Bătrânii spun că n-au mai văzut așa ceva. Poate că cei care au prins iarna lui ’54 ori nu mai sunt printre noi, ori nu-și mai amintesc exact. Poate că nici ce s-a petrecut în 1969 nu mai reprezintă extremul în memoria colectivă. Cert este că sfârșitul de ianuarie 2014 avea să devină reperul iernilor grele, iarnă venită brusc, după ce zona a cochetat cu primăvara.
Munți de zăpadă, viscol puternic, drumuri blocate, trenuri anulate. La final de ianuarie 2014, județul Tulcea ajungea să fie rupt total de orice legătură de transport cu restul țării, situație de înțeles până la un anumit punct și doar pe perioada în care fenomenele meteo păreau scăpate de limitele sezoniere și normele climatologice. Că an de an avem exemple de acest gen, oriunde în țară, și nimeni nu a tras concluziile ce se impun, e o altă poveste cu alt iz.
Mai întâi au fost avertizările meteo, cu primul ,,vârf” pe portocaliu. Babadagul începea să simtă asaltul unei ierni care părea că nu mai vine. În câteva ore orașul era acoperit de un strat gros de zăpadă, drumurile închise, trenurile anulate. La nivelul primăriei s-a înființat comandamentul local de situații de urgență. Primarul Caraman și vicele Bonțoi își mutau sediul permanent pe baricadele formate de nămeții de zăpadă. Primul asalt al viscolului a fost primit în plin. În comandament au fost alocate importante forțe umane cât și utilajele avute la îndemână, fie ale primăriei, fie ale agenților economici locali, fie de la Batalionul de Infanterie Marină. 26 de utilaje, buldoexcavatoare, o Volă, un autogreder, două tractoare cu pluguri de zăpadă, unul pentru tractare, cinci basculante, trei camioane și un utilaj de împrăștiat nisip și 168 de oameni au răspuns, cum au putut, la confruntarea cu iadul alb, oameni de la primărie, militari, poliția locală și poliție, jandarmi, pompieri și angajați ai societăților comerciale locale au asigurat o minimă fluență a circulației, suficientă urgențelor. Iar urgențe au fost, 18 autovehicule tractate, scoase din nămeți, 6 persoane rămase fără căldură și alimente, 13 care necesitau aducerea în zona centrală pentru transport la Tulcea pentru dializă, 36 de gravide monitorizate și asistate, din care una transportată la Spitalul județean Tulcea. Străzile orașului au fost cât de cât desfundate astfel ca mașinile solicitate la urgențe să poată ajunge cât mai aproape de fața locului. Normal, au existat și nemulțumiți, în special cei care au făcut din autoturismul propriu mijlocul de deplasare până la colț ca să ia pâine și care nu-și puteau scoate mașina din curte…, sau pentru un kilometru până la locul de muncă…, neînțelegând că e vorba de o situație extremă care cere comportament civic pe măsură! De fapt, la spirit civic, pot spune cu convingere că localnicii au picat cu brio testul, singura implicare (cu mici excepții) fiind cuvintele puse pe site-urile de socializare! Câțiva voluntari, să-i numeri pe degete, au participat benevol la acțiunile ce se petreceau prin urbe, în rest, lumea s-a limitat la pârtii prin preajma locuinței și la înjurături la adresa administrației locale deși, așa cum remarca cineva, este vorba de prima administrație a Babadagului care chiar se zbate să facă ceva în asemenea situații! Și, personal, întăresc afirmația spunând că în anii trecuți, exceptând ceva din zona centrală, pe străduțele lăturalnice abia încălzirea vremii ducea la eliminarea zăpezii.
După primul episod de iarnă grea, ziua de miercuri și noaptea spre joi au fost martorii unei dezlănțuiri fenomenale ale ninsorii și viscolului. Codul roșu anunțat, ca premieră pentru zona Dobrogei, aducea nămeți de peste doi metrii și anularea tuturor eforturilor făcute până atunci pe arterele orașului. Singurul aspect pozitiv în această încrâncenare a naturii a fost faptul că nu au existat întreruperi ale curentului electric sau a apei potabile. Ma-gazinele au avut marfă suficientă, pâinea a fost asigurată prin brutăria locală a unei societăți. 24 de ore orășelul rupt de lume a putut respira fără probleme. Abia în dimineața de vineri se redeschidea circulația spre municipiul Tulcea. Acum orașul este teatrul de operațiuni pentru degajarea străzilor de troienele de zăpadă. A se înțelege că la mij-loacele existente și la dăruirea a doar câtorva oameni treaba asta va mai dura ceva zile. Timp în care, unii dintre noi ar trebui să redescopere mersul pe jos!
Ca încheiere…, sincer așa nu se mai poate! Să nu existe frezele necesare, nici pe șosele nici pe calea ferată, comandamentele de iarnă să geamă de oameni doar prin birouri, să aruncăm bani aiurea pe acțiuni de deszăpezire după care să chemăm armata sau cluburile off-road să ne scoată din… nămeți, să anulăm trenurile la prima fulguială (de zece zile nu circulă nici un tren de călători pe relația Medgidia – Tulcea!!!!) și să declarăm drumurile închise…, asta o poate face și cel mai incompetent factor de decizie. Or, se presupune, în posturile alea nu avem așa ceva!
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
