În Gara din Constanța se vinde un roman antisemit, în care Ion Antonescu este ”un mare erou care trebuie respectat”/ Editura: ”Este opinia autorului”/ Firma intermediară: ”Regret și retrag cartea din rețea”/ Fostul mareșal, considerat criminal de război de Curtea Supremă, a inițiat Holocaustul în România

În Gara din Constanța, la tonomatele care vând cărți, este expus spre comercializare romanul ”Cireșe pentru mareșal”, cu retorică antisemită, în care fostul mareșal Ion Antonescu (1940-1944) este numit ”un mare patriot” și ”un mare erou care trebuie respectat”. Ion Antonescu a fost condamnat pentru crime de război de Tribunalul Poporului, în 1946, iar sentința a fost menținută în 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma unui recurs care ar fi presupus reabilitarea fostului mareșal.

Cartea a fost publicată de Editura Babel din Bacău, în 2013, iar autorul, Ion Iachim (născut în 1950, raionul Ungheni) este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Romanul poate fi cumpărat chiar de la intrarea în/ieșirea din Gara Constanța, în schimbul a 10 lei, prin rețeaua Tonomatul.ro.

Publicitate electorală

Cartea (ficțiune) își propune să evoce ultimele momente din viața fostului mareșal și un interogatoriu la care acesta este supus înainte de condamnarea la moarte. Într-o audiere imaginară cu Andrei Vâșinski (fost procuror general al URSS și șef al Externelor în vremea lui Iosif V. Stalin, n.red.), prin vocea lui Ion Antonescu sunt justificate crimele acestuia împotriva evreilor și este argumentat modul în care mareșalul ar fi ”protejat” evreii cât ar fi putut.

”- Din ordinul Dumneavoastră, au fost exterminați sute de mii de evrei. Recunoașteți acest fapt? 

 – Nu. Niciodată n-am dat vreun ordin de nimicire a evreilor. Dimpotrivă, i-am protejat pe cât mi-au permis condițiile războiului…

– Vorbiți mai concret.

– Atunci când Blitzkriegul Wermachtului împotriva Armatei Roșii era în plină forță, atunci când forțe influente din Germania și din România îmi cereau ”soluția finală”, eu, după o discuție cu Wilhelm Filderman, președintele Uniunii Comunităților Evreiești, fostul meu coleg de clasă la Liceul „Matei Basarab”, am dat dispoziții ca Steaua lui David să fie suprimară în toată țara (…) Din România n-a plecat niciun tren cu evrei spre lagărele din Polonia, pentru aplicarea soluției finale, deși Hitler cerea insistent acest lucru”, este un fragment din carte.

”Vocea” lui Antonescu omite să amintească cei aproape 400.000 de evrei uciși în regimul său și de deportările acestora în Transnistria.

Evreii sunt prezentați într-o lumină permanent negativă, drept cetățeni cu o atitudine ”de nerespect, chiar dușmănoasă” față de Statul român, dar și ca o populație care ”a năpădit” în Moldova, ”controlând comerțul, agricultura și practicând camăta cea mai nerușinată”.

În carte se vorbește, tot prin ”vocea” lui Antonescu despre ”dorința iudaismului: evreii râvneau Basarabia și Moldova în întregime pentru a-și face o patrie a lor”.

Evreii sunt asociați metodic figurilor comuniste cele mai dure cum ar fi Iosif Stalin și Ana Pauker:

• ”Evreica Ana Pauker, care ura România și tot ce este românesc, ajunge ministru de externe în țara lui Ștefan cel Mare și a Mareșalului Antonescu” (extras din cuvântul autorului, în afara romanului). Stalin i-a conferit evreicei gradul de colonel al Armatei Roșii”. Notă: Cuvântul ”mareșal” este scris întotdeauna cu majusculă.

Evreii sunt prezentați, de asemenea, drept o populație avantajată comparativ cu românii, în vremea respectivă, iar numărul morților evrei e pus în retorica whatabout, în care ”au murit evrei, dar românii au fost mai mulți”:

• ”(…) în timp ce floarea tineretului românesc pierea pe câmpurile de luptă, tinerii evrei rămași în țară simulau o muncă la curățat zăpadă, pe care o făceau ca pe un sport, la sfârșitul căreia îi așteptau o masă și un pat cald”.
• ”- Câți evrei au fost executați imediat după aceasta?/ – Cu mult mai puțini decât prevăd normele internaționale. Am informații că pentru această  execuție de la Odessa, au fost uciși în lagărele sovietice de zece ori mai mulți prizonieri români”.

Tot prin ”vocea” lui Antonescu se mai arată că evreii au comis ”acte teroriste” în Basarabia și Bucovina, dar că mulți dintre ei au ales să plece ”în Uniunea Sovietică pe care o consideră patria lor”.

În cele din urmă, în cuvântul de final, deci în afara romanului considerat ficțiune, autorul Ion Iachim îl elogiază pe Ion Antonescu, spunând:

• ”(…) Ion Antonescu este o figură tragică și eroică. Mare patriot, a încercat să întregească țara (…). Ca să ne înălțăm în ochii noștri, și în ochii altor popoare, trebuie să spunem răspicat: noi avem un Mareșal al nostru (…) Un Erou, un Martir, pe care noi trebuie să îl respectăm. Ca să ne respecte Europa. Chiar dacă pe Mareșal nu-l agreează slavii și americanii. Iubească-și-l pe Lenin, pe Washington, noi îl avem pe Mareșal”.

Juriștii consultați de G4Media consideră că, în situația de față, ”există motive pentru a considera că este încălcat articolul 3 din Legea 157 din 2 iulie 2018, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului. Articolul prevede că promovarea în public, în orice mod, a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor antisemite reprezintă o infracțiune care se pedepsește conform legii cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”, au explicat juriștii consultați.

Totodată, articolul 5 din OUG 31/13 martie 2002 prevede că ”fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”.

Reprezentanții Tonomat.ro, platforma care a pus în vânzare romanul ”Cireșe pentru mareșal”, au declarat pentru G4Media că nu știau conținutul romanului, dar că au întrebat Editura Babel dacă există probleme cu informațiile transmise în roman, primind asigurări că totul este în regulă:

• ”Colaborăm cu Editura Babel, de acolo am cumpărat-o. Mai colaborăm și cu alte edituri. Am întrebat Editura Babel dacă sunt probleme, mi-a dat asigurări că nu sunt. O să îi spun domnului care administrează aparatele să extragă romanul din rețea. Îmi asum și regret”, a declarat reprezentantul Tonomatul.ro.

Reprezentantul Editurii Babel din Bacău, cea care a publicat romanul lui Ion Iachim, a declarat pentru G4Media că nu i s-a părut nimic antisemit în cartea publicată, iar a-l considera pe Ion Antonescu un criminal de război este ”o părere”:

• Nu mi s-a părut deloc a fi antisemit, și dacă dumneavoastră aveți ceva… (…) N-am sesizat nimic antisemit. Relațiile pe care le am eu personal cu evreii, dacă vreți să vorbim despre asta, sunt foarte bune (…) Despre deciziile justiției române, pe care nu le contestăm, se pot vorbi multe, evident că le respectăm. La vremea aceea nu era nimic foarte clar (Cartea a fost publicată în 2013, iar Curtea Supremă a dat o decizie definitivă prin care a păstrat statutul de criminal de război pentru Antonescu în 2008, n.red.). E o carte de ficțiune literară (…) Doamnă, fiecare dintre noi are dreptul de a avea o părere. Bănuniesc că a avea o părere nu face parte din acele lucruri care pot fi blamate la modul că trebuie să fii dat în judecată și condamnat pentru părere. Să nu facem și noi aceeași greșeală pe care au făcut-o, spre exemplu, naziștii, pentru că evreii aveau o părere îi băgau la închisoare și îi omorau. Este o carte de ficțiune. După cum știți fiecare autor are libertatea să scrie ce vrea. Eu, repet, tot ceea ce spune un autor e pe răspunderea lui. Editura nu face decât să publice un roman de ficțiune, atât. El a prezentat acolo niște personaje, atât”, a transmis reprezentantul Editurii Babel.

Alexandru Florian, președintele Institutului Elie Wiesel din România, a vorbit despre ”importarea de gunoi literar” și și-a exprimat speranța că Republica Moldova, care se pregătește de aderarea la UE, să își construiască ”politici publice solide pentru memoria Holocaustului”:

• ”E trist că din Republica Moldova se importă gunoi literar. Cireșele amare… o scriitură care vulgarizează istoria, neagă Holocaustul și îl glorifică pe criminalul Ion Antonescu. Îmi exprim speranța că e un accident, că nu am ajuns să importăm negaționiști, iar Republica Moldova, care se pregătește de UE, își va construi politici publice solide pentru memoria Holocaustului. Dacă mă gândesc la ultima săptămână, în România se aglomerează mesajele extremiste. De la mesajul politic în care rasismul este ba o chestiune publică, ba privată, dar tot extremism rămâne. Și până la literatura negaționistă de pe litoral”.

Context

Un sondaj realizat de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” la finalul anului 2021 arată că majoritatea românilor, aproape 60%, îl consideră pe Antonescu un ”mare patriot”, mare strateg și luptător împotriva comunismului.

Doar 36% din români îl consideră criminal de război și doar 31% îl consideră responsabil de Holocaust.

Statul român, al cărui conducător a fost Ion Antonescu în perioada 1940 – 1944, este responsabil de moartea a între 280.000 și 380.000 de evrei și 11.000 de romi.

Aceștia au pierit fie uciși direct de Armata și Jandarmeria română sau de auxiliari ucraineni la Iași, în Basarabia, nordul Bucovinei, Herța și Transnistria ocupată, fie au pierit de foame, frig sau boli în cursul deportărilor în teritoriul de la este de Nistru.

Antonescu a fost judecat după sfârșitul războiului de Tribunalul Poporului, o instanță în mod clar aflată sub influența URSS care ocupa militar România, găsit vinovat de crime de război și executat pe 1 iunie 1946. Crimele împotriva evreilor și romilor au figurat printre acuzațiile aduse lui Antonescu atunci.

După căderea regimului comunist a fost introdus un recurs împotriva sentinței din 1946, dar Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat în 2008 să anuleze verdictul dat de Tribunalul Poporului, iar Antonescu rămâne criminal de război. Cultul său este incriminat de art. 5 al Ordonanței de Urgență 31/2002.