„Paşapoartele de aur” şi alegerile din Cipru: decăderea celui mai important partid comunist din Uniunea Europeană şi ascensiunea formaţiunilor naţionaliste

sursa foto: Pixabay
sursa foto: Pixabay

558.000 de ciprioţi cu drept de vot au avut de ales dintre 658 de candidaţi şi 21 de partide şi formaţiuni politice pentru cele 56 de locuri destinate grecilor din Republica insulară la alegerile parlamentare din 30 mai. Acest scrutin au avut loc după ce, în octombrie 2020, în partea de nord a insulei (Republica Turcă a Ciprului de Nord) un partizan politic al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, Ersin Tatar, a devenit şef al statului nerecunoscut de comunitatea internaţională.

„Paşapoartele de aur”, adică acordarea cetăţeniei cipriote (şi, deci, circulaţia liberă în interiorul Uniunii Europene) pentru mai bine de 4.000 de ruşi, chinezi şi asiatici în schimbul a 2,5 milioane euro investiţi de fiecare candidat, au fost tema principală a unei schimbări istorice, după 40 de ani de reguli obişnuite. Cel mai important partid comunist din Uniunea Europeană, AKEL, a reuşit doar 22% dintre opţiuni, cu 3,3% mai puţin decât în 2016, iar formaţiunea naţionalistă Frontul Naţional Popular (ELAM) şi-a dublat scorul, reuşind 6,78%.

Cum sistemul prezidenţial din Cipru permite şefului statului să decidă aproape singur formula guvernamentală, nu se anunţă prea multe negocieri. Însă un lucru este cert: corupţia „paşapoartelor de aur” şi migraţia ilegală dinspre Orientul Mijlociu (din Siria, cu precădere) au modificat substanţial viaţa politică din Cipru. După aproape 50 de ani de la separarea insulei între greci şi turci (în 1974), conservatorii vor găsi foarte greu aliaţi, comuniştii par a părăsi scena iar naţionaliştii încep să conteze tot mai mult.

Publicitate electorală
publicitate electorală

„Paşapoartele de aur” din Cipru: Limassol a devenit Limassolgrad

Din 2007 autorităţile de la Nicosia au introdus posibilitatea de a cumpăra cetăţenia ţării cu o sumă de 2,5 milioane euro, personal, investiţi în insulă. Abia din 2013, însă, după ce statul cipriot a intrat în colaps financiar, efectele acestei decizii au devenit evidente. Preşedintele conservator Nikos Anastasiadis (în funcţie din 2013) a susţinut mereu ideea acestui proiect, argumentând că insula are nevoie de fonduri pentru stingerea datoriilor şi pentru dezvoltare. Unele surse financiare insistă că din 2007 pe insulă au ajuns peste 8 miliarde de euro din această afacere: cei mai mulţi bani, însă, nu au un istoric legal.

Cetăţenii care cumpărau paşapoarte cipriote veneau, cu precădere, din Federaţia Rusă, din R.P. Chineză şi din unele state asiatice autoritare. Atât de mulţi ruşi s-au stabilit în al doilea cel mai important oraş cipriot, Limassol, alături de turiştii proveniţi din această ţară, încât în limbajul popular al străzii se vorbeşte despre existenţa unui Limassolgrad.

Nicio autoritate cipriotă nu a investigat sursa banilor ruseşti intraţi în afacerile din Limassol şi nici cazierul acestor persoane. La fel s-a întâmplat şi în cazul cetăţenilor din R.P. Chineză care, după 2013, au început să cumpere imobile şi să construiască hoteluri pe insulă. Aproape 500 de milionari chinezi, inclusiv înalţi demnitari ai Partidului Comunist, au obţinut cetăţenia cipriotă.

Între fericiţii deţinători ai paşaportului insulei este şi cea mai bogată femeie din lume, chinezoaica Yang Huiyan, care deţinea în 2020, conform „Forbes”, o avere de peste 20 miliarde dolari. Dacă la început nici un politician de la Nicosia nu a vrut să răspundă acuzaţiilor de corupţie, evaziune fiscală sau operaţiunilor de albire a banilor murdari care erau aduse celor mai mulţi deţinători ai „paşapoartelor de aur”, în 2019 un scandal politic fără precedent a condus la întreruperea acestei practici.

Atunci, presa din Cipru a anchetat demersurile şefului poliţiei din capitala Cambodgiei, prieten al şefului guvernului din această ţară, de a obţine cetăţenia insulei. În Cambodgia, şi şeful poliţiei şi prim-ministrul erau vizaţi de anchete referitoare la reprimarea sângeroasă a unor manifestaţii paşnice. La 13 octombrie 2020, purtătorul de cuvânt al guvernului de la Nicosia, Kyriakos Koushos, întrebat despre viitorul „paşapoartelor de aur”, a anunţat sec: „Totul s-a terminat”.

Un Cipru politic ca o Europă în miniatură: o formaţiune conservatoare fără putere, comunişti în retragere, naţionalişti în ascensiune şi ecologişti fără proiecte

Preţul politic al afacerii „paşapoartelor” este istoric. Formaţiunea conservatoare Adunarea Democratică a reuşit cel mai modest scor electoral din istoria sa la alegerile de la sfârşitul lunii mai: abia 27,77% şi un număr de 18 parlamentari (cu unul mai puţin decât în 2016). Comuniştii ciprioţi (AKEL), cu 22% dintre opţiuni, cunosc un regres fără precedent şi vor deveni o formaţiune de opoziţie fără relevanţă. În schimb, centriştii (6,1%), ecologiştii dar mai ales naţionaliştii din Frontul Naţional Popular (ELAM), care au reuşit o dublare a scorului faţă de de 2016 (6,78% acum) vor demarca serios traseul politicii insulei în următorii cinci ani.

Naţionaliştii par a fi cei mai tineri şi cei mai proaspeţi în peisajul politic. Sotiris Ioannou, scrie „Cyprus Mail”, este la 26 de ani cel mai tânăr parlamentar iar obiectivul lui fundamental este oprirea „sirianizării” insulei. Preşedintele formaţiunii, Christos Christou, de 40 de ani, cu ani de zile petrecuţi la Atena, inclusiv ca membru al partidului naţionalist Zorii Aurii (interzis în Grecia), a relevat şi el că migraţia ilegală a sirienilor conduce la o „sufocare” a insulei şi la un viitor incert al identităţii ei.

Naţionaliştii ciprioţi au cîştigat şi pe fondul ameninţărilor tot mai evidente ale Turciei în regiunea Mediteranei răsăritene, alegătorii ELAM refuzând orice proiect de reunificare a insulei cu participarea negociatorilor de la Ankara sau din partea Republicii Turce a Ciprului de Nord. Tema migraţiei dinspre Siria a fost, în campania electorală, atotprezentă. Statisticile, inclusiv cele emise la Bruxelles, insistă asupra faptului că Cipru este statul din UE cu cel mai mare număr de refugiaţi raportat la comunitatea nativă. Speranţe pentru o rezolvare nu sunt: războiul din Siria şi, acum, şi situaţia dramatică din Liban (din punct de vedere economic şi financiar) anunţă mai degrabă presiuni suplimentare decât o diminuare a nou-veniţilor.

Nici conservatorii preşedintelui Nikos Anastasiadis, din Adunarea Democratică, nu au motive de satisfacţie politică. Oprirea operaţiunii „paşapoartelor de aur” nu a ajutat. Cum nu au ajutat nici veştile formidabile din ultima vreme, potrivit cărora în largul coastelor cipriote va începe exploatarea imenselor depozite de gaz natural. Operaţiunea a determinat apariţia celei mai importante alianţe energetice şi politice din spaţiul Mării Mediterane, un club strategic care a adunat Ciprul, Grecia şi Israel. Turcia, rămasă pe dinafară, ameninţă cu deschiderea exploatărilor în largul Republicii Turce a Ciprului de Nord, ceea ce a provocat iritarea şi nemulţumirea nu doar a Uniunii Europene dar şi a SUA.

Comuniştii ciprioţi, obişnuiţi să reprezinte o voce puternică în insulă de aproape 50 de ani, deţin după alegerile din 30 mai cel mai mic număr de mandate parlamentare din istoria aproape de 100 de ani a partidului. A spus-o răspicat, în seara scrutinului, chiar secretarul general al AKEL, Andreas Kyprianou, care a recunoscut în faţa media: „Acest rezultat nu este cel pe care îl aşteptam”.

Corupţia sistematică învăluită în afaceri imobiliare şi financiare de succes pe litoral, promovate de ruşi şi chinezi, incapacitatea istorică de a rezolva fractura din 1974 petrecută pe insulă (existenţa a două state) şi lipsa de proiecte vizionare din partea celor două formaţiuni politice tradiţionale (conservatorii şi comuniştii) au condus insula Cipru spre un scenariu politic european. La Nicosia, ca în tot mai multe state de pe continent, vieţuiesc un partid istoric dar fără puteri reale, ceva socialism şi mai multe tuşe centriste şi ecologiste. Şi, pe întreaga scenă, se profilează zgomotul şi agenda naţionaliştilor.

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: