”Pipiridzi tângâsiti” sau, așa cum o să-i găsești mai degrabă pe internet, ”piperchi țârgâsiti” este o mâncare tradițională din bucătăria veche a aromânilor (adică românii vechi, nu un popor separat), care a ajuns astăzi la modă în restaurantele din Capitală, alături de shakshuka, celebrul mic dejun israelian.
Pipiridzi sau piperchi (în funcție de ”ramura” aromânilor care sunt cipani, verieni/avdiați, grămoșteni, fârșiroți etc, depinde de zona din care au venit) sunt era pe vremuri mâncarea familiilor sărace care se descurcau cu ce aveau în curte sau găseau rapid. Sunt banalii, dar foarte gustoștii gogoșari căliți.
Mâncarea are la bază doar patru ingrediente dar, de-a lungul timpului, aromânii (în special cipanii) au adăugat ouă sau alte condimente. Alte persoane adaugă ceapă sau alte legume și au transformat pipiridzi într-un fel de tocană de legume.
Durează mai puțin de o oră să gătești pipiridzi, ai nevoie doar de:
- puțin ulei pentru călit, care să acopere cu un strat subțire fundul oalei (poți să pui și mai mult dar încarci caloric inutil mâncarea);
- gogoșari (ardeii roșii au fost folosiți ca înlocuitori pentru ca mâncarea să fie gătită în tot timpul anului, dar rețeta originală se face doar cu gogoșari);
- roșii (mai târziu s-a folosit direct sucul de roșii sau bulionul, dar rețeta originală presupune folosirea roșiei crude);
- brânză învechită de oaie (alții folosesc de capră, vacă etc, dar rețeta originală include brânza de oaie tipică pentru aromâni, puțin iute-amară, cu miros greu și foarte grasă).
Mâncarea se gătește cât se poate de simplu și rapid: gogoșarii spălați, curățați și tăiați (aromânii se disting inclusiv prin modul în care taie gogoșarii: unii în patru bucăți, alții în mai multe bucăți mai mici) se aruncă în uleiul încins și se călesc, apoi fierb în sucul propriu până când ajung la consistența dorită (mai tari sau mai înmuiați) sau până când lichidul în exces s-a evaporat, se adaugă roșiile și se mai gătesc până se înmoaie, se oprește focul și se adaugă brânza sfărâmată (căci brânza respectivă, tradițională, nu poate fi răzuită, se transformă în pastă). Se ia de pe foc și se amestecă, apoi se lasă deoparte ca să-și ia toate aromele.
Mâncarea poate fi servită atât caldă, cât și rece, a doua sau a treia zi. Rețeta de mai sus e moștenire de familie, păstrată întocmai de peste 100 de ani. La cât de simplă este va supraviețui probabil și în următoarea sută 🙂
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
