Încă din cele mai vechi timpuri, comunicarea a ocupat întotdeauna un loc între nevoile primare ale omului, alături de nevoia de a mânca, a bea și a se feri de pericolele din jur. Înainte de apariția vorbirii, în urmă cu mai bine de 40.000 de ani, hominizii ”comunicau” ajutându-se de onomatopee, gesturi sau diferite semne și semnale. Fie că își exprimau furia, frustrarea, tristețea, bucuria sau frica, precursorii noștri au căutat instinctiv căi de comunicare, pe care le-au îmbunătățit, le-au adaptat ori le-au diversificat, devenind de-a lungul anilor tot mai complexe.
Însă, odată cu trecerea de la existența bazată pe instinct la cea a conștiinței, omul a căutat în permanență să cucerească și să stăpânească lumea prin cunoaștere. Cu toate acestea, înainte de primele călătorii transoceanice, comunicarea între continentele Pământului era inexistentă, iar cucerirea și stăpânirea lumii era incompletă. Comunitățile din diferite regiuni trăiau complet izolate, la fel și comunitățile care erau despărțite de ape, iar celelalte comunități puteau dialoga doar foarte greoi și rar din cauza distanțelor lungi care nu puteau fi parcurse cu ușurință în lipsa mijloacelor de transport moderne.
Dar curiozitatea, dorința acerbă de cunoaștere și instinctul de a explora și evolua au ajutat omul să traverseze până și oceanele, încă din secolul al XV-lea, într-o perioadă în care nesiguranța și precaritatea caracterizau aproape toate segmentele societății. Aceste prime călătorii transoceanice, urmate de ocolul Pământului și celelalte expediții inedite nu numai că au deschis epoca marilor descoperiri geografice, au revoluționat schimburile comerciale, dar, mai ales, au inovat ideea de comunicare interumană. Noi orizonturi, populații supuse sau răzvrătite, noi obiceiuri, metehne greu de înțeles, tradiții bizare, oameni cu diferite culori ale pielii, obiecte vestimentare ciudate, condimente necunoscute, comunități arhaice sau mai moderne, evoluție sau stagnare. Într-un cuvânt: diversitate. Asta a însemnat ocolul pământului și, implicit, plasarea dialogului interuman într-o altă etapă.
Ulterior revoluției industriale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după apariția primelor autovehicule, apoi a mijloacelor de transport aeriene, oamenii au început să comunice tot mai ușor, mai repede, mai eficient. Chiar și așa, o scrisoare trimisă dintr-o țară putea ajunge într-o țară vecină chiar și în câteva luni. Iar doi oameni care își scriau din orașe învecinate, își puteau primi răspunsurile la epistole și după săptămâni.
Tehnologia comunicării a evoluat însă într-un ritm galopant și doar un secol mai târziu, apărea pentru prima dată conceptul de ”telefon mobil”, inventat de omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson, care și-a instalat în mașină un dispozitiv cu care a reușit să se conecteze la rețeaua de telefonie mobilă națională în timp ce se plimba prin țară. Nu a mai trecut un secol până când, în anii ’90 avea să fie lansată deja a doua generație de telefoane mobile (de unde și denumirea de 2G), care era fundamentată pe sistemele GSM (Global System for Mobile Communication). Spre deosebire de generația de telefoane de la începutul anilor 1900, în cazul generației de la sfârșitul anilor 1900, transmisia se realiza deja în mod digital, fără interferențe și cu o conectare la rețea mult mai rapidă.
Însă toate acestea nu ar fi fost posibile fără dezvoltarea timpurie a calculatoarelor și apariția Internetului, de la mijlocul anilor 50. Practic, evoluția telefoniei a fost strâns legată de cea a calculatorului. Bumul tehnologic a fost copleșitor după anii 80. Spre exemplu, în 1973 Marea Britanie și Norvegia s-au conectat la Internet, fiecare țară cu câte un calculator. În 1984, în toată lumea existau 1000 de calculatoare conectate la Internet, iar doar 5 ani mai târziu numărul calculatoarelor conectate la Internet crescuse la 100.000. La începutul anilor 90, mai precis în 1992, existau 1 milion de calculatoare cu conexiune, iar niciun deceniu mai târziu, în anul 2000, în toată lumea existau 368.540.000 de calculatoare conectate la Internet. Iar noi, acum, nu mai putem vorbi de mult de ”sute de milioane” de utilizatori ai Internetului.
Iată cum, ceea ce în urmă cu un secol nici nu exista și nici nu putea fi încă închipuit de inventatori, astăzi este doar un lucru mărunt din cotidian. Stabilirea unei corespondențe care, altădată, dura și luni întregi, astăzi durează câteva secunde, în funcție de calitatea serviciilor furnizorului de internet și telefonie mobilă. Dacă altădată a vorbi la telefon cu o persoană dragă implica eforturi și costuri enorme, astăzi a suna pe cineva pare într-atât de perimat încât, de cele mai multe ori, pentru că nu mai apreciem ce înseamnă să auzi vocea cuiva drag preferăm să îi scriem. Și nu o scrisoare, nici măcar una virtuală, ci un sms, ori să-i trimitem un emoticon sau să împărțim inimioare și like-uri pe rețelele de socializare. Și tocmai pentru că a devenit atât de ușor inclusiv să revedem o persoană dragă, banalitatea acestui lucru ni-l face să pară, dimpotrivă, tot mai greoi. Așa că un videocall pare că poate alina dorul de oricine și poate înlocui golul lăsat de absența oricui.
Asistăm la toate aceste transformări poate tocmai pentru că astăzi, lucrurile dificile sau imposibil de obținut în urmă cu 100 de ani sunt strânse în același loc: în telefon. Un mesaj de la cineva drag, ecoul persoanei iubite, fotografiile cu familia, dorul de părinți, revederea nepoților, jocul și momentele calde cu prietenii necuvântători, momentele importante din viață, serile vesele cu prietenii, zilele scurse cu colegii la muncă, duminicile liniștite, toate amintirile noastre pot fi accesate rapid, oricând și în orice situație, doar prin simpla butonare a telefonului. O chestiune comună, o rutină greu de apreciat la adevărata însemnătate, mai ales astăzi, când sentimentul banalității este accentuat și de faptul că toate telefoanele noastre arată la fel, se comportă la fel și sunt atât de asemănătoare încât avem nevoie de huse personalizate pentru a le distinge dintr-o mulțime de carcase identice. Nu, însă, și dacă alegem să ne rupem de banalitatea cotidiană și să ne diferențiem prin alegerea noastră. Să nu purtăm după noi un simplu telefon mobil chiar inteligent fie el, ci amintirile celor dragi, așa cum ar merita ele să le prețuim în fiecare zi.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
