Este o greșeală a confunda plecarea guvernului Grindeanu cu plecarea PSD de la guvernare. La fel cum ar fi o greșeală ca PSD să nu-și termine mandatul de guvernare, absolut legitim în urma câștigării categorice a alegerilor parlamentare. Tot o greșeală este și dialogul în termeni absoluți despre PSD: „Partid de infractori”, „Nu există pesediști onești” sau, mai rău, „Toți pesediștii ar trebui să intre la pușcărie”. Nu, în pușcărie ar trebui să ajungă doar cei care au comis infracțiuni care sunt pedepsite astfel, iar vinovăția unui om este stabilită într-o instanță, nu în stradă. Sigur, emoția a fost mare și va rămâne așa, o bună bucată de vreme. Am trăit-o cu toții, unii dintre noi la cote foarte înalte. Iar, într-o astfel de emoție, vorbește furia, nu rațiunea. După ce ne răcorim, însă, ne reamintim că nu există un partid format exclusiv din infractori, la fel cum nu există un partid ai cărui membri, în totalitatea lor, sunt imaculați moral.
Halucinant este să ceri ca PSD să dispară ca partid. Nu numai că PSD nu trebuie să dispară ca partid, dar acesta trebuie să continue să guverneze. Sigur că pentru unii, PSD este un partid indigest pe care nu ar pune ștampila de vot vreodată, opțiunea acestora fiind fundamentată pe diverse argumente, multe dintre ele solide. Însă acest partid reprezintă stânga eșicherului politic și nicio democrație sănătoasă nu poate funcționa fără un partid de stânga sănătos. Problema acestui partid nu este doctrina. Problema acestui partid o reprezintă oamenii care îl conduc de la Revoluție încoace. PSD și-a căpătat reputația de „partid al infractorilor” nu din cauza ideologiei de stânga, ci din cauza liderilor pe care acesta a fost condamnat să-i aibă în ultimele două decenii. Din cauza liderilor și a atitudinii și reacțiilor acestora în raport cu statul de drept, cu instituțiile statului, cu Justiția și cu noțiunile esențiale într-o democrație.
În urmă cu nici două luni, PSD a câștigat alegerile parlamentare cu 46% din opțiunile electoratului. Nu pot să estimez ce procentaj ar mai înregistra astăzi, dar știu că acest partid este legitimat să rămână la guvernare în continuare. Din două motive: pentru că este partidul care a câștigat detașat alegerile parlamentare și, prin urmare, are dreptul sau, mai bine zis, obligația să guverneze; pentru că plecarea PSD de la guvernare ar însemna un cataclism nu pentru social-democrați, ci pentru dreapta eșicherului politic.
În momentul de față, dreapta, fărâmițată, dezbinată, haotică, lipsită de coerență, fără lideri și fără nicio strategie, nu poate guverna România fără ca, ulterior, să i se cânte prohodul. Indiferent dacă ar urma o guvernare tehnocrată, ori guvernarea unei alianțe a partidelor aflate astăzi în opoziție, partidul care va deconta dezastrul guvernării (pentru că ar fi un dezastru) va fi PNL. PSD își va fi revenit rapid în următorii doi ani, sub mirajul programului dumnezeiesc de guvernare pe care au vrut să-l aplice dar nu au fost lăsați să-l ducă la bun sfârșit de PNL, iohanniști, soroșiști, dușmanii țării etc.
Rămân rezervată și pesimistă cu privire la electorat și conștientizarea importanței votului. Chiar dacă românul a simțit din plin șuieratul glonțului care i-a trecut pe lângă ureche, nu cred că a înțeles, încă, și cât de important ar fi fost dacă ar fi ieșit 10 minute la vot. Cel mai probabil ar fi scutit cele 10 zile în stradă. Așadar, dacă PSD pleacă astăzi de la guvernare, se va reface în opoziție și va fi revenit peste doi ani cucerind și ultima redută: președinția. Și atunci, da, un PSD condus de Liviu Dragnea sau altul ca el, va face ravagii. Tocmai de aceea, PSD trebuie să rămână la guvernare și să transforme în realitate faimoasele promisiuni din campania electorală. Altfel, dacă nu-și va duce la îndeplinire programul de guvernare promis, nu îi va rămâne decât să se usuce electoral sub propriile baliverne și neputințe.
Atenție, însă, la o confuzie rostogolită adeseori în rândul electoratului, fie el pro sau anti PSD. Alegerile au fost câștigate de Partidul Social-Democrat și nu de premierul Sorin Grindeanu, de membrii cabinetului acestuia ori de președintele formațiunii politice Liviu Dragnea. Sorin Grindeanu, la fel ca Sevil Shhaideh (prima propunere de premier) erau cvasi-anonimi și nu au fost asumați ca viitori premieri în campania electorală. La fel cum, tot atunci, nu erau cunoscute încă nici planurile lui Liviu Dragnea referitoare la adoptarea odioaselor ordonanțe. Așa că, electoratul nu a legitimat guvernul Sorin Grindeanu într-o manieră exclusivă și, totodată, electoratul nu a cerut dezincriminarea abuzului în serviciu ori amnistierea unor categorii de condamnați. Electoratul a votat PSD pentru programul de guvernare promis, pentru toate măririle de salarii și pensii, pentru tot soiul de facilități promise, pentru scăderea taxelor și așa mai departe. Pe scurt, pentru ca laptele și mierea să curgă în robinetele românilor, printr-o minune înfăptuită de partidul social-democraților.
Așadar, doar partidul are legitimitatea guvernării, nu Grindeanu și Dragnea ca indivizi. Nu acest guvern, exclusiv, a primit milioanele de voturi fluturate de cuplul teribil în fața celor 600.000 din stradă. Acest guvern nu a fost ales. Echipa de miniștri a fost propusă de un premier care, la rândul său, a fost nominalizat de partidul legitim să continuie guvernarea. Pentru a-și conserva electoratul și pentru a se salva din vrie, PSD ar trebui să scape rapid de guvernul Grindeanu (fie prin demisie, fie prin retragerea sprijinului politic) și să propună un nou premier.
Cu atât mai mult cu cât, acest tandem nu numai că și-a dovedit neputința guvernării și ticăloșenia intențiilor, dar a și reușit să spulbere, în toiul unei nopți, reușita fabuloasă a partidului care i-a semnat un cec în alb după 11 decembrie. Dragnea și pupilul său politic Grindeanu sunt cei care au reușit, în fix o lună de la învestire, performanțe greu de egalat și nedorite vreodată de vreun partid: o ordonanță care ar fi putut avea prevederi catastrofale pe toate planurile a fost adoptată și abrogată într-o singură săptămână, șapte zile de proteste fără precedent în toată țara (cu 600.000 de români ieșiți în stradă într-o singură seară), atacuri fără precedent la adresa partenerilor externi, fapte ce nu vor rămâne fără urmări etc.
Pentru toate cele întâmplate într-o singură lună, pentru atacurile grobiene la adresa partenerilor externi (este pentru prima oară în istoria României și, probabil, și în istoria NATO când vizita unui ministru de externe dintr-o țară membră a alianței este anulată și reprogramată ”pentru o dată care va fi stabilită ulterior”), pentru graba și metodele sinistre cu care această gașcă din PSD, condusă de Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu pe post de executant, a încercat să-și salveze pielea, pentru furia copleșitoare a străzii, pentru presiunea și amenințările voalate, tupeul formidabil și sfidarea revoltătoare cu care au tratat jurnaliștii și societatea civilă, pentru manipularea grosolană și periculoasă propagată prin intermediul televiziunilor de casă și site-urilor obscure și neasumate, pentru toate aceste lucruri consumate în prima lună de la învestire, guvernul Grindeanu, condus de facto de Liviu Dragnea, trebuie să plece. Toxicitatea acestui Executiv nu este compatibilă cu existența lui. Strada nu poate sta de veghe timp de patru ani. Strada, partenerii externi și instituțiile judiciare nu pot fi scoase din funcțiune vreme de patru ani pentru a putea păzi fiecare mișcare a unui guvern necinstit și periculos.
Apoi, ceea ce PSD trebuie să facă este să forțeze și să grăbească reformarea partidului. Este nevoie, mai mult decât oricând, de puterea acelor lideri din teritoriu care nu au probleme penale și, deci, nici interese pentru destructurarea instituțiilor judiciare (puțini, dar există), de curajul acelor membri onești din PSD și de vocea acelor tineri social-democrați care sunt consternați de construcția dictatorială a șefului lor și care sunt revoltați de meschinăriile camarilei acestuia. E nevoie de reconstruirea PSD, de igienizarea și, apoi, consolidarea unei stângi sănătoase în România. Iar acest lucru poate fi făcut doar din interiorul partidului și doar de către acei social-democrați care privesc spre Occident. Orice altă direcție va compromite o viitoare reformă a PSD. Iar pe noi ne va pune, din nou, de veghe.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
