O inițiativă emoționantă a jurnalistului Necdet Celik a făcut posibil ca scrisorile a 11 scriitori și jurnaliști români să ajungă în temnițele din Turcia, acolo unde sunt închiși abuziv de regimul autocratic al lui Recep Tayyip Erdogan sute de scriitori și jurnaliști critici la adresa actualei puteri.
Astfel, 11 dintre aceștia vor primi scrisorile și mesajele de solidaritate și încurajare ale colegilor acestora din România. Inițiativa a fost posibilă prin PEN România, care a acceptat ideea jurnalistului Necdet Celik, și este coordonată de scriitorul Radu Vancu (președintele PEN România) și scriitoarea și jurnalista Sabina Fati.
Astfel, Sabina Fati i-a scris lui Hidayet Karaca; Mariana Gorczyca lui Faruk Akkan; Bogdan Ghiu lui Mehmet Baransu; Magda Cârneci lui Hatice Duman; Ioana Morpurgo lui Zafer Özcan; Bogdan Crețu lui Sedat Laçiner; Radu Vancu lui Nuh Gonultaș; Liviu Antonesei lui Ahmet Altan; Cosmin Perța lui Ali Ahmet Böken; Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș; Claudiu Komartin lui Vahit Yazgan, conform PEN România.
Necdet Celik s-a îngrijit ca scrisorile să fie traduse în turcă și să le ajungă scriitorilor și jurnaliștilor în închisorile în care se află fiecare.
- ”Începând de azi, PEN România vom publica în fiecare zi câte o scrisoare pe pagina de Facebook a PEN – și pe site-ul PEN (în ordine alfabetică)”, transmite PEN România.
Prima scrisoare publicată este semnată de Liviu Antonesei către Ahmed Altan (Memoriile lui Ahmed Altan au apărut anul acesta în colecția Anansi a editurii Pandora M, în traducerea lui Andrei Covaciu):
- ”Stimate Domnule Ahmet Altan,Iubite confrate,
Tocmai am terminat de citit cartea Dumneavoastră Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat și trăiesc o puternică stare de tulburare generată, în egală măsură, de drama individuală și de cea colectivă, din care cea dintîi este parte. Din păcate, Turcia de astăzi nu este cea visată și măcar parțial realizată de marele conducător care a fost Mustafa Kemal Ataturk.
Am trăit mai bine de jumătate de viață într-unul din cele mai represive regimuri comuniste din Europa. Știu deci ce sunt cenzura și controlul ideologic. Dar oricât de represiv a fost acel regim, nu mi-a aplicat drept sancțiuni decît cîteva interdicții de a publica și, spre finalul său sîngeros, o consemnare de cîteva luni la domiciliu. Și acestea ca măsuri administrative, fără a fi purtat prin tribunale. Nu spun că a fost bine, dar nu se compară cu coșmarul pe care îl trăiți Dumneavoastră. Recunosc că mi-a fost mereu teamă să nu mi se însceneze o cauză penală – se obișnuia așa ceva –, dar o clipă nu mi-a trecut prin minte că unui jurnalist și scriitor i se poate înscena participarea la o tentativă de lovitură de stat!
Eu și colegii mei din PEN România cerem eliberarea imediată a Dumneavoastră și a celorlalți jurnaliști și scriitori turci arestați și condamnați pe nedrept, prin înscenări care nu omorează nici un fel de regim și deplîngem subordonarea politică a Justiției.
Speranța mea este că ne vom puteam întîlni cît de repede, în România, în Turcia sau oriunde, pentru a bea o cafea turcească împreună. Vom găsi o limbă în care să vorbim. Deja mințile și inimile noastre vorbesc o limbă comună.
Vă doresc multă sănătate, vă urez să vă păstrați speranța,
O îmbrățișare fraternă.
Liviu Antonesei”
- PEN România este o organizație non-guvernamentală a scriitorilor, editorilor și traducătorilor, reprezentând filiala românească a PEN International, cea mai veche și mai mare asociație din lume a scriitorilor. Încă de la crearea ei în 1921 la Londra, PEN International a urmărit să solidarizeze scriitorii umaniști în jurul libertății de expresie și al drepturilor omului, s-a străduit să-i unească într-o rețea europeană și, după cel de-al doilea război mondial, mondială, având în prezent 152 de filiale în peste 100 de țări. Țelul PEN International este să promoveze creativitatea literară sub toate formele ei și să protejeze pe creatorii cuvântului scris de ingerințele nefaste ale regimurilor politice autoritare sau tiranice din diverse părți ale lumii. PEN România a fost creat într-o primă formă în 1922 la București și din rândurile sale au făcut parte, de-a lungul perioadei interbelice, scriitori importanți precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Henriette-Yvonne Stahl, Panait Istrati, Mircea Eliade și alții.
Context
Turcia este acuzată în mod regulat de ONG-uri că îngrădeşte libertatea presei, arestând jurnalişti și scriitori critici şi închizând publicaţii. Ţara este clasată pe poziţia a 157-a din 180 în privinţa libertăţii presei, potrivit indexului publicat de Reporters sans frontières.
În iulie 2020, o sută de intelectuali turci, printre care şi scriitorul Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru literatură, au cerut opoziţiei să dea dovadă de mai multă unitate în faţa a ceea ce ei au numit opresiunea partidului președintelui Recep Tayyip Erdogan, Justiţie şi Dezvoltare (AKP), aflat la guvernare în Turcia.
Într-o scrisoare trimisă mass-media, intelectualii, care s-au autointitulat ”Cei 101 grizonaţi”, au pledat pentru depăşirea diferendelor în interiorul opoziţiei şi formarea unei alianţe împotriva problemelor de politică internă şi externă ale ţării, cerând totodată tineretului turc să pună capăt guvernării ”nedrepte şi opresive” exercitate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
