017, prin începerea lucrărilor de construcţie a căii ferate de mare viteză Belgrad-Budapesta (350 de kilometri), prima construită de chinezi în Europa, care ar valora în jur de 3 miliarde dolari (estimare chineză) sau 6 miliarde dolari (estimare sârbă). Nu este prima intenţie de anvergură în cadrul acestei ofensive economice a Beijingului: de ani buni companii chineze negociază cu România pentru preluarea a două reactoare nucleare ale centralei de la Cernavodă iar o altă companie aşteaptă să preia cea mai mare rafinărie din spaţiul Mării Negre, de la Năvodari.
Boiko Borisov nu este la primul anunţ de anvergură în ceea ce priveşte infrastructura ţării. În vara anului 2010, în plină criză mondială, cotidianul sofiot „Standart” scria despre proiectul prim-ministrului de a deschide lucrările unui canal Dunăre – Marea Neagră, între unul dintre porturile dunărene Ruse, Silistra sau Tutrakan (Turtucaia) şi unul maritim, în speţă Varna, pe o distanţă de aproape 170 de kilometri. Desigur, nu s-a mai vorbit despre el. Din punct de vedere energetic, nu puţine sunt proiectele prin care se propune transformarea Bulgariei într-unul dintre cele mai importante puncte de tranzit dinspre Marea Caspică şi Turcia, spre Europa occidentală şi meridională. În Sobranie, în şedinţa de învestire a noului guvern, de la începutul lunii mai, Boiko Borisov prezenta programul de construcţie de autostrăzi, care să lege Ruse şi Veliko Târnovo de Sofia şi Varna. Iar recent, înainte de a pleca la Evksinograd, Boiko Borisov a mai venit cu o idee: un pod paralel, de cale ferată şi rutier, la Giurgiu-Ruse, care să fie ridicat din banii încasaţi din taxele de trecere pe actualul pod, un cadou al lui Stalin pentru România şi Bulgaria, inaugurat în 1954.
De asemenea, în vara anului 2016, prim ministrul Greciei şi formaţiunea sa Syriza, odinioară reticentă capitalului străin, au vândut portul Pireu, cel mai mare din ţară, către o companie din R.P. Chineză în încercarea de a găsi bani pentru acoperirea imensei datorii externe şi interne.
O Alianţă Balcanică cumpărată la pachet de companiile chineze şi vegheată geopolitic de la Washington nu ar surprinde, prin urmare, pe nimeni. O infrastructură regională modernizată cu banii Beijingului ar avantaja, desigur, învechitele rute, căi şi porturi balcanice şi ar deschide, aceasta trebuie spus, o uşă spre politica guvernelor de la Sofia, Bucureşti, Atena şi Belgrad.
Alături, securitatea în faţa provocărilor de tot felul, pusă la punct de infrastructura şi finanţarea americane, ar facilita o dezvoltare economică şi consolidarea unor democraţii tinere şi imperfecte. Iar regiunea balcanică ar putea să viseze nu doar la prosperitate ci, pentru prima dată în istoria modernă, la o colaborare intensă şi la o securitate maximă.
Dacă nu o spune nimeni, se poate presupune: gazdele amabile ale întâlnirii din Palatul Ţarului Ferdinand I de la Evksinograd, din suburbia Varnei, au fost chiar S.U.A. şi R.P. Chineză.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
