“Nu contează rasa sau religia, când suntem împușcați toți sângerăm la fel”, spune Lale Sokolov, Tatuatorul de la Auschwitz, cel care supraviețuiește ororilor lagărului de exterminare nazist și ajuns la bătrânețe îi povestește lui Heather Morris tot chinul suportat de cei aduși în acest lagăr din Polonia, la ordinul unui conducător “genial”, care a considerat că e firesc să omoare milioane de oameni, doar pentru că se credea superior evreilor.
Un criminal ipocrit care a găsit de cuviință să scrie pe poarta de intrare a fiecăruia dintre aceste lagăre ale terorii: “Arbacht mein frei”.
Arbei Macht Frei a fost parafraza unui text biblic (Ioan, 8,32) extrem de des citat în tradiţia protestantă – “Wahreit macht frei” – “veţi şti adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Doar că această parafrază biblică era folosită cu falsitate fariseică, pentru că în majoritatea cazurilor cine intra pe poarta unui lagăr nazist era supus unor chinuri inimaginabile și majoritatea și mureau.
Am vizitat în anul 2020 un astfel de lagăr de concentrare din apropierea Berlinului, Sachsenhausen. Imaginile sunt de-a dreptul șocante și transmit un mesaj de milă, pe de o parte, dar și de teamă, deopotrivă, chiar și după atâtea decenii. Oameni nevinovați a căror viață a fost curmată din cauza planului unui lider care a manifestat intoleranță față de poporul evreu.
Mi-au rămas în minte două mărturii pe care le-am regăsit în muzeul acestui lagăr: prima dintre ele, a unei deținute din lagăr, arestată în 1944, supraviețuitoare, care a realizat cu ajutorul mijloacelor pe care le deținea un coșuleț cu flori și pe care a scris: “in it, I laid all my hopes” (“în el am pus toate speranțele”); iar cea de-a doua a unui preot, care a reușit să supraviețuiască și care întrebat fiind cât de grea a fost suferința îndurată la Sachsenhausen în comparație cu cea mai grea altă suferință îndurată în întreaga lui viață, răspunde: “suferința și tortura îndurate în lagăr au fost de o mie de ori mai grele”.
Heather Morris descrie în roman, în urmă mărturiei lui Lale Sokolov, realitatea fundamentală a unui astfel de lagăr de exterminare: “Numai moartea durează în locul ăsta”.
Sigur că, așa cum bine se știe, acesta a fost unul din multele lagăre naziste, cel mai cunoscut dintre ele fiind cel de la Auschwitz. Există și alte numeroase lucrări sau filme celebre care relatează condițiile atât de greu de suportat la care erau supuși cei care ajungeau într-un asemenea loc. Aș aminti lucrarea celebră a lui Victor Frankl, “Man’s Search for Meaning”, dar și celebrele filme: “Lista lui Schlinder”, “Pianistul” sau “La vita e Bella”.
Subiectul “Tatuatorului de la Auschwitz” și al miniseriei ecranizare recent apărute cu același nume prezintă pe lângă realitatea suferinței dintr-un astfel de lagăr și povestea de dragoste dintre Lale Sokolov și o evreică slovacă, Gita. Vor trece de multe ori pe lângă moarte, dar vor supraviețui și ieșind din lagăr se vor căsători, continuând o viață în libertate și bucurie. Către finalul șederii în lagăr, Gita în spune lui Lali:
“Chiar de umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie”. Sunt, în fapt, cuvintele psalmistului David (Psalmul 23, 4). Și continuă astfel dialogul despre existența lui Dumnezeu:
– (Lali): “Unde este Dumnezeu?”
– (Gita): “Dumnezeu nu ne poate ajuta, dar Îl putem ajuta noi pe El…Îi putem arăta că iubirea încă există, chiar și aici…Vezi frumusețea vieții tale, chiar și aici. Există bine și există lumină. Trebuie doar să le privești”.
De aceea, să nu uităm niciodată curajul, iubirea, speranța și răbdarea dăruite nouă de Dumnezeu și înfățișate ca paradigmă de cei care au supraviețuit și de cei care nu au făcut-o acestor lagăre…
Mă tot gândesc la oamenii care s-au născut prin 1910 și au murit prin 1950.
Lale și Gita s-au căsătorit în 1945 și s-au stabilit la Bratislava. Descrierea cărții din cotidianul “Il Mattino” conține o frază care cuprinde adevărul creștin fundamental și care ne leagă și ne salvează: “Istoria lui Lale și a Gitei demonstrează că nu există loc pe lume în care iubirea să nu poată învinge”…
- Iubirea salvatoare. Tatuatorul de la Auschwitz- roman și ecranizare a ororilor unui conducător criminal - 12 iunie 2024
- De ce colindăm de Crăciun? O viziune teologică - 20 decembrie 2023
- Pescuitorul de oameni și tragedia de pe nava Struma - 26 septembrie 2023
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
