Sursa: G4Media.ro
Adriana Mureșan, o româncă stabilită în Spania în urmă cu 16 ani pentru a-și urma visul de a fi șofer de TIR, a coagulat, pe Facebook, un grup de voluntari care îi ajută pe românii din Diaspora să ajungă la secțiile de votare. Ideea a apărut înainte cu câteva zile de alegerile europarlamentare din luna mai, după ce viceprimarul unei localități din Hunedoara i-a jignit pe șoferii de TIR spunând că nu fac altceva decât să ”învârtă volanul” pe bani mulți.
Grupul a strâns peste 14.000 de membri în doar șase luni și funcționează în sistem de car sharing, la care apelează atât românii care nu pot acoperi costul benzinei până în orașul unde trebuie să voteze, cât și cei care nu beneficiază de un mijloc de transport.
G4Media.ro a stat de vorbă cu Adriana Mureșan (52 de ani), femeia care în 2003 a lăsat Clujul pentru Monzon, un mic orășel din provincia spaniolă Huesca, pentru a conduce TIR-ul, după ce în România fusese refuzată de toate firmele de transport pe motiv că o femeie nu se poate adapta condițiilor vitrege dintr-o cursă lungă, așa cum ar face-o un bărbat.
A plecat din România din cauza prejudecăților și a geloziei din familiile tiriștilor
Adriana Mureșan nu a plecat din România ”din motivul clasic”, ci din cauza prejudecăților care o împiedicau să facă ce îi plăcea cel mai mult: să conducă TIR-ul. Inițial a fost ghid, apoi a condus autocarele cu turiști, dar accesul ei la mașinile mari s-a oprit aici: ”M-au lăsat să conduc autocarele, dar atât. Când am vrut pe camion nu s-a mai putut. Mi-au spus direct, fără jenă, că nu pot să fac pipi ca bărbații, pe roata de TIR. Așa că am plecat”, își începe abrupt povestea.
Femeia s-a confruntat nu numai cu prejudecățile comunității de tiriști, cât și cu cele din familiile acestora: ”Apoi mă întrebau ce or să spună soțiile colegilor mei de pe TIR dacă află că ei au acum o colegă? Apar gelozii în familiile lor, deci nu se putea. Ca să nu mai spun că îmi repetau că o femeie nu poate face munca fizică a unui bărbat. Sunt încăpățânată de felul meu așa că, atunci când am văzut că o femeie nu are nicio șansă în meseria asta în România, mi-am făcut bagajul și am plecat să muncesc exact ceea ce îmi doream”, a mai povestit Adriana Mureșan.
În Spania și-a găsit rapid de muncă, dar lucrurile nu erau foarte diferite în comunitatea lor. Mai întâi a fost ”păpușica” din grup, dar apoi a cunoscut rapid misoginismul, după ce a ajuns să fie un șofer mai iscusit decât unii dintre colegii ei bărbați. Când se mai întâmpla să le ceară ajutorul, o trimiteau la cratiță sau la spălat WC-uri: ”Mai întâi eram păpușica, mă ajutau. Când nu mă luau în serios toată lumea era amabilă și, într-un fel, îmi plângeau de milă că, vai, săraca de mine, unde m-am băgat. Dar în momentul în care le demonstrezi că poți face munca asta cel puțin la fel de bine ca ei, atunci se aruncă precum lupii să te sfâșie. Ei nu permit așa ceva, nu acceptă. Sunt foarte, foarte misogini, bărbatul e cel care comandă și e cel mai tare. Și dacă te descurci, dar se mai întâmplă să îi întrebi ceva, te iau peste picior și te trimit la cratiță sau să speli closete publice. Nu e deloc ușor. Dacă nu ești o femeie puternică, nu reziști”, a mai povestit Adriana Mureșan pentru G4Media.
Puterea presei: Șoferii români din Diaspora au votat în bloc pe 26 mai după o știre în care un viceprimar le-a transmis că ”învârt volanul pe bani mulți”
Grupul de voluntari din Diaspora a apărut după o știre care a înfuriat comunitatea șoferilor români din străinătate. Cu doar 5 zile înainte de alegerile europarlamentare din 26 mai, Cristian Merișan, viceprimarul localității Vulcan din județul Hunedoara, a trântit o declarație bizară despre șoferii de TIR, spunând că ”fug de responsabilitate” și că ”învârt volanul pe bani mulți”:
”Aia a fost o insultă teribilă. Doar un șofer știe ce înseamnă viața pe TIR. Ne-a revoltat pe toți și am zis: Mergem la vot. Atunci a fost momentul în care comunitatea noastră închisă s-a deschis către societatea civilă, iar comunitatea mare de români din străinătate s-a deschis către noi. Până atunci noi trăiam într-o lume închisă, pe noi viața asta ne transformă în niște persoane taciturne. Și nici societatea nu era deschisă către noi, ne priveau doar ca pe niște camioane care deranjează traficul, fără să se întrebe despre sufletele care conduc camioanele alea. După declarația viceprimarului ăluia, ne-am deschis unii față de alții și am început să ne cunoaștem și să ne ajutăm. Așa a apărut grupul care astăzi se numește Voluntari în Europa”, a mai declarat Adriana Mureșan.
Femeia a povestit cum, în doar 5 zile, de la apariția știrii cu declarația viceprimarului și până în ziua alegerilor, a dormit doar câteva ore pe noapte din cauza mobilizării uluitoare a comunităților de români din toată Europa care făceau liste, pe țări și orașe, pentru a stabili câte persoane au nevoie de ajutor și câte persoane pot oferi ajutor. Românii, spune femeia, erau ca niște bureți dornici să se ajute între ei:
”Peste 3000 de membri s-au înscris în grup doar în primele două zile și, din luna mai până acum, am ajuns la peste 14.000. Un fenomen local, al șoferilor de TIR, s-a transformat într-o chestiune civică, a întregii comunități de români din Diaspora. Odată ce ne-am deschis unii spre alții, am văzut că românii erau ca niște bureți care erau dornici să se ajute între ei, să se ”construiască” împreună ca să zic așa”, a mai povestit femeia.
”Cine spune că nu vrea să se întoarcă în România este, de fapt, prea frustrat și îndurerat că nu poate, nu că nu vrea”
Adriana Mureșan crede că nu există român care să nu își dorească să se întoarcă în țară și că cei care susțin că nu vor mai veni în România sunt, de fapt, prea frustrați și îndurerați la gândul că lucrurile nu se vor schimba prea curând în țara lor pentru a se putea întoarce:
”Pe toți ne doare de România, toți luăm în considerare posibilitatea de a ne întoarce, oricât de multe am avea pe aici. Dar toți. Cei care nu recunosc că vor să se întoarcă sunt foarte frustrați. Nu că nu vor, dar le e foarte greu să se întoarcă și suferă din cauza asta, așa că preferă să spună că nu mai vor să vină. Nu e ușor aici, nu trăim bine, de multe ori nu avem bani să ne întoarcem acasă, e o percepție greșită despre cum trăiesc românii din Diaspora”, explică femeia.
Atunci de ce aleg românii să trăiască în străinătate, departe de ai lor?
”Pentru că sunt respectați de autorități și au condiții decente oriunde merg, fie că sunt instituții, fie în mediul privat. Ceea ce nu înțeleg mulți este că românii nu stau afară pentru bani, ci din comoditate. Din comoditatea civilizației”, răspunde Adriana Mureșan care povestește că, de 16 ani, nu a mai călcat prin ghișeele instituțiilor publice, iar în cabinetele doctorilor nu are voie să intre nici măcar cu un buchet de flori:
”Din punct de vedere financiar, cei mai mulți din România trăiesc mai bine decât noi. Ceea ce avem noi, însă, este respectul autorităților, condițiile din spitale, civilizația. Noi alegem să trăim mai greu financiar, dar să fim respectați de societate și instituții. Diaspora nu stă afară pentru bani, ci pentru civilizație și condiții. Eu de 16 ani de când stau în Spania nu am călcat în nicio instituție să plătesc facturi sau pentru altceva. Totul se face prin telefon și online. Noi alegem comoditatea civilizației. Cu asta ar convinge politicienii românii din străinătate să se întoarcă, nu cu bani mai mulți (…) Apoi, o altă dovadă de respect este și legată de corupție. Și în Spania sunt politicieni corupți. Dar aici, dacă este cercetat un politician pentru corupție întâi i se confiscă banii și apoi poate să vină și condamnarea. Noi am avut recent un caz al unui miliardar care a făcut chetă publică să acopere cauțiunea de 300.000 de euro. Asta e diferența dintre România și Spania”, a mai subliniat femeia pentru G4Media.
În 2014, a mers 400 de kilometri și a așteptat 9 ore la coadă ca să voteze: ”Acum m-am simțit ca acasă în secția de votare. Nu mai exista pic de încrâncenare între alegători și membrii din secții”
Adriana Mureșan își amintește că cel mai mare efort pe care l-a făcut pentru a vota a fost în anul 2014, în turul doi, atunci când a condus 400 de kilometri dus-întors și a așteptat 9 ore la coadă ”ca să voteze, nu să ponteze”, povestește râzând: ”Cel mai mult am condus în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2014: Am mers 400 de kilometri dus-întors și am stat 9 ore la țară. În 2014 au votat toți cei trei copii ai mei. Am mers toți cinci și am avut o presimțire, așa că am luat senvișuri pentru toată familia, scaune pliante, apă. Am stat 9 ore, de la 10:00 la 19:00. Dar am avut norocul să votăm”.
Cinci ani mai târziu, femeia spune nu numai că a durat doar 30 de secunde ca să voteze, dar a avut și timp, în trei zile, să își ajute zeci de prieteni sau necunoscuți să ajungă în secțiile de vot:
”De data asta nu numai că am mers din nou la vot, dar am dus și foarte mulți colegi care voiau să voteze și nu aveau posibilitatea. De drag am fost, ne simțeam ca acasă în secțiile de votare. Înainte era o încordare și o atmosferă apăsătoare între alegători și cei din comisie. Era urât. Acum mergi de plăcere, oamenii sunt destinși, atmosfera e de relaxare și fericire. Acum, după ce termin de vorbit cu dumneavoastră, ies și eu pe traseu, să fac drumuri iarăși cu cei care vor ajungă să voteze dar nu au bani sau transport. Mulți nu au bani de benzină, să știți. Așa de bine financiar o duc românii din Diaspora. Chiar ieri am avut un caz, din Germania. Era un om care nu avea bani de combustibil până în orașul în care trebuia să voteze. Și l-au preluat de pe grupul nostru de voluntari niște români din apropiere de unde locuia, au mers împreună la vot (…)”, a mai spus femeia.
Înainte să pornească dubița cu care va ajuta câteva zeci de români să ajungă la vot, Adriana Mureșan, șoferița care a ajuns în Spania pentru că visul ei a fost să conducă un TIR, aruncă în derizoriu orice scenarii sociologice care încearcă să explice prezența record la vot a românilor din străinătate: ”Să știți că Diaspora a vrut întotdeauna să voteze. Doar că până acum nu a putut”.
Sursa: G4Media.ro
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
