La început a fost teroarea

Pentru că aveam 12 ani când Radu Mazăre a ajuns primar, am mers în arhiva bibliotecii să răsfoiesc ziarul ”Telegraf”, din 2000 și până în 2007, când am intrat în presă, iar ziarele și-au făcut arhivă online. Și când încă se vorbea în șoaptă de el și prietenii lui.

Am ales ”Telegraf” pentru că este ziarul fondat de Radu Mazăre, acolo unde a fost redactor-șef până când a intrat în campania pentru primărie. Și el, și prietenul său Nicușor Constantinescu și-au folosit trustul de presă (cotidianul ”Telegraf” și televiziunea Neptun TV) ca pe un instrument de propagandă ori ca pe un tun pe care-l îndreptau în direcția inamicilor de orice fel.

Așa că, pentru mine, arhiva lor a fost relevantă pentru a pune cap la cap piesele de puzzle ale unor vremuri pe care nu le-am trăit ca adult, pentru a înțelege diferite relații și modul în care ele au evoluat.

Publicitate electorală

În arhivă am încercat să înțeleg cum au arătat începuturile și cum a fost capturată Constanța, bucată cu bucată. S-a întâmplat chiar așa:  

La început a fost teroarea.

Mai întâi scapi de jurnaliști

Este ianuarie 2002. Jurnaliștii de la ”Jurnalul Național” și colegii lor din Constanța documentează și publică o serie de anchete despre businessurile lui Radu Mazăre și ale găștii. Radu Mazăre a luat atunci o decizie care astăzi ne-ar părea amuzantă sau, mai degrabă, ridicolă. Dar înainte de asta, imaginați-vă o secvență:

Imaginați-vă că, astăzi, un primar le trimite lui Klaus Iohannis și Vioricăi Dăncilă o scrisoare în care se plânge că mai mulți jurnaliști scriu articole despre afacerile sale. Și primarul le cere președintelui și premierului ”să ia atitudine publică împotriva acestui atentat la statutul de primar”. Ce reacție vă stârnește această imagine? Vă pufnește râsul de ridicolul primarului? Sigur că da.

Dar acum înlocuiți personajele cu Radu Mazăre, primar independent care își negociază intrarea în PSD și care le scrie lui Ion Iliescu și lui Adrian Năstase ”să ia atitudine publică împotriva acestui atentat la statutul de primar”. Reacția dumneavoastră mai este aceeași? Parcă nu mai râdeți, nu?

Ei bine, mai aflați că, la două zile după această scrisoare, în redacția din Constanța a ziarului ”Jurnalul Național” au dat buzna niște domni care i-au scos cu forța pe jurnaliști și i-au îmbrâncit pe scări. Anchetele lor nu puteau fi tolerate într-un oraș pe care noii veniți îl voiau capturat.

Astăzi am râde cu poftă dacă am auzi că un primar de municipiu trimite epistole despre jurnaliști incomozi președintelui sau premierului. Nu numai că ar fi ridicoli, dar ar stârni curiozitatea altor jurnaliști, iar materialele despre ei s-ar înmulți rapid.

În anul 2002, însă, Radu Mazăre nu a fost ridicol, ci a fost transformat într-o victimă, pentru că cel mai vândut cotidian din Constanța îi aparținea, iar internetul era cvasi-inexistent în spațiul public constănțean. Dar și pentru că nu exista niciun strop de opoziție politică. Principalii ”rivali” politici ai primarului Mazăre nu au avut niciun fel de reacție publică după episodul jurnaliștilor scoși cu forța din redacție, dar s-au înghesuit să ”condamne ferm” obrăznicia lor față de Radu Mazăre. S-au încolonat atunci în spatele primarului Puiu Hașotti, șeful PNL Constanța, Max Bădin, vicepreședintele Uniunii Forțelor de Dreapta, Romulus Mincă, vicepreședintele PD, Tudorel Chesoi, consilier județean PNȚCD și Gelil Eserghep, deputat PRM. Toți au avut o viață politică lină, iar ei sau familiile lor și-au văzut liniștiți de sinecuri sau businessuri în timpul mandatelor lui Radu Mazăre.

Așa că, cu toate culoarele libere, ”Telegraf” a pornit o campanie de presă despre ”campania de presă dusă împotriva lui Radu Mazăre”. Fotografiile jurnaliștilor care publicau materiale despre Mazăre și prietenii săi apăreau pe prima pagină a ziarului, iar ei erau acuzați ba că dădeau ”șpagă” în schimbul declarațiilor despre primar, ba că îl șantajau pe primar.

Faptul că au deținut cel mai important trust de presă local a fost un ajutor esențial pentru Mazăre și Constantinescu în anii 2000. Erau la începuturi, foarte tineri, veneau de nicăieri (Mazăre, Constantinescu și Strutinsky nu sunt constănțeni) și negociau trecerea la PSD. Toate se întâmplau într-o societate încă haotică, ieșită recent din pumnii Revoluției și ai Mineriadei, fără prea multe surse de informare. În toată degringolada asta, să deții cea mai vizionată televiziune locală și cel mai citit cotidian însemna că ai nu unul, ci foarte mulți ași în mânecă.

Într-unul dintre rechizitoriile lui Nicușor Constantinescu, apare chiar o stenogramă din care reiese influența foarte mare pe care cei trei o aveau asupra trustului de presă chiar și în 2014, la mai bine de 10 ani de când, teoretic, nu mai patronau ziarul și televiziunea:

(Context: Nicușor Constantinescu se afla în arest la domiciliu și îi suna pe șefii Telegraf și TV Neptun pentru a le cere să scrie și să difuzeze mai multe materiale despre situația lui și ”abuzurile justiției”)

CND: ”Băi, Mona ce se întâmplă la voi acolo, mă? Eu… M-ați dat luni un material, 2 pagini mari cu ce mi s-a întâmplat mie și mai departe nu mai scrie nimeni nimica, mă, mânca-ți-aș, zici că… totul e ok! Scriu doar ăștia care mănâncă căcat de mine și de Sorin și de Mazăre! Nu se poate! Chiar așa, trebuie să vă spun, eu?!

Angajata trustului: Da, da, da… Am înțeles…

(…) CND: Trebuia scris în fiecare zi, a 11-a zi, a 15-a zi, ce se întâmplă cu proiectul ăla, ce se întâmplă cu minciunile alea? (…) Da’ voi… nu vă interesează și voi nu luptați pentru noi mă, stați liniștiți, vă luați salariul bine mersi, înțelegi? Și vă doare în cur de tot ce se întâmplă! Înțelegi??? Până în ziua în care o să vă ia și pe voi să vă aresteze, să vedeți cum este, înțelegi ?

(…) Angajata trustului: Am înțeles, o să…

CND: Ai înțeles pe dracu’, nu ai înțeles nimic, mă!!!

Cazul jurnaliștilor de la ”Jurnalul Național” nu este singurul abuz comis în timpul epocii Mazăre împotriva presei. A fost doar primul și, poate, cel mai brutal. Au urmat Feri Predescu, care a fost dată în judecată și care a pierdut procesul în instanțele constănțene, dar a câștigat la CEDO. Cecilia Zărea Zagoneanu a fost o altă jurnalistă târâtă în procese de fostul primar. Jurnalista Lavinia Siclitaru a fost amenințată în direct, în timpul emisiunii de la radio, iar Radu Mazăre țipa la ea de fiecare dată când o vedea la conferințele de presă. Bonus, jurnalista Ada Codău era dată afară de la conferințele de presă ale PSD. Ziarul ”Ziua de Constanța” nu a mai fost difuzat în chioșcurile ”Telegraf” pentru că jurnaliștii lui erau incomozi pentru regimul Mazăre. ”Telegraf” a pornit, în anii 2000, o campanie de presă în care Gheorghe Bosânceanu, patronul ”Cuget Liber”, era ținut pe prima pagină (și) pentru că jurnaliștii ziarului său scriau despre Radu Mazăre & co.

Toate episoadele astea și altele de care am uitat sau care n-au fost spuse vreodată au transformat presa de opoziție din Constanța în disidență. Unii dintre foștii oponenți ai regimului Mazăre s-au luptat cu el până când au devenit prieteni. Sau angajați ai trustului său. Alții au ieșit din presă sau și-au găsit locuri în redacțiile din București. Puțini dintre ei mai scriu și astăzi în Constanța.

Apoi potolești magistrații

Jurnaliștii au fost primii.

Apoi au urmat magistrații.

După revenirea lui Radu Mazăre în România, judecătorul CSM Bogdan Mateescu a publicat un mesaj în care a amintit despre presiunile pe care fostul primar le făcea la adresa magistraților în încercarea de a le influența deciziile: ”Să ne aducem aminte cum în trecut persoana condamnată aducea acuzații magistraților în aceste dosare finalizate. Acuzații grave (…) Poate și pentru a descuraja organele judiciare prin generarea unei presiuni publice”.

Judecătorii și procurorii ale căror decizii nu coincideau cu planurile pe care administrația Mazăre le avea pentru oraș erau puși pe prima pagină a ziarului ”Telegraf” și certați pentru ”abuzuri”. Un exemplu este cel al judecătoarei Camelia Trifanov care a fost acuzată de un jurnalist că ”încalcă Codul de Procedură Civilă” pentru că a suspendat o hotărâre a Consiliului Local prin care aceasta reglementa activitatea taximetriștilor din oraș. Judecătoarea Trifanov a fost pusă la zid și atunci când a suspendat hotărârea de Consiliu Local prin care Mazăre voia să acorde transport gratuit bătrânilor, una dintre măsurile care au avut un impact uriaș și care au coagulat rapid electoratul fostului primar.

Au fost, însă, și judecători din Constanța ”unși” cu locuințe ANL, sinecuri pentru rude, în instituțiile controlate de PSD, sau care apar în schemele frauduloase din dosarul ”Retrocedărilor”. Dar despre ei o să vă povestesc într-un alt episod.

Mai ales că nu judecătorii, ci procurorii au fost țintele care trebuiau discreditate sau înlăturate rapid din preajma fostului primar pentru că ei reprezintă prima etapă dintr-un proces juridic.

În 2005, când Radu Mazăre a fost luat la întrebări de procurorul Gheorghe Onea, în dosarul ”Retrocedărilor”, o isterie greu de digerat s-a revărsat în paginile ”Telegraf” sau în știrile de la Neptun TV, dar mai ales în conferințele și ieșirile publice pe care le avea fostul primar. Cu puțin timp înainte de asta, Mazăre mai fusese cercetat în alte spețe, de procurorul Vasile Ioniță. Ambii procurori, dar și ofițerul de poliție judiciară Iulian Dobrițoiu, au fost linșați public în ”Telegraf”. Presiunea era pusă inclusiv pe șeful de-atunci al Inspectoratului de Poliție Județean, Victor Popescu. Un soi de ”Tudorele, fă ceva” al episodului respectiv.

Deschiderea dosarului ”Retrocedărilor” i-a zguduit din temelii pe cei doi baroni care acaparaseră deja suficientă putere în oraș și județ încât să se identifice cu ele. Radu Mazăre își tapetase biroul cu afișe pe care scria ”ANCHETAT”, ”POLIȚIE”, ”PARCHET”, ”DIICOT”, ”DNA”, ”SRI”. Vorbeau, Mazăre și Constantinescu, de ”poliția politică” care a pornit o ”cruciadă” împotriva lor și de ”slugarnicii și câinii turbați” care îi anchetează și care fac ”dosare politice împotriva orașului și județului”.

Inclusiv un specialist de la Cadastru, Cătălin Cucoară, a fost linșat public în ziarul ”Telegraf”. El fusese cooptat de procurorul de caz, Gheorghe Onea, în cercetarea retrocedărilor dispuse de Mazăre. Practic, Cătălin Cucoară, în calitate de specialist într-ale Cadastrului, devenise expertul DNA care analiza rapoartele de evaluare în baza cărora fuseseră retrocedate hectare întregi din oraș, plajă și parc. Specialistul care, de altfel, le-a și dat șah mat prin munca lui în dosar: 9 ani pentru unul, 5 ani pentru celălalt. Ambii, astăzi, după gratii.

Doar șeful PNA Constanța de la acea vreme, Ioan Oțel, avea o relație caldă cu Radu Mazăre. Procurorul declara la vremea aia, pentru jurnaliștii ”Telegraf”, că ”nu înseamnă nimic” faptul că primarul fusese chemat la audieri de colegii săi de la PNA București: ”Și dacă cineva a fost la PNA, ce? Poate să vină oricine, să primească chiar și felicitări!”, spunea Ioan Oțel înainte să se pensioneze. În mandatul lui, niciun procuror din subordinea sa nu a dat curs vreunei plângeri înregistrate pe numele lui Radu Mazăre. Nu e de mirare că Radu Mazăre a blamat public pensionarea lui Ioan Oțel ”forțată de Daniel Morar”, cel care a venit la conducerea PNA în 2005 și sub conducerea căruia parchetul a devenit Direcția Națională Anticorupție.

Radu Mazăre a mers până într-acolo încât a contestat constituționalitatea Ordonanței de Guvern prin care a fost înființată DNA, apoi l-a dat în judecată pe Daniel Morar pentru că instituția lui ”i-a lezat reputația”.

Niciun procuror dintre cei care l-au anchetat pe el sau pe Nicușor Constantinescu nu a scăpat neînfierat sau fără plângeri penale ori la CSM. Și astăzi curg plângerile pe numele magistraților cu care au avut de-a face Mazăre și Constantinescu. De data asta, direct la Secția de Investigare condusă de facto de procurorul constănțean Adina Florea.

După 17 ani

Valentin Zaschievici, jurnalist la ”Jurnalul Național” în 2002, a fost una dintre țintele campaniei de denigrare a cotidianului fondat de Mazăre. Jurnaliștii ”Telegraf” i-au publicat inclusiv numărul de telefon și l-au acuzat că a încercat să mituiască oameni în schimbul unor ”declarații nereale” despre Mazăre.

Astăzi Valentin Zaschievici nu mai lucrează în presă, dar i-a scris un mesaj public primarului în ziua revenirii acestuia în România:

”Bine ai venit, Radule. Aștept de 17 ani ziua asta. Au trecut greu anii. Pentru tine mai ușor: În club, pe placă, în insule trece timpul altfel. Dar a venit, iată, sorocul. Acum 17 ani descopeream rețeaua ta, mecanismul de stoarcere a banilor pe care, în timp, l-ai perfecționat. L-am povestit celor care mă citeau. Cum ai pus gheruța pe Constanța prin PoMaCost, Compress, Asociația Mamaia 2000 (…) Săptămâni în șir m-au urmărit gealații tăi – eu pe tine, ei pe mine (…) M-ai spurcat în gazetele tale cum ți-a venit la socoteală. M-ați pus pe prima pagină și m-ați dat la televizor de parcă eu eram infractorul (…) Chiar acum beau un șpriț în sănătatea ta, să ai parte de zile multe și lungi, hai noroc! Bun venit acasă Radule, faraoane, acomodează-te!”.

L-am întrebat pe Valentin Zaschievici dacă în 2002 credea că va veni ziua în care Radu Mazăre să fie trimis în judecată și condamnat pentru faptele sale. Mi-a spus că da, pentru că ”Binili învinge!”: ”De câte ori îl vedeam în opulență, în care alegorice, în emisiuni, pe yaht, fredonam: ”Mazăre, trece sezonu și te-așteaptă Malmezonu (numele unei cazarme din București, n.red.)”. Sigur că da, eram convins că o să vină ziua asta. Pentru că binili învinge! Mă temeam doar că, imprudent cum era, să nu pățească vreun accident nautic ori ceva până îi vine sorocul”.

După extrădarea lui Radu Mazăre, și jurnalistul Vlad Petreanu (acum la Europa FM) a publicat un articol în care a povestit episodul din 2002, atunci când colegii săi de la Jurnalul de Constanța au fost bruscați și scoși cu forța din redacție: ”În 2002, ziarul pe care-l conduceam a început să ancheteze afacerile unui grup infracțional din Constanța, coordonat de Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky (…) Răspunsul infractorilor a fost de o brutalitate îngrozitoare… Jurnaliștii au fost bruscați, evacuați din redacția locală… Difuzarea ziarului a fost interzisă în oraș… Mazăre a tras flegme, la propriu, a înjurat și a bruscat reporterii care îi adresau întrebări despre afacerile lui. “Mă piș pe ce scrie presa”, a țipat către jurnaliști”.

L-am întrebat pe Vlad Petreanu ce simte astăzi, ca jurnalist, gândindu-se la vremurile pe care le-a trăit în 2002. Mi-a spus că există, evident, o evoluție dar nu simte că evoluția asta este ireversibilă: ”Simt că am evoluat, abuzurile de acum 17 ani nu mai sunt posibile azi, dar senzația mea este că evoluția aceasta nu este în niciun caz ireversibilă”.

Și, păcat, dar are dreptate.

A contribuit Cristian Andrei Leonte