Alegerile europarlamentare din mai 2014 au reprezentat, atât pentru partidele politice, cât și pentru opinia publică din România, un barometru pentru scrutinul prezidențial din noiembrie.
Scorul obținut de PSD la europarlamentare nu reprezenta un rezultat care să asigure câștigarea alegerilor prezidențiale fără să se constituie o alianță puternică. Victor Ponta a ezitat câteva luni după aceea în anunţarea candidaturii, tocmai pentru că bazinul electoral de stânga era aproape epuizat. În acelaşi timp, ofensiva Justiţiei asupra unor lideri marcanţi ai PSD sau aliaţi lui (cum ar fi Dan Voiculescu) a părut că va complica şi mai mult o situaţie oricum atipică pentru cea mai importantă forţă politică a României.
Prim-ministrul a dat startul unui maraton pentru a capta segmente ale electoratului de dreapta, indispensabile pentru a completa cele 14 procente care îi lipseau în primăvară. A fost scindat PNL iar Călin Popescu Tăriceanu a început procesul de adunare de voturi de la dreapta pentru a le face cadou stângii şi pentru a ajuta la refacerea USL.
Nici la dreapta eșicherului politic, fragmentată în patru partide (PNL, PDL, PMP, FC), lucrurile nu erau mai limpezi după alegerile europarlamentare. Cum niciun partid politic de opoziție nu a reușit să obțină un scor mulțumitor, a urmat ieșirea din scenă a liderilor acestora: Crin Antonescu și-a anunțat demisia și retragerea din cursa pentru prezidențiale. La rândul lor, Vasile Blaga, Elena Udrea și Mihai Răzvan Ungureanu au demonstrat, încă o dată, că nu pot fi soluția câștigătoare pentru prezidențialele din noiembrie.
Criza dreptei românești, lovită în plin de rezultatele modeste, a creat o structură politică de urgență: astfel a luat naștere Alianța Creștin Liberală, o structură care la acea vreme nu avea conturat un tipar de prezidențiabil.
Klaus Iohannis era vizat, la începutul verii, mai mult de lupta internă pentru câștigarea șefiei PNL, și nicidecum de candidatura pentru președinția României. Părea puţin probabil, atunci, că un partid – PDL – care a dat un preşedinte cu două mandate succesive şi a format guverne nu va avea candidat propriu pentru Cotroceni.
O altă complicaţie a dreptei a fost dată de incapacitatea PMP, partidul sprijinit făţiş de preşedintele Traian Băsescu, de a obţine un rezultat bun în mai 2014, precum şi de izolarea acestui partid faţă de proiectele ACL.
După alegerile din mai 2014 am alcătuit un „Profil de Președinte“. Ne propuneam ca, pe baza unor analize ale scrutinurilor anterioare şi ale calităţilor preferate constant de electoratul românesc, să construim o figură politică pe cât posibil mai apropiată de ceea ce se va întâmpla pe 16 noiembrie. Atunci, nu am găsit o variantă care să poarte şi un nume. Ziua de 2 noiembrie a lăsat electoratului să aleagă, în turul al doilea, între Victor Ponta și Klaus Iohannis.
Ghidându-ne strict după profilul de președinte conturat de „Info Sud-Est“ pe 2 iunie 2014, încercăm astăzi să vedem care dintre cei doi candidați îndeplinește cele mai multe condiții pentru a fi șeful statului în următorii cinci ani.
Profil de Președinte
Președinte-jucător vs Președinte dincolo de politică?
1. A deținut o funcție politică sau administrativă la nivel înalt și a avut rezultate notabile; (nici unul dintre foștii președinți nu au provenit exclusiv din afara vieții politice sau administrative)
Din acest punct de vedere, Victor Ponta pleacă cu un ascendent major din funcția de premier al României, în comparație cu Klaus Iohannis, care nu a depășit sfera electorală a municipiului Sibiu și nu a ocupat nicio funcție politică la nivel înalt.
2. Are capacitatea de a construi în jurul lui o alianță politică, fără a fi prizonierul deciziilor unui singur partid (nici un președinte al României nu a câștigat alegerile, până acum, din partea unui singur partid politic)
Klaus Iohannis are în spate o alianță formată din PNL și PDL. Victor Ponta a adunat şi partide din afara Stângii (PLR, condus de Tăriceanu, PRM, condus de Vadim Tudor). Liderul ACL a refuzat să negocieze cu celelalte partide, după modelul practicat de Traian Băsescu, și a anunţat că se bazează pe conștiința electoratului din România și pe polarizarea naturală a votanților de dreapta în jurul său.
3. Nu este un simplu lider local, chiar și dintre aceia cu rezultate remarcabile din punct de vedere electoral și administrativ, proiectele lui trebuie să depășească notorietatea locală și să se regăsească în plan național; (nici un președinte al României nu s-a remarcat doar prin ocuparea sau succesul datorate unei funcții la nivelul administrației locale)
Ținând cont de acest argument, candidatul Victor Ponta se află în avantaj, anvergura sa depășind cu siguranță proiectele realizate de Iohannis la Sibiu.
4. Nu iese la braț cu marii perdanți din ultima confruntare electorală: Traian Băsescu, Crin Antonescu, Vasile Blaga, Elena Udrea, Mihai Răzvan Ungureanu; (liderii politici care dovedesc că scad în preferințele electoratului nu pot aduce un câștig semnificativ prin sprijinul declarat viitorului candidat).
Victor Ponta nu a încetat atacurile dure la adresa preşedintelui Traian Băsescu în vreme ce Klaus Iohannis a fost obligat să apeleze la liderii PDL (Vasile Blaga) şi să aştepte voturile unei apropiate de Cotroceni (Elena Udrea) pentru turul al doilea. A acceptat şi colaborarea cu altă învinsă în primul tur, Monica Macovei şi se va orienta, aproape sigur, şi spre formaţiunile politice maghiare din Transilvania.
5. Este asociat cu un proiect major din politica românească, acesta fiind punctul forte al viitoarei campanii electorale; (numele candidatului se asociază în percepția publică cu rezultatele pozitive ale unui proiect de impact)
Deși titlul de Capitală Europeană obținut de municipiul Sibiu în 2007 poate fi un proiect de care Klaus Ioha-nnis se poate folosi în dezbaterea electorală, nu știm dacă este de ajuns pentru ca șeful PNL să câștige alegerile prezidențiale. Victor Ponta este asociat cu înfiinţarea USL, o alianţă care a obţinut victorii zdrobitoare în toate confruntările electorale din anul 2012. Capacitatea de comunicator a prim mi-nistrului, precum şi susţinerea unor bune părţi din mass-media, au făcut ca să nu fie vizibil fenomenul de erodare a personajului politic Victor Ponta, cel puţin în primul tur al prezidenţialelor.
Capacități intelectuale și profesionale
6. Are capacitatea de a construi un discurs articulat, credibil și de impact în rândul electoratului, pentru a motiva o prezență sporită la vot; (o prezență masivă la vot anulează efectele previzibile ale mașinăriilor de partid din teritoriu și dă legitimitate viitorului Președinte)
Din acest punct de vedere, prezența scăzută la vot din data de 2 noiembrie, una dintre cele mai mici din istoria scrutinelor prezidențiale postdecembriste, ne arată că nici unul dintre candidații la președenție nu au cucerit electoratul prin arta discursului. Klaus Iohannis nu are succes în afara Transilvaniei iar lui Victor Ponta, cu ieşiri mai articulate până acum, i se pot reproşa erorile guvernării. Niciunul dintre cei doi nu electrizează masele, nu face băi de mulţime şi, până acum, fiecare s-a ferit să participe la o dezbatere publică, în ciuda anunţurilor echipelor de campanie.
7. Are nevoie de carismă, dar acest aspect nu va cântări atât de mult ca în cazul alegerilor prezidențiale din 1990, 1992, 2000, 2004 și 2009. (avantajul unei calități precum carisma de care au beneficiat Ion Iliescu și Traian Băsescu a dus la longevitatea celor doi președinți în cea mai înaltă funcție în Stat, însă în alegerile prezidențiale din 2014 acest element nu mai este fundamental)
Atuul carismei a fost iscusit folosit în campaniile prezidențiale precedente, o excepție fiind Emil Constantinescu în 1996. În 2014, carisma, ca armă electorală, nu a fost folosită. Nici Ponta, nici Iohannis nu se pot compara cu cei doi predecesori (Iliescu şi Băsescu) şi acest lucru va deveni evident în momentul în care unul dintre ei se va instala la Cotroceni. Practic, PSD nu a câştigat alegerile prezidenţiale din România decât cu Ion Iliescu în vreme ce Dreapta a obţinut victoria cu doi candidaţi (Traian Băsescu şi Emil Constantinescu).
8. Face față unei campanii dure, inclusiv unor atacuri ce vizează viața personală; (Mircea Geoană a pierdut alegerile din 2009 și din cauza unui scandal de ordin personal făcut public la confruntarea decisivă dintre candidați)
Campania din 2014 a fost anostă prin mesaje şi proiecte în comparaţie cu aceea din 2009. Victor Ponta a reușit să-și mențină scorul electoral după scandalul plagiatului, după episodul agentului secret, și după destule greşeli majore în actul guvernării. Din acest punct de vedere, şeful guvernului pleacă cu prima şansă în 16 noiembrie.
9. Nu a fost subiect al unor anchete judiciare și nici nu planează asupra lui suspiciuni asupra moralității vieții personale, profesionale și politice;
Victor Ponta nu este, până în acest moment, parte în niciun dosar. În ciuda arestărilor şi condamnărilor unor importanţi lideri PSD, şeful guvernului nu a acţionat împotriva puterii judecătoreşti. Klaus Iohannis așteaptă noul termen propus de instanță (18 noiembrie 2014) într-un proces legat de incompatibilitate.
10. Nu deține monopol asupra preferințelor din trusturile media și din media independentă; (în 2004, Adrian Năstase a fost susținut de întreaga presă, cu foarte puține excepții, și a pierdut. În 2009, Mircea Geoană a fost susținut, de asemenea, de aproape întreaga mass-media și a pierdut).
În acest caz, putem spune că Iohannis este în poziția candidatului asupra căruia majoritatea mass-media din România a îndreptat tunurile, în timp ce Victor Ponta este răsfățatul trusturilor importante de presă. Ne aflăm, practic, în aceeaşi situaţie din 2004 şi 2009. Atunci, însă, candidaţii PSD au pierdut.
Trăsături personale indispensabile unui candidat de succes în alegerile prezidențiale din România
11. Este un candidat de sex masculin; (România, până astăzi, nu a avut nici o femeie cu o funcție înaltă în Stat)
S-a adeverit că electoratul din România nu este dispus să voteze o femeie în fruntea statului, chiar dacă acest scrutin electoral ne-a oferit două doamne pe buletinele de vot. Nici 10% dintre români nu doresc o femeie la Cotroceni, cel puţin aşa arată rezultatul din 2 noiembrie.
12. Are în jur de sau peste 50 de ani; (toți președinții României, la momentul alegerilor, erau trecuți de 50 de ani: Ion Iliescu – 60, Emil Constantinescu – 57, Traian Băsescu – 53)
Vârsta este un argument care îl propulsează pe Klaus Iohannis în poziție de favorit la aceste alegeri. Din acest punct de vedere, Victor Ponta este într-o situație ingrată: dacă pierde alegerile prezidențiale își va termina cariera politică la nivel înalt la doar 42 de ani, iar în cazul unei victorii pe data de 16 noiembrie va obține cea mai înaltă funcție în stat la o vârstă încă fragedă în politică. Dacă nu va obţine un al doilea mandat prezidenţial, va ieşi din politică la vârsta la care predecesorii intrau în palatul Cotroceni.
13. Provine din regiunile istorice din afara arcului carpatic; (toți președinții României au provenit din aceste regiuni: Ion Iliescu – Muntenia, Emil Constantinescu – Basarabia, Traian Băsescu – Dobrogea)
Istoria de după Revoluție ne-a demonstrat că românii nu au ales niciodată un președinte din interiorul arcului carpatic. Dacă tradiția este continuată, Klaus Iohannis va pierde alegerile prezidențiale din 2014. Rezultatele alegerilor din primul tur arată victoria candidatului ACL în cea mai mare parte a Transilvaniei şi a lui Victor Ponta în restul ţării.
14. Este declarat de religie ortodoxă; (Biserica Ortodoxă Română are un rol important în susținerea unui candidat în procesele electorale)
Ca și în cazul regiunii de proveniență a candidatului la prezidențiale, tradiția a demonstrat că religia este importantă în astfel de alegeri. Din nou, Victor Ponta pleacă cu un ascendent, Klaus Iohannis fiind de confesiune protestantă. Dacă va câştiga candidatul ACL, va fi pentru prima dată în istoria de peste 150 de ani a României când ţara va fi condusă, în urma votului popular, de un cetăţean de altă etnie decât cea majoritară.
Influența partenerilor externi ai României
15. Este susținut de liderii Uniunii Europene și are girul unei mari familii europene din Parlamentul de la Bruxelles; (susținerea europeană este un factor decisiv la aceste alegeri prezidențiale, în condițiile în care economia României este strâns legată de finanțele și economiile UE)
Primarul Sibiului este susținut de cel mai important grup politic european, PPE (după ce PNL s-a afiliat după alegerile europarlamentare la Partidul Popular European, prevestind alianța cu PDL). Lipsa de activitate politică la nivel naţional este vizibilă, însă, deoarece un sprijin extern nu este evident. Victoria PSD din vara lui 2014, când Corina Crețu, europarlamentar PSD, a fost numită în funcția de Comisar European pentru Politici Regionale poate fi un argument important pentru susținerea europeană de care se bucură candidatul Victor Ponta. Totuşi, nici prim ministrul nu are o relaţie foarte bună cu parteneri externi importanţi (ar fi de amintit doar SUA, Marea Britanie şi Germania).
16. Are o susținere vizibilă din partea SUA și a NATO; (SUA au dovedit că sunt foarte implicate în viața politică din România, dovadă fiind atitudinea și declarațiile din vara anului 2012 ale liderilor americani, precum și recentele contacte la nivel foarte înalt, în actualul context internațional. Liderii politici care au manifestat atitudini antiamericane nu au reușit să se impună în viața politică)
SUA nu au dat semne că ar prefera pe unul dintre cei doi candidaţi. În 2004, era vizibilă reţinerea faţă de Adrian Năstase în vreme ce în 2009 ambii candidaţi (Traian Băsescu şi Mircea Geoană) se bucurau de aceleaşi aprecieri. Totuşi, trebuie subliniat că, în momentul de faţă, România este înconjurată de vecini care îşi declară public ataşamentul faţă de politicile Rusiei (Ungaria, Serbia, Bulgaria) şi că în Republica Moldova alegerile de la finele lunii pot aduce la putere forţe sprijinite de Moscova. Nici situaţia din Ucraina nu este clarificată din punct de vedere al evoluţiilor generale. SUA vor deveni extrem de interesate de politica externă a României, în contextul parteneriatului strategic, al prezenţei militare şi al desfăşurării scutului antirachetă. Aproape sigur Administraţia de la Casa Albă va fi prezentă în deciziile majore ale Cotrocenilor.
17. Nu manifestă tendințe de apropiere față de Rusia, în actualul context internațional; (liderii politici care au manifestat o deschidere către Moscova au fost obligați să-și revizuiască discursul: Ion Iliescu, Victor Ponta, Crin Antonescu)
Deși discursul public din perioada USL al premierului Ponta nu a fost foarte categoric în ceea ce privește distanțarea de Rusia, noua temă de campanie a șefului PSD, și anume unirea cu Republica Moldova, dovedeşte o schimbare a poziţiei faţă de relaţia cu Moscova. Acest lucru este pus în va-loare, şi mai mult, în contextul conflictului ruso- ucrainean şi al ameninţărilor Rusiei la adresa vecinilor vestici. Totuşi, deschiderea lui Victor Ponta faţă de Republica Populară Chineză este un lucru nou pentru un candidat cu şanse majore la Cotroceni. Interesul investitorilor chinezi pentru resursele energetice ale României (inclusiv pentru energia nucleară) este un pariu foarte important pentru candidatul PSD. Lipsa de experienţă a lui Klaus Iohannis în acest domeniu este vizibilă, discursul despre politica externă fiind unul foarte sumar, deşi consecvent şi categoric. O susţinere categorică din partea Germaniei, aşteptată de o parte a electoratului, nu a sosit încă. O reminiscenţă a discursului vehement al USL, din vara anului 2012, necontestat atunci de primarul Sibiului, la adresa cancelarului Angela Merkel?
18. Susține integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și structurile euro-atlantice. (această temă este centrală pentru politica externă a României și este un subiect sensibil pe agenda UE, SUA și NATO, iar electoratul român dovedește emoție când vine vorba de Republica Moldova).
Cum am amintit și mai sus, deschiderea lui Victor Ponta față de parcursul proeuropean al Republicii Moldova s-a oglindit și în votul de peste Prut, acolo unde, surpriză, electoratul care a dovedit că votează dreapta din România în nenumărate rânduri a ales să-i dea, în primul tur, votul de încredere lui Victor Ponta. Este şi rezultatul frecventelor vizite ale şefului guvernului la Chişinău, al demarării unor investiţii majore în economia Moldovei şi al promisiunilor partidelor pro-europene de peste Prut că vor colabora cu viitoarea conducere de la Bucureşti pentru o rapidă integrare a statului în structurile UE.
Concluzie
Cu siguranță, profilul președintelui în viziunea „Info Sud-Est“ nu trebuie să se oglindească în opțiunile de vot ale electoratului din România. Mai mult decât atât, neexistând un candidat care să îndeplinească toate condițiile amintite mai sus, este greu de pus în balanță și de previzionat care dintre calitățile sau defectele, atuurile sau slăbiciunile celor doi candidați vor cântări mai mult în ochii românilor prezenți la vot în 16 noiembrie. Pe de altă parte, România și românii nu mai arată la fel ca în 2009, 2004 sau 2000, pentru a putea fi siguri că alegerile electoratului se vor baza pe aceleași argumente și în 2014.
Ceea ce putem anticipa este că o prezenţă scăzută la vot, în al doilea tur, va întări poziţia candidatului PSD, în vreme ce un procentaj mai mare al alegătorilor, în ţară şi în străinătate, poate să ofere o şansă candidatului ACL.
Ceea ce știm sigur este că, până acum, istoria s-a dovedit a fi ciclică.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
