Povestea băiatului din Deltă care face naveta zilnic pentru a juca fotbal la Tulcea/ Despre ambiție, pasiune și sacrificiu cu Rareș Cernamoriț, un junior care a ajuns în vizorul cluburilor mari

Murighiol este un sat la începutul Deltei Dunării, la vreo 40 de kilometri de municipiul Tulcea. Un puști de 15 ani pleacă de-acolo zilnic și face naveta de când era în clasa a II-a ca să joace fotbal ”la oraș”. Se antrenează zilnic, cel puțin două ore, la Victoria Delta Tulcea, un club înființat în 2017 contracurentului, într-o perioadă în care cluburile de fotbal, mai ales aripile de juniori, trăgeau obloanele.

Rareș vine dintr-o familie modestă, de oameni simpli și muncitori care i-au insuflat ambiția de a reuși și a-și depăși condiția. Antrenorul puștiului, Emil Nanu, spune că Rareș a reușit deja să facă acest lucru, iar la asta au contribuit decisiv calitățile tânărului: e curajos, determinat, dispus la sacrificiu și foarte serios, spun cunoscuții lui.

Antrenorul său, care a și înființat clubul alături de colegul său Iulian Nedu, spune că Rareș are o calitate deosebită pentru un fotbalist: Deși joacă pe poziție de fundaș dreapta (apărător în linia defensivă), puștiul ajunge de multe ori să marcheze (ce face, în general, atacantul) datorită vitezei și a rezistenței foarte mari la efort. Antrenorul explică faptul că tânărul este unul dintre principalii marcatori ai echipei, chiar dacă evoluează pe o poziție defensivă.

Publicitate electorală

• ”Atitudinea și determinarea l-au și ajutat să crească atât de mult din punct de vedere sportiv”, spune Emil Nanu despre elevul său, care practică sportul de performanță din 2015, de când s-a înființat grupa de vârstă a copiilor născuți în anul lui Rareș, 2007. Tot în același an, 2015, adolescentul a fost legitimat sportiv.
• ”Rareș este un jucător care, prin calitățile pe care le are, iese în evidență. Tot acest cumul de calități l-au dus până-n faza finală a ”Turneului Speranțelor”, acțiune organizată de către Federația Română de Fotbal în vederea formării Lotului Național al României Under 15, în care au fost angrenați aproximativ 1000 de copii… el reușind să ajungă în primii 60. A fost golgeter la Memorialul ,,Catalin Iofciu” 2016, cel mai bun fundaș la Cupa Zapezii 2017, golgeter la Cupa Zapezii 2018, cel mai bun jucator la Memorialul ,,Zoltan David” 2018”, își amintește antrenorul lui Rareș Cernamoriț.

Rareș, care este și căpitanul echipei, cu nr. 21 pe tricou, face naveta zilnic 80 de kilometri dus-întors, singur, încă de când era un copil de 11 ani. Părinții lui au avut nu numai curaj și încredere să-l lase să-și urmeze visul, dar au făcut și eforturi considerabile pentru a-l susține pe drumul său. A reușit astfel să ajungă în vizorul Academiei ”Gheorghe Hagi”, pepiniera cea mai râvnită de juniori, dar și în cel al FCSB, echipă cu care Rareș a jucat în primăvara acestui an în Cupa României Under15.

• ”În viitor, sper și-mi doresc să ajungă cât mai sus posibil pentru că este un copil care a muncit foarte mult, s-a sacrificat, venind încă de la vârsta de 11 ani singur cu microbuzul, localitatea sa de domiciliu aflându-se la 40 de km de municipiul Tulcea. Este unul dintre cei mai constanți, dacă nu cel mai constant în prezențe la antrenamente. De apreciat sunt și părinții… nu știu câți ar fi avut curajul să facă asta. Nu aș vrea să dau pronosticuri, dar îmi doresc și îi doresc să ajungă până acolo unde el visează. Un copil care cu siguranță și-a depășit condiția, foarte apreciat, care poate fi un model de urmat pentru copiii din localitatea sa natală și nu numai”, a povestit Emil Nanu despre Rareș.

Când vorbește despre el, băiatul din Murighiol este de o modestie, emotivitate și un bun simț la limita introversiunii, în completă opoziție cu explozia din teren. Rareș spune despre fotbal că nu mai este demult un suport, ci o super-pasiune care l-a disciplinat și educat, iar visul său cel mai mare este unul teribil de îndrăzneț: Să câștige Cupa Mondială cu România. Pentru el individual își dorește să ajungă să joace pentru un club internațional, de ce nu Barcelona sau Liverpool?

Rareș spune că fotbal are și o latură terapeutică pentru el ajutându-l să uite de lucrurile neplăcute, dar, în același timp, l-a făcut să renunțe și la orele petrecute în fața calculatorului, spre exemplu cu jocuri video. Îi place să spună despre echipa lui că ”este ca o mare familie”, iar fotbalul i-a învățat să fie demni atunci când pierd și să se bucure de fiecare succes atunci când îl obțin.

Puștiul din Murighiol mai spune că este determinat să facă naveta zilnic atât din dorința de a ajunge cel mai bun în fotbal, dar și pentru a-și face părinții mândri, arătându-le astfel că a meritat să investească timp, bani și griji în el și antrenamentele lui zilnice din ultimii 7 ani.