De sfintele sărbători pascale cetățenii Republicii Moldova au avut două motive de sărbătoare. Renașterea spirituală a credincioșilor ortodocși prin serbarea religioasă a nașterii Mântuitorului a fost urmată de o celebrare inspirată de această dată de un motiv strict lumesc.
La numai o săptămână distanță de Paști, începând cu 28 aprilie, ,, scumpii oameni ai Moldovei’’ (așa cum îi descrie fostul premier Vlad Filat în spoturile sale publicitare dedicate eliminării regimului de vize cu UE) pot călători liber în Europa ca urmare a deciziei Parlamentului European și a celorlalte instituții europene de a elimina vizele pentru cetățenii acestei țări.
Acest pas important realizat de Chișinău spre integrarea europeană, istoric dar firesc, vine într-un moment oportun pentru Moldova atât din punct de vedere al situației interne, cât și al conjuncturii regionale tensionate. Pe lângă valul de entuziasm declanșat în rândul societății moldovenești (ce-i drept, mai mult în rândul clasei politice și societății pro-europene) eliminarea regimului de vize pentru cetățenii moldoveni are la bază motive pragmatice. Investirea libertății de circulație în Republica Moldova de către Bruxelles reprezintă în fapt o recompensă cantitativă și calitativă pentru menținerea aspirațiilor europene într-un spațiu în care puternica lor contestare este pe cale să genereze un război civil în Ucraina sau unul ruso-ucrainean.
De la ,,Cuba’’ Europei la ,,o poveste de succes’’ a Parteneriatului Estic
În ultimii 5 ani de zile Republica Moldova a cunoscut o schimbare vizibilă de atitudine în ceea ce privește definirea locului pe care îl ocupă în Europa, politica externă față de vecini și importanța contactelor diplomatice în realizarea intereselor naționale. Această transformare a fost un deziderat al forțelor politice pro-europene care au preluat puterea politică de la Chișinău în mare parte ca urmare a ,,revoluției portocalii’’ din 7 aprilie 2009 ce a pus capăt guvernării comuniștilor.
Realitatea granițelor pe care o afișa Moldova sub regimul Voronin era de-a dreptul gravă. Din punct de vedere al libertății de circulație peste hotare a persoanelor, regimul Voronin nu impunea restricții, acestea erau substituite de complicatele proceduri adoptate de UE pentru obținerea unei vize de călătorie sau de muncă de către cetățenii moldoveni. Îndepărtată de Bruxelles cu care Voronin păstra doar relații formale, Moldova în timpul guvernării comuniștilor a menținut relații distante și cu vecinii săi. Dacă la frontiera răsăriteană a țării conflictul transnistrean mocnind genera discuții cu Kievul (cu aspirațiile sale europene în creștere) pe tema securității frontierei, atunci frontiera de vest era mai mult decât ,,securizată’’. Instalarea unui lung gard de sârmă ghimpată de-a lungul Prutului dădea impresia că Moldova era un adevărat ,,lagăr de muncă’’. Încercând prin acest zid să oprească traversările ilegale spre România, regimul Voronin trăda pe față o românofobie, un antieuropenism ce a etichetat Republica Moldova sub numele de ,,Cuba’’ Europei. Această atitudine a ajuns la apogeu în ultimele zile ale guvernării Voronin, când, odată cu 7 aprilie 2009, Chișinăul a impus cetățenilor români (implicit și europeni) vize pentru trecerea Prutului, România fiind suspectată de implicare în lovitura de stat din acea zi. Prin această măsură Moldova devenea oficial un stat semi-închis pentru Occident.
Această stare de fapt nu avea să dureze mult. Primele decizii luate de noile autorități pro-europene de la Chișinău au vizat restabilirea bunei imagini a Moldovei pe arena europeană și îndeplinirea dezideratului libertății de circulație a cetățenilor moldoveni în UE. Astfel, regimul de vize impus cetățenilor români a fost imediat abolit, iar gardul de sârmă de-a lungul cursului Prutului a fost demontat și expus în Muzeul Național de Istorie din Chișinău. Moldova începuse să privească spre Occident, Moldova devenea pro-europeană în atitudine și aspirații.
Chișinăul s-a angajat pe calea integrării europene și acest parcurs trebuia să-i aducă mult așteptatele beneficii palpabile. La Vilnius, Moldova își încununa povestea succeselor sale de apropiere față de UE (emiterea și punerea în circulație a pașapoartelor biometrice fiind o realizare în acest sens), iar Bruxelles-ul i-a prescris Chișinăului cadoul abolirii regimului de vize cât mai curând. Acest fapt s-a produs la 28 aprilie 2014, începând cu această dată cetățenii Moldovei devin cu adevărat liberi, devin mai europeni, reușind să schimbe în intervalul de 5 ani o stare de fapt cu una complet nouă, cea a deschiderii spre lume.
,,Zburăm la Veneția… La Stockholm… La Mama’’
Accesul liber în spațiul UE pentru cetățenii Republicii Moldova este, în primul rând, o schimbare calitativă apoi cantitativă. Din punct de vedere psihologic, acesta poate aprinde pe termen lung sentimentul apartenenței moldovenilor la un spațiu european al valorilor și principiilor democratice. Starea de izolare în baza căreia s-a șlefuit de-a lungul timpului atitudinea conservatoare a societății moldovenești nu mai poate fi un reper de educare, ea se va dilua din moment ce oamenii Moldovei vor începe să cunoască Europa de aproape călătorind. Cel mai important însă, confortul psihologic pe care îl aduce abolirea regimului de vize este apropierea cetățenilor moldoveni de peste hotare cu cei de acasă. Libertatea de circulație în UE poate fi un medicament pentru consolidarea legăturilor familiale, pentru unificarea societății moldovenești decimate de exoduri. Un spot publicitar lansat în Repu-blica Moldova cu ocazia anulării vizelor pentru moldoveni ne vorbește despre acest lucru: ,, 3 bilete la Munchen vă rog… La Frankfurt, pe data de 1… La București, să stau cu nepoții… La Stokholm… La Roma, dus-întors… La mama’’. Fără vize moldovenii vor fi mai aproape de Europa, dar mai întâi de toate, vor fi mai aproape unii de alții.
Votăm de peste hotare?
Apropierea alegerilor parlamentare în Moldova din toamna acestui an reprezintă cea mai mare preocupare a Coaliției pentru Guvernare Pro-europeană a cărei scop primordial îl reprezintă relegitimarea parcursului de integrare în UE. Polarizarea proporțional egală a societății moldovenești în jurul a două opțiuni de politică externă, UE respectiv Uniunea Eurasiatică patronată de Moscova, exprimă o realitate ce ar putea compromite continuarea parcursului european. Din acest motiv, anularea vizelor de călătorie pentru cetățenii moldoveni vine la momentul potrivit încercând să câștige în rândul societății noi adepți ai UE.
Această mână de ajutor pe care Bruxelles-ul o întinde Moldovei poate fi decisivă, mai ales că în plan regional aspirațiile europene au fost blocate violent. Astfel, Bruxelles-ul încearcă să convingă prin avantaje palpabile (după anularea vizelor urmează a fi semnat Acordul de Asociere UE – Republica Moldova) cetățenii moldoveni de faptul că UE este destinația lor finală. Pe de altă parte, atât Chișinăul cât și UE sunt cointeresați să evite generarea unui scenariu asemănător celui ucrainean ce ar avea prilej rezultatele alegerilor parlamentare din toamnă. Cea mai mare posibilitate de a se evita un asemenea deznodământ este obținerea unei victorii categorice a forțelor europene. Cu cetățenii săi votanți prinși în călătorii, rezultatele alegerilor parlamentare din toamnă vor fi în mare măsură determinate de participarea la vot a cetățenilor aflați peste hotare, dar nu în ultimul rând și de evoluția crizei din Ucraina aflate la un pas de explozia unui război la granița cu Rusia.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
