Poate pentru americani a fost doar un act de normalitate, poate pentru ruși a reprezentat o ciudățenie de neînțeles, însă pentru români, referendumul din Scoția ar trebui să reprezinte, cu siguranță, o lecție de democrație.
În ciuda dezbaterilor largi pe marginea motivelor care au stat la baza dorinței scoțienilor de a se separa de Regatul Unit, percepute diferit de presa și guvernele lumii, în funcție de interese, acțiunile politice și desfășurarea evenimentelor din jurul referendumului din Scoția sunt lecții pe care elita politică din România și societatea civilă ar trebui să le învețe.
După ce Palatul Westminster a acceptat dorința puterii scoțiene și a îngăduit organizarea unui referendum în urma căruia Regatul Unit ar fi putut fi amputat, 97% din scoțieni s-au înscris la vot și aproape 85% dintre aceștia și-au exprimat dorința de a deveni, sau nu, independenți. Referendumul scoțian a înregistrat cel mai mare procentaj de prezență la vot din lumea democratică, după ce în alegerile generale din Marea Britanie, din anul 1950, nu mai puțin de 84% dintre britanici s-au prezentat la urne.
Pe de altă parte, scoțienii au demonstrat că dezbaterea și argumentele sunt instrumente politice importante în luarea unei decizii, schimbarea bruscă a rezultatelor din sondaje, net favorabile inițial pro-independenților și răsturnate până la momentul votului în favoarea unioniștilor, demonstrând că rațiunea și conștiința politică cântăresc mai mult decât simpatiile și impulsurile de moment într-o democrație bine consolidată.
Nu putem neglija, într-o analiză pertinentă și atentă a ceea ce s-a întâmplat recent în Insulă, nici reacțiile ante, în timpul, sau post referendumului din Scoția. Declarațiile lipsite de substanță războinică și de instigare la violență, atât a societății civile, cât și a mediului politic de la Londra sau Edinburgh au făcut ca desfășurarea referendumului scoțian să aibă un profund caracter democratic.
Paddy Burns, un barman de 23 de ani din Edinburgh, înflăcărat susținător al independenței Scoției, a declarat după vot, citat de AFP: „Nu suntem fericiți, dar trebuie să continuăm să trăim așa. Este democrație!“.
Un alt gest de maturitate politică, care nu a fost făcut în România după cele două re-ferendumuri eșuate împotriva președintelui Băsescu, a fost anunțul lui Alex Salmond, (liderul Partidului Naționalist Scoțian) șeful executivului de la Edinburgh și principalul susținător al independenței Scoției, care și-a anunțat demisia, imediat după aflarea rezultatelor finale.
Faptul că Alex Salmond, reprezentant al puterii executivului de la Edinburgh, și-a asumat acest eșec, care nu este atât de dezastruos ținând cont că Guvernul Scoției, în urma acestui referendum, și-a sporit prerogativele și a câștigat o mai mare putere în ceea ce privește taxele și cheltuielile, a demonstrat că democrația trebuie pusă mereu înaintea intereselor politice.
Chiar și poziția Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, care a îndemnat la unitate dar a declarat, în același timp, că, indiferent de rezultat, va rămâne Regina tuturor scoțienilor, a demonstrat echilibrul și maturitatea cu care factorii de decizie din Insulă au privit referendumul pentru independența Scoției.
Nu putem să judecăm motivele celor care își doresc independența după mai bine de 300 de ani de unitate în Regat, fiindcă dezbaterea pe problemele economice, fiscale, sociale sau de altă natură este una foarte complicată și cu multe variabile, dar ceea ce a rămas în urma referendumului din Scoția este desfășurarea impecabilă a unui act profund democratic.
Și nu, acest eveniment nu are nimic de a face cu mișcările secesioniste de pe mapamond și cu atât mai puțin cu dorința maghiarilor din România de a-și câștiga autonomia.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
