La 27 martie Republica Macedoniei de Nord a devenit oficial al 30-lea membru NATO.
S-a întâmplat acest lucru după obţinerea independenţei, în 1991, o intervenţie a Alianţei în 2001 care a pus capăt insurgenţei unei părţi a comunităţii albaneze, schimbarea numelui ţării, ca urmare a presiunilor Greciei şi în contextul unei supărări anunţate a Federaţiei Ruse. Şi, la începutul acestui an, guvernul Uniunii Social-Democrate, condus de Zoran Zaev, a demisionat şi au fost anunţate alegeri parlamentare pe 12 aprilie. Desigur, acestea nu se pot desfăşura din cauza pandemiei coronavirus.
În momentul în care a devenit oficial membru NATO, Macedonia nu are nici Parlament, nici guvern cu atribuţii depline. Dar a câştigat cea mai importantă bătălie internaţională de la obţinerea independenţei.
Preţul intrării în NATO? L-a stabilit prim-ministrul Zoran Zaev: „La dracu’ cu numele ţării!”
Protocolul de aderare la NATO al Macedoniei de Nord a fost semnat de către membrii Alianţei la începutul anului 2019, la scurt timp după ce autorităţile de la Skopje au ajuns la un acord cu Grecia privind denumirea ţării.
După desprinderea din Iugoslavia şi proclamarea independenţei, în 1991, Macedonia s-a numit oficial Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. A fost nevoie de 27 de ani de negocieri cu Grecia pentru ca, prin Acordul de la Prespa, încheiat în 2018 de cei doi şefi de guverne, Alexis Tsipras şi Zoran Zaev, ţara să capete o nouă denumire, Republica Macedonia de Nord. Au fost stinse, măcar la nivelul politicii oficiale, sensibilităţile exasperante ale Greciei, potrivit cărora numele obţinut în 1991 ar fi indus „revendicări teritoriale”, atâta vreme cât Macedonia este numele unei provincii administrative greceşti, care cuprinde şi oraşul-port Salonic.
Grecia a promis, în schimb, că nu va mai bloca admiterea Macedoniei în NATO şi Uniunea Europeană şi s-a ţinut de cuvânt.
În mediile politice şi civice interne, Macedonia a cunoscut turbulenţe extreme. Opoziţia de dreapta, care cuprinde şi formaţiuni ale comunităţii albaneze (25% din cei 2 milioane locuitori ai ţării), a atacat copios „compromisul” făcut de guvernul social-democrat de la Skopje cu Grecia. Şicanat politic de această situaţie, la sfârşitul lunii ianuarie 2020 Zoran Zaev a anunţat demisia guvernului său şi convocarea de alegeri parlamentare la 12 aprilie. Într-o intervenţie nervoasă, consemnată de publicaţia „Republika”, din Skopje, la 22 ianuarie, Zoran Zaev a izbucnit chiar mai dur decât aştepta opoziţia: „La dracu cu numele ţării! Ştie Hristjan Mickoski (liderul alianţei opoziţiei) că tratatul de la Prespa a fost negociat 20 de ani? Şi mai ştie că anularea lui înseamnă retragerea automată din NATO?”
Macedonia a făcut un compromis istoric prin schimbarea numelui oficial al ţării iar câştigul geopolitic al apartenenţei la NATO, într-o zonă extrem de sensibilă la conflicte, cum sunt Balcanii, pare a fi unul pe măsură. Înainte de a demisiona, prim-ministrul Zoran Zaev a promis că ţara va aloca „sigur” 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare. „Apartenenţa la NATO este visul mai multor generaţii pe care noi l-am adus la îndeplinire”, a declarat Zoran Zaev în ultima dezbatere a Parlamentului, înainte de dizolvare, când deputaţii au votat în unanimitate protocolul de aderare a Macedoniei de Nord la Alianţă. De aproape trei luni, ţara cu nume proaspăt şi intrată în NATO ieri este condusă de un guvern interimar, al fostului ministru de Interne, Oliver Spasovski.
Macedonia în NATO din 27 martie 2020. „Un privilegiu”, spune preşedintele ţării
„Macedonia de Nord este acum parte a familiei NATO, o familie de treizeci de naţiuni şi aproape un miliard de oameni. O familie bazată pe certitudinea că, indiferent de provocări, suntem mai puternici şi mai în siguranţă împreună”, a scris Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei imediat după anunţul oficial.
La 17 martie, Parlamentul de la Madrid, ultimul dintre cele 29 de legislative ale statelor NATO, a votat aderarea Macedoniei iar la 21 martie preşedintele Stevo Pendarovski a semnat oficial documentul de aderare al ţării sale. Printre primele mesaje de felicitare, cel de la Atena a fost şi cel mai urmărit: Grecia s-a declarat bucuroasă şi a felicitat Macedonia de Nord, insistând pe ideile clare ale bunei vecinătăţi şi ale bunei colaborări. Extrem de categorică, declaraţia secretarului de stat al SUA, Mike Pompeo, a reafirmat angajamentul NATO privind articolul 5 al tratatului transatlantic.
Preşedintele Stevo Pendarovski a menţionat, într-o declaraţie oficială, că aderarea la NATO „nu este o simplă accedere într-o organizaţie internaţională” şi că „apartenenţa la cea mai puternică alianţă politico-militară din lume este un privilegiu şi, în acelaşi timp, şi o mare responsabilitate”. Istoria iugoslavă a Macedoniei a luat sfârşit la 27 martie 2020 dar preşedintele Stevo Pendarovski a promis că „relaţiile cu Serbia nu se vor schimba” şi că ţara sa va respecta „decizia Serbiei de a rămâne o ţară neutră”.
Aderarea Macedoniei de Nord la NATO este cu atât mai semnificativă pentru geopolitica americană în Balcani cu cât, la sfârşitul anului trecut, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a anunţat răspicat că se opune deschiderii procedurilor de aderare la Uniunea Europeană pentru această ţară, alături de Albania.
Nici în NATO, cu puţine excepţii, Macedonia nu a fost agreată de la bun început deşi parteneriatul cu Alianţa datează din 1999 iar, între timp, soldaţii macedoneni au fost prezenţi pe teatrele de operaţiuni de război şi menţinere a păcii din Afganistan şi Kosovo. La reuniunea istorică a NATO de la Bucureşti, din 2008, NATO a anunţat că Macedonia ar fi îndeplinit criteriile tehnice dar nu şi pe cele politice, cerând rezolvarea disputei cu Grecia privind denumirea ţării.
Un deceniu mai târziu, în 2018, prin referendum, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a devenit Republica Macedoniei de Nord. Un exemplu de conformitate diplomatică şi politică, de ambiţie geopolitică şi de curaj istoric.
Pentru a intra în NATO, Macedonia a sfidat Rusia. A meritat?
Federaţia Rusă nu a ascuns niciodată că statele slave şi ortodoxe din Balcani reprezintă un interes major geopolitic. De aproape două decenii, investiţii majore şi relaţii politice şi diplomatice strânse au conturat un triunghi extrem de apropiat de Moscova, din care fac parte Serbia, Grecia şi Bulgaria. La Atena şi la Sofia, membre NATO şi ale Uniunii Europene, guvernele succesive au oferit politici diferite faţă de Rusia dar, în bună măsură, relaţiile au fost mai degrabă calde. În alte situaţii, cum a fost Muntenegru, Rusia a încercat oprirea intrării în NATO prin măsuri extreme, acuzaţiile fiind de tentativă de lovitură de stat împotriva longevivului preşedinte Milo Djukanovici.
Macedonia a fost ameninţată direct de Rusia, pe diverse canale, cum că Kremlinul va reacţiona pe măsură dacă se va produce aderarea la NATO. În timpul negocierilor cu Grecia, purtate de macedoneni cu fostul premier de extremă stângă Alexis Tsipras, ambasadorul Federaţiei Ruse la Atena, Andrei Maslov, a ieşit în public cu o declaraţie stupefiantă. Potrivit diplomatului rus, Moscova nu avea la vremea aceea vreo observaţie referitoare la textul Acordului de la Prespa sau la schimbarea denumirii ţării dar era extrem de categorică în ceea ce priveşte drumul spre aderarea la NATO. „Rusia se opune intrării Macedoniei în NATO şi, dacă acest lucru se va întâmpla, Rusia va fi obligată să ia măsuri în consecinţă”, declara Andrei Maslov la Atena.
Autorităţile de la Skopje nu au părut intimidate de astfel de ieşiri. Erau şi există şi foarte puţine pârghii de control rusesc în Macedonia deşi, la fel ca multe state din Balcani, întregul consum de gaz vine, prin Grecia, din conductele Gazprom. Pe de altă parte, însă, investiţiile ruseşti directe în această ţară sunt nesemnificative iar comerţul bilateral are sume neglijabile. Spre deosebire de Serbia vecină, Macedonia nu a agreat nici parteneriate politice, militare sau culturale cu Moscova. Nici un guvern de la Skopje nu a amintit, în 20 de ani de aşteptare la uşa NATO, de vreo moştenire istorică alături de Rusia sau de interese geopolitice bilaterale. Macedonia se aşează, alături de celelalte trei foste state iugoslave- Croaţia, Slovenia şi Muntenegru- la masa NATO şi, acum, are mai multe atuuri ca niciodată să aştepte aderarea la Uniunea Europeană.
Viitorul în Macedonia se scrie cu litere chirilice dar cu un accent extrem de occidental.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
