Mai mult decât o facultate

În vara anului 2003, după terminarea liceului, aveam două posibilități de a-mi începe viața adultă: să mă înscriu la o facultate, ceea ce îmi doream, sau să îmi caut o valiză de lemn ca să fac armata (încă obligatorie pe atunci), ceea ce nu îmi displăcea. În cele din urmă am ajuns să mă fac de râs într-un amfiteatru, confundând microlitele cu coprolitele. Deci, m-am înscris la facultate. A fost o decizie salvatoare. Se împlinesc 15 ani de când nu am mai părăsit Facultatea de Istorie și Științe Politice în calitate de student, masterand, doctorand, iar acum profesor.

Anual, începând de prin luna aprilie, universitățile încep să își promoveze oferta educațională și, de ceva vreme, o fac după toate regulile industriei advertisingului. Târgurile educaționale au devenit o realitate palpabilă și în România, reclamele plătite pe posturi de radio sau TV, în ziare, pe rețelele de socializare, în mijloacele de transport sunt o practică deja curentă, campusurile universitare, liceele sunt năpădite de afișe, zilele porților deschise devin săptămâni, toate acestea pentru a atrage candidați. Capitalismul a învins și aici și este bine că s-a întâmplat așa. Însă, așa cum se întâmplă de multe ori în capitalism, se vând și gogoși, numite aici „perspective ale carierei”. Facultățile ar vrea să îi convingă pe tineri, că la finalul anilor de studii, cineva le va oferi pe tavă, fără nici un alt efort, locuri de muncă confortabile, bine plătite în specialitatea studiilor. Liste întregi de meserii și ocupații, dintre care unele chiar există, sunt livrate candidaților cu titlu de certitudine absolută.

Facultatea de Istorie și Științe Politice nu mi-a promis niciodată nimic, dar mi-a oferit totul. Mi-a deschis ochii ca să nu mă mai las amăgit de ceea ce se întâmplă în jurul meu și în lume. Înțelegând această lume, la finalul anilor de facultate, nu m-am izbit de necunoscut, am știut ce mă așteaptă, mi-am găsit rostul și, poate mai important, dobândisem deja câteva instrumente pentru a o schimba.

Publicitate electorală

Facultatea de Istorie și Științe Politice mi-a oferit certitudinea că munca mea contează, că voi fi răsplătit pe măsura ei și am avut satisfacția să văd cum efortul, corectitudinea, perseverența sunt bine plătite, iar lenea este amendată.
Facultatea de Istorie și Științe Politice mi-a oferit un spectacol al erudiției academice din partea unor profesori de toată isprava. Mai mult decât profesori, i-am simțit ca dascăli datorită unor abilități pedagogice care îmi erau străine până atunci. A fost un exercițiu de admirație în lipsa căruia eram lipsit de repere. Mai târziu, m-au primit să le fiu coleg, chiar prieten.

Facultatea de Istorie și Științe Politice mi-a oferit ocazia unor întâlniri formatoare fundamentale pentru carieră, în cadrul unor evenimente științifice care, la acea vârstă, mă fascinau și mă inhibau deopotrivă. Academicieni, diplomați, profesori, oameni politici, toți mi-au arătat căi pe care trebuie sau nu să le urmez.

La final și pentru că nu sunt lipsit de simțul pragmatic, Facultatea de Istorie și Științe Politice mi-a oferit și locul de muncă ideal, cel pe care mi-l doream în ascuns, dar la care nu îndrăzneam să sper. Ca mine sunt generații întregi de absolvenți care lucrează în instituții de presă, de cultură, în administrația publică locală și centrală, în învățământ sau în mediul privat. Facultatea nu le-a promis niciodată nimic, dar le-a oferit multe.