Încercând să îmi așez câteva idei privitoare la ceea ce teologia numește pescuirea minunată săvârșită de către Mântuitorul Iisus Hristos (în fapt, „pescuirea minunată” este denumirea sub care sunt cunoscute două dintre minunile lui Iisus Hristos, consemnate în Sfintele Evanghelii.
Cele două minuni relatate de Sfântul Evanghelist Luca (5, 1-11) și Sfântul Evanghelist Ioan (21, 1-19) sunt raportate ca având loc la câțiva ani distanță una de cealaltă: prima la începutul activității publice a Mântuitorului (atunci când alege pe primii apostoli – Petru și Andrei, Iacob și Ioan – oameni care se îndeletniceau cu prinderea peștelui îi cheamă la misiunea de a fi „pescari de oameni”, iar cea de-a doua după Învierea Sa din morți când întâlnirile cu Iisus nu se puteau înfăptui decât prin hotărârea Lui:
„Iisus li S-a arătat din nou ucenicilor” (Ioan 21, 1) și având în mintea cadrul: un țărm, o mare, mulțime de oameni la mal, o corabie, mi-am amintit de „Serenadă pentru Nadia” , unul dintre romanele pe care le-am citit de curând și care mi-a reamintit de realitatea zilelor noastre, „zugrăvită” în culori vii, a „dreptății”, oarecum paradigmatice atitudinii din timpul celui de-al doilea război mondial, unde este plasată această poveste de viață.
Maya este cea pe care scriitorul turc, Zűlfű Livaneli, o alege să-și scrie povestea în timpul zborului de la Istanbul la Boston. Ea, o femeie singură de 36 de ani, care-și crește copilul, divorțată și angajată a Universității din Istanbul primește să-l aibă în grijă pentru câteva zile pe profesorul Maximilian Wagner, un octogenar (n. 1914, avea 87 de ani când s-au cunoscut), profesor la Harvard, venit să susțină o conferință la Universitatea din Istanbul. Aflându-i vârsta profesorului Maya se gândește că probabil „soția lui murise sau poate că au divorțat. De fapt (n.n. se gândește ea), pe vremea lui oamenii se căsătoreau ca să-și ducă viața împreună, nu ca să divorțeze, așa cum se întâmplă acum”. Totodată, aflăm că profesorul nu venea pentru prima dată în capitala Turciei de astăzi, ci Max (așa va fi numit pe parcursul romanului), care era un cetățean America, originar din Germania, a stat multă vreme în orașul de pe malul Bosforului și din care fugise pentru că avea sufletul răvășit…
Retrăind anii tinereții profesorului, în Germania în care Hitler se afla la putere, Max se căsătorește cu Nadia, de origine evreică. În fapt, deși probabil că sperau – așa cum aflăm din roman – să nu le fie tulburată bucuria și liniștea familiei, la scurt timp sunt nevoiți să părăsească Germania, dar să și plece în direcții diferite, pentru o vreme, așa cum sperau ei, mai ales că se aflase originea Nadiei.
Vedem în această atitudine a unor oameni ceea ce spune și descrie adesea F.M. Dostoievski și anume că omul nu se poate maturiza decât prin suferință. Este astfel abordată tema omului care se crede deținătorul adevărului absolut și care, nefiind ascultat și neurmându-i-se sfaturile devine extrem de periculos pentru societate, alegând calea violenței fizice pentru a-și impune cu orice preț ideile.
„Unilateralitatea în gândire duce în mod fatal la injustețe în fapte, iar când un om sau un popor este înroșit unei singure concepții despre lume nu mai este loc de înțelegere și toleranță”, afirmă Stefan Zweig într-o monografie, prin care descrie o astfel de atitudine. Mai mult, în „Serenadă pentru Nadia”, găsim descrisă și suferința bunicii Mayei, din aceleași motive, și care la rândul ei, fiind chinuită pe nedrept în timpul celui de-al doilea război mondial spune: „Dacă este să căutați cu dinadinsul o boală, aceea este cruzimea oamenilor… și ea ucide”.
Max a ajuns la Istanbul în 1939, iar Nadia, după ce o vreme a stat în lagărul de concentrare nazist de la Dachau, unde a pierdut și copilul pe care îl purta în pântece, a ajuns în România. Au reușit să afle minimal unul de existența celuilalt și lucrurile păreau să revină la normal în cazul lor când vasul Struma, având la bord 790 de pasageri plecând din portul Constanța (12 decembrie 1941) a ajuns în apropierea Istanbulului. Aici, la Șile, în apele Turciei, vasul plin de pasageri a rămas câteva luni pentru că nu s-a găsit o cale de înțelegere între guvernele mai multor țări:
„Struma a fost consecința culpei colective a Angliei, Rusiei, Turciei, Germaniei și României”. Într-un final, vasul a fost a fost torpilat și s-a scufundat. Nadia a murit împreună cu majoritatea pasagerilor; a existat un singur supraviețuitor.
Max ajunge la vârsta de 87 de ani din nou la Istanbul și își exprimă dorința către Maya de a merge la Șile pe plajă, acolo unde mergea zilnic în perioada când Nadia a stat ostatică pe vasul Struma, la câteva sute de metri distanță de locul unde soțul își aștepta soția. Ajuns pe plaja de la Șile, profesorul îi cântă pentru ultima dată câteva acorduri din piesa intitulată similar cu romanul descris: Serenadă pentru Nadia…
Este o imagine greu de uitat, descrisă admirabil de autorul romanului… un bărbat în vârstă, cântând la vioară pe un țărm pustiu, cu mâinile înghețate și doborât de frigul iernii. Piesa „Serenadă pentru Nadia” chiar există, fiind compusă și cântată în zilele acelea dramatice când cei doi soți s-au aflat foarte aproape unul de celălalt și când sperau la revenirea la normalitate. Maya, ascultând piesa, a exclamat: „Cum poate o ființă omenească să creeze așa ceva, cum poate oare?! Aceea este vocea lui Dumnezeu”.
În fapt, „Serenadă pentru Nadia” nu este doar un roman despre Holocaust, ci un roman despre OAMENI, despre identitate, despre etnie, stat și istorie, despre uitare și dezgroparea adevărului istoric, chiar și așezat într-un roman. ESTE O SERENADĂ DESPRE OM…
„Iubirea dintre acești doi oameni, el german (n.n. Maximilian Wagner), ea evreică (n.n. Nadia Deborah Wagner) a constituit o punte umană mai trainică decât toate ideile preconcepute din lume” pentru că… „dragostea și moartea se dușmănesc reciproc”.
- Iubirea salvatoare. Tatuatorul de la Auschwitz- roman și ecranizare a ororilor unui conducător criminal - 12 iunie 2024
- De ce colindăm de Crăciun? O viziune teologică - 20 decembrie 2023
- Pescuitorul de oameni și tragedia de pe nava Struma - 26 septembrie 2023
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
