La alegerile locale din 2000, în speranţa cǎ va aduna câţiva consilieri municipali, Forumul Democrat al Germanilor din România a propus propriul candidat la primǎria Sibiu. În mod surprinzǎtor, cel nominalizat, profesorul de liceu Klaus Iohannis, avea sǎ câştige, în turul al doilea, competiţia electoralǎ.
Mitul sasului harnic şi gospodar a dat naştere unui rezultat neaşteptat. Aşa a început povestea. În 2004, 2008 şi, respectiv, 2012, edilul-şef şi-a reînnoit fǎrǎ emoţii mandatul. În 2004, a obţinut un procentaj-record de 88,7%. La ultimul scrutin local a strâns 77,9% din voturile valabil exprimate. În 13 ani de administraţie, Klaus Iohannis a demonstrat cǎ este un primar priceput: a schimbat mult în bine faţa, dar, mai ales, destinul Sibiului. În 2007, oraşul a fost Capitalǎ Culturalǎ Europeanǎ.
Anul electoral 2004 a fost momentul de apogeu al Formului Democrat al Germanilor din România. Formaţiunea a reuşit sǎ învingǎ, în alegerile locale, în numeroase oraşe şi comune din Transilvania şi Banat. Pe lângǎ municipiul Sibiu, victorii importante a înregistrat la Preşedinţia Consiliului Judeţean Sibiu – prin desemnarea lui Martin Bottesch – şi la Mediaş – prin alegerea lui Daniel Thellmann. În 2008, Thellmann a trecut la PDL (apoi, în 2009, s-a stins din viaţǎ), iar, în urmǎ cu un an, Bottesch şi-a pierdut mandatul în favoarea fostului deputat PSD Ioan Cindrea.
Timpul trece, lucrurile se schimbǎ. Imediat dupǎ cǎderea guvernului Boc, în octombrie 2009, din poziţia de tehnocrat, Klaus Iohannis a fost propus de PNL, PSD, PC şi UDMR pentru funcţia de prim-ministru al României. Un independent, un primar-model, cea mai bunǎ no-minalizare posibilǎ – „Proiectul Iohannis”: aceasta era soluţia partidelor de opoziţie de atunci pentru rezolvarea crizei politice.
Zilele trecute, independentul s-a dat jos de pe soclu şi s-a aşezat cuminte în vitrina cu trofee a lui Crin Antonescu. Calitǎţile sale, ca şef al administraţiei locale sibiene, sunt incontestabile, dar au fost adeseori supraevaluate. Klaus Iohannis este, în primul rând, un om care a ştiut cum sǎ îşi conserve puterea, cum sǎ îşi subordoneze urbea al cǎrei destin îl are în grijǎ. Nu este singurul. Gǎsim astfel de primari în aproape fiecare judeţ al ţǎrii. În urma cu o lunǎ, PNL tocmai s-a descotorosit de unul: incomodul Cǎtǎlin Cherecheş, de la Baia Mare. Sibiul este un oraș cu un farmec aparte, însǎ, pe alocuri, dincolo de aria centralǎ reabilitatǎ, în vecinǎtatea cetǎţii, ni se înfǎţişeazǎ cu o infrastructurǎ proastǎ, trist, întunecat, îmbâcsit, în ruine, chiar urât mirositor, poate dezamǎgitor pentru câţi bani a înghiţit în ultimii ani. Sibienii au votat în bloc, la ultimul scrutin, Iohannis şi Forumul Democrat al Germanilor din România şi din inerţie, în lipsa unei alternative atrǎgǎtoare, nu doar din recunoştinţǎ, nu doar entuziaşti.
Recenta înscriere a lui Iohannis în PNL i-a permis lui Crin Antonescu sǎ deturneze sensul şi semnificaţiile unui congres în urma cǎruia a obţinut puterea absolutǎ în partid, fǎcând o concesie minimǎ: cedând o funcţie vacantǎ, cu atribuţii limitate. Primarul Sibiului nu are nici pârghiile şi nici dimensiunea politicǎ sǎ influenţeze strategiile li-berale la vârf. Şi cu, şi fǎrǎ Iohannis, PNL astǎzi – cu aparatul sǎu executiv, cu valorile sale, cu opţiunile sale ideologice – rǎmâne acelaşi: o formaţiune-monolit, cu un discurs antieuropean îngrijorǎtor şi cu o structurǎ de conducere impusǎ – un birou politic naţional supradimensionat -, în care şi-au fǎcut loc traseişti, baroni locali, politruci care încuie sala şi fug cu cheia, politruci gata sǎ se ia la trântǎ cu Barroso, miniştri cercetaţi penal sau soţi ai nevestelor lor…
Presa locală sibiană salută prompt decizia primarului „80%”
Un competitor local pentru edilul-şef al Sibiului: Ioan Cindrea
Reluǎm o idee general valabilǎ pentru viaţa politicǎ româneascǎ: una dintre cele mai importante strategii de conservare a puterii în plan local este descurajarea oricǎrei alternative, oricǎrei forme reale de opoziţie. Metodele variazǎ, dar sunt, de cele mai multe ori, eficiente. Partidele se adapteazǎ: decât sǎ faci eforturi sǎ dai jos un baron local, mai bine încerci sǎ-l racolezi.
Exemplul primǎriei Sibiu nu face excepţie: în 2004, 2008, şi 2012, Klaus Iohannis a defilat în competiţia electoralǎ; a avut argumente în mandatele anterioare astfel încât sǎ câştige la pas, dar a avut şi nişte contracandidaţi de formǎ, lipsiţi de resurse.
Totuşi, în unele cazuri, când provocǎrile lansate sunt pregǎtite din timp, când sunt pe bune, apar problemele. Anul trecut, la Consiliul Judeţean Sibiu, candidatul USL, pesedistul Ioan Cindrea a spart monopolul FDGR, învingându-l pe Martin Bottesch. Fost prefect, fost deputat, Cindrea este un vechi oponent al lui Klaus Iohannis. În 2000, a candidat la primǎria municipiului şi a pierdut în turul al doilea. Pânǎ la urmǎ, a reuşit sǎ preia frâiele judeţului, dupǎ ce, vreme de opt ani, acesta s-a aflat sub controlul reprezentanţilor minoritǎţii germane.
În acest context, Iohannis a mutat ofensiv: înscrierea în partidul lui Crin Antonescu deschide perspectiva unei majoritǎţi FDGR-PNL în Consiliul Judeţean Sibiu.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
