Turul Ciclist al României a ajuns la a 50-a ediție. Cu toate că anul acesta ar fi trebuit să fie un eveniment aniversar pentru ciclismul din România, se pare că presa de specialitate nu a considerat că acesta reprezintă un subiect interesant pentru iubitorii de sport din România și și-a îndreptat atenția către mult mai celebrul Tur al Franței, care a sărbătorit în 2013 centenarul.
Francezii spun că „Tour de France“ asigură țării vizibilitate și publicitate, fiind unul dintre evenimentele care promovează frumusețile Franței. Românii nu văd lucrurile așa. Turul Ciclist al României nu este suficient promovat și nu este considerat un eveniment de amploare al sportului românesc. Drept dovadă, publicațiile de specialitate preferă să aibă știri despre transferuri ale echipelor de fotbal din subsolul clasamentelor, decât să comenteze sau măcar să informeze publicul în ceea ce privește desfășurarea Turului Ciclist al României. Și nu au făcut-o nici măcar acum, în 2013, când acest eveniment a marcat 50 de ani de tradiție.
Turul României a luat startul pe 30 iunie, din orașul bihorean Marghita și s-a încheiat pe 6 iulie, în capitala București. Cele șapte etape au făcut ca cicliștii să traverseze România de la vest la est, ca mai apoi, de la Iași, să se îndrepte spre sud, finishul fiind stabilit la București. Cele șapte etape ale Turului Ciclist al României au fost:
-Marghita – contratimp echipe
-Marghita – Zalău – Cluj-Napoca
-Dej – Bistrița – Vatra-Dornei
-Vatra-Dornei – Suceava – Botoșani
-Botoșani – Roman – Bacău
-Bacău – Tecuci – Galați
-Buzău – Afumați – Otopeni – București
Cicliştii români care şi-au înscris în palmares acest prestigios titlu sunt Constantin Sandu (1950), Marin Niculescu (1951), Nicolae Vasilescu (1953), Constantin Dumitrescu (1954, 1955, 1956), Gabriel Moiceanu (1958), Ion Cosma (1959, 1961), Walter Ziegler (1960, 1968), Gheorghe Suciu (1966), Emil Rusu (1967), Teodor Vasile (1973), Mircea Romaşcanu (1974, 1983, 1985), Constantin Căruţaşu (1984), Valentin Constantinescu (1987), Vasile Mitrache (1988), Dănuţ Catană (1989), Vasile Apostol (1990), Stelian Anton (1994), Florin Privache (1997), Dan Anghelache (2007) şi Andrei Nechita (2011), conform Agerpres.
Cristian Andrei Leonte
[email protected]
TURUL FRANȚEI, VĂZUT PRIN OCHII UNUI CICLIST DIN HEXAGON:
„Este cea mai mare publicitate asigurată pentru țara noastră“
În Franţa, ciclismul este unul din sporturile cele mai populare şi mai respectate, atrăgând an de an atenţia pe plan mondial prin celebrul Tur al Franţei. Deşi mulţi români amatori sau praticanți ai ciclismului îl urmăresc an de an pe micul ecran, puţini ştiu că Turul Franţei reprezintă mai mult decât o competiţie sportivă.
„Turul Franţei face parte din tradiţie’’, mi-a spus prietenul meu, cetăţean francez, ciclist care își dorește să participe în Turul Franței. „E cea mai mare publicitate asigurată pentru ţara noastră”, a continuat. În definitiv, Turul Franţei este unul din brandurile de top ale Hexagonului. Pentru ediţia cu numărul 100 serbată anul acesta, organizatorii au pregătit un circuit exclusiv francez, incluzând în premieră etapa de strat în Insula Frumuseţii, Corsica. Continuând pe Coasta de Azur (Nisa, Marsilia, Montpellier), cicliştii vor ajunge în regiunea Munţilor Pirinei pentru a urca spre nord, în peninsula Brittania. Tradiţia cere ca fiecare oraş-gazdă să-şi etaleze ospitalitatea „primind” aşadar cicliştii, caravana, turiştii dar şi numărul incredibil de jurnalişti şi celebrităţi. Deşi ne-am putea imagina că Turul este interesant doar pentru jurnaliştii sportivi, situaţia este cu totul alta. Mobilizarea presei franceze este impresionantă, fie că vorbim de cea naţională sau locală, de televiziunile sportive sau de cele emblematice precum France 3 sau TF1. Pe lângă transmisiuni în direct, jurnaliştii organizează emisiuni în aer liber cu invitaţi de marcă, foşti sportivi, celebrităţi mondene, actori sau muzicieni, fără a uita de public, mereu prezent la datorie.
În ceea ce priveşte circulaţia, aceasta este întreruptă în mod excepţional în ziua cu pricina, locuitorii oraşului fiind informaţi cu câteva săptămâni în avans prin flyere, panouri publicitare uriaşe dar şi prin intermediul site-urilor primăriilor locale. Traficul, deşi îngreunat, nu atrage niciodată nemulţumiri, căci gândul că întregul Glob va privi splendoarea locală este mai puternic decât o banală întârziere la locul de muncă.
În definitiv, cadrele pe care televiziunile locale, naţionale dar şi cele străine le transmit în direct sunt de vis: Corsica cu etapele montane şi priveliştea marină a orizontului, celebra Promenadă a Englezilor din Nisa, satele din Pirinei, câmpiile centrale şi coasta nordică a Oceanului, Alpii Francezi cu etapele montane la o altitudine de peste 2000 de metri şi finalul apoteotic (pe nocturnă în acest an) în buricul Parisului, pe Champs Elysées. Toate sunt locuri emblematice ale patrimoniului francez, pe multe dintre ele le-am întâlnit în cărţile scriitorilor francezi cunoscuţi, în atlasele de geografie sau în manualele de limba franceză.
O sărbătoare a culorilor locale, dublată de admiraţie şi aplauze pentru practicanţii unuia dintre cele mai grele sporturi din lume la capitolul anduranţă. Şi o reţetă imbatabilă de promovare turistică, de la care am avea multe de învăţat.
Denisa Cîrlomăneanu
[email protected]
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
