Povestea morții unui cadou regal pentru Mamaia: HOTEL REX

„Hotelul Rex este în curs de renovare şi curând voi începe selec­tarea unui constructor cu experienţă în lucrări mai speciale. Hotelul se va deschide la 1 mai, când se deschide oficial sezonul şi va funcţiona, sper, tot anul, inclusiv în extrasezon. Voi face tot posibilul să îl deschid în acest sezon (cel din 2014, n. red.)“, a declarat Carmen Adamescu, proprietara hotelului, pentru Ziarul Financiar, într-un articol apărut pe 8 octombrie 2013.
Dar iată că începerea sezonului estival 2014 a găsit Hotelul Rex din Mamaia în același stadiu în care se afla la începutul anului 2011, după ce un incendiu a cuprins mansarda frumoasei clădiri din Mamaia.
Din februarie 2011 și până în prezent, multe evenimente s-au întâmplat în apropierea și în jurul Hotelului Rex.
Dacă ne referim la infrastructura din zonă, putem spune că spațiile verzi generoase ce se întindeau de la șoseaua principală și până aproape de ușile hotelului au fost înlocuite de largi spații de bitum de proastă calitate, transformând panorama din fața istoricului hotel într-o imagine sumbră, cenușie. Precizăm că aceste modificări au fost făcute în zona de protecție, Hotelul Rex fiind declarat monument istoric de arhitectură. Tot prin proiectul de reabilitare a pro-menadei din Mamaia a fost proptită, la propriu, și o pasarelă pietonală chiar în fața Hotelului Rex.
Dacă ne referim la proprietarii de drept ai hotelului, precizăm că omul de afaceri Dan Grigore Adamescu, ce deține Hotelul Rex, dar și afaceri precum Astra (asigurări), Unirea Shopping Center, Mega Construct, trustul de presă România Liberă, sau Hotel InterContinental, este urmărit penal pentru că ar fi mituit magistraţi de la Tribunalul Bucureşti pentru a primi soluţii favorabile în dosare de insolvenţă.
Iar dacă Hotelul Rex din Mamaia nu a fost reabilitat timp de patru ani, în urma incendiului din februarie 2011, ne întrebăm ce se va întâmpla cu emblematicul hotel de la malul mării în contextul în care posesorul acestuia este anchetat de procurorii DNA?

Ce a reprezentat „Rex“ pentru stațiunea Mamaia

În ziua Sf. Marii a anului 1936 regele Carol al II-lea inaugura în Mamaia cel mai modern şi luxos hotel al Balcanilor: „Rex”. La câteva minute plimbare pe plajă de Palatul Regal şi de noul Cazino, deschis cu un an mai devreme, clădirea era pusă special sub patronajul moharhic, pe faţadele art deco fiindu-i aplicate vizibil coroana regală. Semn distinctiv, pe atunci, pentru eleganţă, rafinament, discreţie şi calitate.
Hotelul „Rex” a devenit repede, în cele câteva sezoane estivale care au rămas până la declanşarea războiului mondial, un loc de întâlnire al clasei politice, al lumii diplomatice şi al cercurilor mondene. Încetul cu încetul, după moartea reginei Maria, în vara anului 1938, Mamaia trecea drept staţiunea maritimă principală, în defavoarea Balcicului. Tocmai de aceea, plaja hotelului “Rex” a început să găzduiască întinse şedinţe neoficiale de guvern, reuniuni ale diplomaţilor acreditaţi la Bucureşti, grupuri de scriitori şi artişti renumiţi. Şeful Legaţiei Elveţiei, Rene de Weck, şi el cazat într-una dintre cele 120 de camere ale hotelului în vara anului 1939, scria cu un amestec de ironie şi invidie către Ministerul său de Externe că “este amuzant să-i regăseşti aici pe membrii guvernului şi pe numeroşi colegi din corpul diplomatic mai sumar îmbrăcaţi. Fericită este ţara unde ministrul Afacerilor Externe, Grigore Gafencu, poate fi masat în public, sub o umbrelă de plajă plantată în nisip, iar nevasta lui poate fi chemată cu numele de Nouchette!”.
În vara în care începea al Doilea Război Mondial, pe plaja de la “Rex” se discuta politică mondială şi, foarte evident, se făceau planuri de evoluţii imediate. Era, poate, singurul loc din Europa unde, sub umbrele de soare şi cu un cappuccino la mesele elegante din răchită, croite după model mediteranean italian, adversarii de pe fronturi se priveau relaxaţi şi cu interes, îşi împrumutau reciproc ziare şi ascultau atenţi orice informaţii.
„Rex” şi-a dorit de la început să-şi croiască o imagine particulară în peisajul turistic maritim, în special în concurenţa acerbă cu superbul (pe atunci) hotel “Belona”, din Eforie, construit în formă de transatlantic. Oficiul Naţional de Turism (patronatul) organiza curse de biciclete pe plajă, premiile fiind oferite sub acoperişul umbros al pasarelei de la Cazino. Câştigătorii se relaxau, apoi, fie în imensa piscină de pe plajă, fie prin numeroasele umbrare din jurul clădirii.
Avea toată lumea unde discuta pentru că, înspre plajă, o terasă imensă, arcuită, oferea o privelişte generoasă către mare. Pentru convorbiri mai discrete, pe cele două laturi ale hotelului au fost construite paravane din beton, învelite în trandafiri, care creau nu doar umbră dar şi un decor specific.
În 1940, Războiul Mondial a închis sezonul estival la Mamaia iar în faţa hotelului a fost construită o cazemată (despre care „Info Sud Est” a scris acum câteva ediţii un reportaj). Delegaţiile militare erau singurele acceptate în camerele luminoase şi în restaurantul impunător. Apoi, din vara anului 1944, ocupaţia sovietică a scos hotelul “Rex” din circuitul turistic, comandanţii Armatei Roşii stabilindu-şi aici rezidenţa, până la retragerea din 1958.
Nici după aceea nu au mai venit vremuri bune: regimul comunist, interesat în deschiderea turismului maritim românesc, a transformat impunătorul cadou regal în Casa de odihnă “1 Mai” pentru muncitori şi ţăranii cooperativizaţi. Reuniunile de gală din vremurile de glorie au fost înlocuite cu baluri sindicaliste, cu spectacole de recitări şi muzică patriotică iar bucătăria restaurantului a început să prăjească pentru prima dată mititei şi să servească bere populară şi ieftină. Evident, au scăzut şi pretenţiile confortului: în camere, mobila luxoasă, degradată de ofiţerii sovietici, a fost înlocuită cu una comună, lenjeria se putea schimba doar contra unor bonuri de ordine iar vesela restaurantului a fost comandată la câteva fabrici fruntaşe pe ramură din domeniile ceramicii şi metalului.
Abia la finele anilor 60 şi începutul anilor 70 aşezământul sindicalist a redevenit hotel, cu un nume specific- “Internaţional”. Dedicat în special turiştilor din Occident şi din statele socialiste, clădirea a cunoscut o scurtă perioadă de glorie, redevenind un reper al Mamaiei. Ceauşescu a reuşit să impună punerea în valoare a clădirii prin amenajarea unui frumos parc înspre lacul Siutghiol, cu statui ale unor cunoscuţi sculptori, şi a unei promenade spre Cazino şi nordul staţiunii, în speranţa obţinerii unor venituri mai substanţiale din partea agenţiilor occidentale de turism care mai operau încă în România.
Din nefericire pentru hotelul “Rex”, în sezonul estival 1990 a început democraţia. Niciodată până atunci, nici în timpul ocupaţiilor mi-litare succesive, cu cazemata din beton pe plajă, nici în vremea sindicaliştilor, clădirea nu a cunoscut o soartă mai tragică. Din motive pe care le putem doar bănui, administraţia locală a Constanţei a permis patronatelor succesive de la “Rex” să omoare unul dintre cele mai frumoase poveşti regale ale României.