În perioada 21 septembrie – 21 noiembrie s-a desfășurat Campania #RecuperareaPatrimoniuluiPierdut, un demers inițiat de ziarul Info Sud-Est în parteneriat cu Consiliul Județean Constanța, Primăria Municipiului Constanța, Universitatea „Ovidius” din Constanța și Direcția Județeană pentru Cultură Constanța.
Campania a vizat modificarea Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și s-a încheiat cu o conferință publică ce a avut loc în data de 23 noiembrie, în Sala Ovală a Prefecturii Constanța.
Întâlnirea a reprezentat o premieră pentru Constanța pentru că a reușit să îi aducă la aceeași masă pe toți actorii instituționali importanți pentru soarta patrimoniului istoric.
Prezent la eveniment, istoricul Florin Anghel, prof.univ.dr. la Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius“ din Constanța și colaborator al ziarului Info Sud-Est a declarat:
„Încep cu trei concluzii pe care le-am tras în urma lecturii foarte atente a tuturor punctelor de vedere și a interviurilor care au fost publicate în Info Sud-Est și, mai ales, în urma intervențiilor pe care le-am ascultat înaintea prezentării. În mod evident, concluziile acestea nu sunt neapărat personale, ci se referă la ceea ce am ascultat în dreapta mea, adică la partea administrativă și executivă, dar pentru viitor, în mod evident, mă refer la partea stângă a mea, adică la distinșii oaspeți de la această masă care sper să ne reprezinte județul în viitorul legislativ. În ceea ce privește prima concluzie, mă gândesc că există în Europa și în România în general, pentru fiecare oraș mare, pentru fiecare spațiu urban, câte un loc simbol, fie o clădire simbolică, fie un spațiu public simbolic: Palatul Culturii din Iași, Piața Sfatului din Brașov, Palatul Brukenthal din Sibiu, Piața Operei din Timișoara, chiar și la Tulcea aș putea să dau exemplul Pieței Civice și al Monumentului Independenței. Când ne referim la Constanța, trei sunt aceste obiective: Cazinoul, Piața Ovidiu și rețeaua aceasta de lăcașuri de cult ale comunităților religioase neortodoxe.
Trebuie spus că toate aceste spații din marile orașe ale României, în 27 de ani, au fost renovate și au fost puse în valoare într-un mod extrem de avantajos pentru comunitate. Nu există, la această dimensiune georgafică, o discuție pe care comunitatea timișoreană, brașoveană, sibiană sau tulceană să o aibă așa cum o avem noi la Constanța, astăzi, la 27 de ani de la căderea comunismului. Este foarte greu de înțeles de ce s-a ajuns aici. Sigur, explicațiile sunt multe. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că potențialul acestor trei spații pe care le-am amintit la Constanța este enorm, dar nu numai din punct de vedere cultural, cât mai ales economic și financiar. Și Cazinoul, și rețeaua de lăcașuri de cult, și Piața Ovidiu ar putea să ne aducă o notorietate cel puțin la fel de mare precum cea a Brașovului, Sibiului, Clujului și așa mai departe. Această notorietate poate asigura o dezvoltare durabilă, o diversificare și chiar o sofisticare a pieței muncii, legături externe foarte bune și, de ce nu, este un vis: o potențială candidatură și o potențială reușită la titlul de capitală culturală a Europei pentru că, din punct de vedere al potențialului, Constanța îndeplinește toate condițiile necesare. Din păcate, cele trei obiective despre care am vorbit, spre deosebire de celelalte orașe, toate sunt ruinate, abandonate sau desfigurate arhitectonic.
Constanţa şi-a pierdut identitatea prin distrugerea patrimoniului istoric şi cultural. Se vorbeşte mult, la nivelul discursului public, despre o comunitate multietnică aici. Aşa este. Dar, totuşi, daţi-mi exemplu de un singur imobil, de un singur monument al vreunei comunităţi etnice care să fi fost renovat şi pus în valoare în ultimii 27 ani de ani. Ba, dimpotrivă, există exemple de lăcaşuri de cult, necreştine, care fie au fost vandalizate şi distruse- cum este cazul Sinagogii aşkenaze- fie au fost puse într-o situaţie scandaloasă, cum este cazul geamiei Hunkiar, unde s-a deschis un restaurant în chiar curtea ei. Iar autorităţile locale au tăcut şi au acceptat acest lucru. Nu există nici măcar intenţia de a deschide un muzeu sau o expoziţie permanentă a comunităţilor minoritare din Constanţa, într-unul dintre nenumăratele imobile devastate din Peninsulă. Despre ce respect pentru ceilalţi vorbim din partea celor responsabili în ultimii 27 de ani?
Constanţa s-a transformat iremediabil, în aceşti ani, într-un dormitor public, cu trafic auto, cu shopping şi industria ospătăriei. Un trecut istoric fabulos, un patrimoniu de invidiat au fost ignorate.
Sunt de acord că Legea 422/2001 a academicianului Răzvan Theodorescu la acel moment, cu siguranță, a fost o rezolvare, dar după 16 ani trebuie refăcută. Dar pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat în relația dintre comunitate și bunul simț comun, prin deterioare, prin intervenții fără rost, prin demolări sau ocupări abuzive a acestor spații, ține sau, aș folosi trecutul deja… a ținut și de relația dintre administrația locală și comunitate. Faptul că există această situație pentru Constanța în ceea ce privește spațiile publice mă face să trag o concluzie care nu e generoasă din punct de vedere al optimismului: municipiul nostru a pierdut iremediabil competiția cu alte mari orașe egale ca număr de locuitori sau potențial cultural și turistic. Când discutăm de Constanța și turism, de regulă, se face referire la cele 6-7 weekenduri în care bucureștenii vin și ne vizitează stațiunea Mamaia, dacă vreți adevăratul motor al turismului constănțean ceea ce este, din punctul meu de vedere, o mare prostie. În ceea ce privește Constanța, aș vrea să mai spun că istoric, orașul nostru a fost și ar fi trebuit să rămână o capitală regală. În acest oraș există trei reședințe regale.
Nu mai există nicăieri într-un alt spațiu al României trei reședințe regale. Din păcate, arătați-mi măcar unul dintre aceste edifcii care este într-o stare demnă de vizitat, de admirat și de pus în valoare. În cazul Palatului Regal din Mamaia, am mai spus și vreau să repet, este vorba despre o atitudine antinațională. O lovitură împotriva identității naționale și împotriva patrimoniului istoric și cultural este mai degrabă o lovitură antinațională și abia în al doilea rând se poate vorbi de corupție sau despre acte administrative care sunt mai puțin legale.
În a doua concluzie, a lipsit competența profesională în conservarea și punerea în valoare a patrimoniului istoric și cultural. Domnul rector poate să ne confirme: Nu știu până în ultima vreme de o inițiativă a administrațiilor locale și centrale care să caute UOC prin diversele ei departamente prin care să fim întrebați cum să punem în valoare patrimoniul istoric și cultural. Iar UOC să fie măcar un sfătuitor. Nu cred că vreun specialist a fost întrebat în cei 27 de ani dacă Piața Ovidiu ar trebui să arate cum arată acum: cu acea clădire de sticlă absolut hidoasă și nu are ce să caute acolo, dacă Palatul Regal din Mamaia trebuie vândut sau trebuie pus în valoare pentru comunitate și așa mai departe. Deci este timpul pentru un alt început și această comunitate academică constănțeană, așa cum este ea, cu resursele pe care le ale, poate fi pusă în ajutorul administrației locale, a decidenților centrali și pentru o bună punere în valoare a acestui patrimoniu. Pentru că, până acum, Constanța, este un exemplu de oraș, de cetate eșuată în politicile ei culturale și în ceea ce privește patrimoniul istoric și cultural.
Nu puteți să-mi dați un exemplu de succes în afară de Cișmeaua Otomană și Hotel Carol. În a treia concluzie, a lipsit și voința politică în ceea ce privește evoluția succesivă a acestor administrații locale. Nu cred că a existat, în cei 27 de ani, o colaborare între cei care au condus și consiliile locale, partidele politice din consilii. Sunt de acord cu ce spunea domnul primar Făgădău, că au existat discuții pe grupuri și felii și evident că trebuie găsită o altă soluție de colaborare, evident că viitorul trebuie să arate puțin altfel și, din punctul meu de vedere, chiar ar putea să sune foarte limpede ca un proiect pentru Constanța. Un proiect în care să există o colaborare nu numai a reprezentanților părților politice, ci a tuturor specialiștilor care există la Constanța. Și care dacă nu există, atunci trebuie să-i formăm. Adică trebuie să existe și o asumare pentru viitor și să privim spre trecut pentru a înțelege mai bine viitorul. Și provocarea pe care președintele CJC a făcut-o în interviu… este evident de adus în discuția comunității: da, Constanța are nevoie de un alt sediu pentru MINAC. O clădire a acestui muzeu și cu punerea în valoare a acestuia, e pariul meu, ar aduce mai multe venituri decât stațiunea Mamaia.
În mod evident legea trebuie schimbată, trebuie amendată, trebuie corectată, trebuie să existe prevederi privind aspectele pe care specialiștii și administrația locală le-au semnalat. În mod evident, această lege și modificările ei nu pot privi două aspecte: corupția -și acest lucru nu ține de bunele noastre intenții și de întâlnirea noastră de astăzi- și mai ține și de o anumită educație a personalului din administrație. Citeam în vară, comunicatele pe care primăria le emitea în legătură cu niște probleme apărute în urma unei furtuni și a prăbușirii unui copac. Și comunicatele primăriei tot insistau că aceste probleme se petreceau pe Bulevardul Reginei Mariei. În primul rând nu avem așa ceva și asta e un mare of, dar acest lucru se petrecea pe Bulevardul Regina Elisabeta. Și evident, invitația noastră este că specialiștii din administrația locală care se ocupă de patrimoniu și istoria acestui oraș pot fi primiți pentru a fi educați în spiritul fișei postului. Încă o dată felicitări și mult succes celor din stânga mea care au menirea de a duce acest proiect în Parlamentul României și pentru a-l rezolva”.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
