REPORTAJ Sulina, orașul Deltei, pe cale să rateze banii UE: Șase din opt proiecte nu sunt începute cu puțin timp înainte de termenul limită

• Orașul tulcean Sulina este pe cale să piardă finanțările UE venite prin programul Instrumentului Teritorial Integrat Delta Dunării (ITI DD). Niciun proiect derulat de primărie nu este finalizat cu puțin timp înainte de termenele limită asumate.
• Mai mult, 6 din cele 8 proiecte nu sunt nici măcar începute, ci se află în stadiul de evaluare la autoritatea de management, cu 2 ani înainte de momentul în care ar trebui să fie încheiate.
• Printre acestea se numără și proiectul de reabilitare, dotare și modernizare a Portului Sulina, în valoare de 30 de milioane de euro, unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură din Delta Dunării. 

Sulina este singurul oraș din Delta Dunării și are depuse 8 proiecte importante de infrastructură, în valoare de aproximativ 45 milioane de euro. Aproximativ 32 de milioane de euro ar trebui să ajungă în reabilitarea și modernizarea Portului Sulina, iar alte 13 milioane de euro ar fi urmat să fie cheltuite pentru reabilitarea, consolidarea, dotarea sau restaurarea transportului public în comun, a liceului, școlii generale și bibliotecii orașului, a cimitirelor comunităților minoritare și a încă unui monument istoric din Sulina.

Șase dintre aceste opt proiecte se află încă în curs de evaluare la Ministerul Dezvoltării, care este autoritatea de management, deși investițiile ar trebui să fie finalizate până la finalul acestui an. Cu derogări acceptate de UE termenul poate fi prelungit până la finalul anului 2023.

Nici celelalte două proiecte nu sunt foarte avansate: Pentru reabilitarea liceului și școlii abia a fost semnat contractul de execuție a lucrărilor, la începutul lunii iunie 2020, iar în cazul Bibliotecii Orășenești cel mai probabil banii europeni vor fi pierduți pentru că stadiul implementării proiectului stagnează la elaborarea proiectului tehnic.

Publicitate electorală

Licitația pentru restaurarea bibliotecii monument istoric (proiect de 3,1 milioane de lei) a fost câștigată de o societate care nu a reușit să obțină avizul Ministerului Culturii pentru întocmirea proiectului tehnic în urma căruia ar fi urmat să înceapă lucrările propriu-zise. Contractul cu societatea a expirat în martie 2021, iar Primăria Sulina încearcă să încheie un contract cu o altă firmă pentru finalizarea lucrărilor.

Surse din administrația locală au declarat pentru G4Media că nu mai există nicio șansă pentru ca investiția să fie salvată, iar banii de la Uniunea Europeană vor fi pierduți.

Pe de altă parte, Dan Nicolcenco, primarului orașului Sulina din 2020, a declarat pentru G4Media că proiectele au fost tergiversate din cauza ”oamenilor nepotriviți în locurile nepotrivite”:

• ”Au fost persoanele nepotrivite la locul nepotrivit. În cazul bibliotecii, spre exemplu, domnul constructor, nu știu ce înțelegere au avut ei înainte, dar n-a fost în stare să respecte minime condiții impuse de Ministerul Culturii, pentru că biblioteca e monument istoric. Și s-au tergiversat lucrurile. S-au mișcat foarte greu”, a declarat Dan Nicolcenco, primarul orașului Sulina.

În afară de cele 8 proiecte ale Primăriei Sulina, în oraș mai sunt reabilitate Biserica Grecească și celebrul Far din Sulina, cu proiecte depuse de Episcopia Tulcii, respectiv Consiliul Județean Tulcea. Acestea din urmă se află în șantier, în stadiu mai avansat decât celelalte 8 proiecte, dar încă departe de a fi finalizate.

Singurul oraș din Deltă nu are spital: ”Suntem trimiși cu barca la Tulcea”

Localnicilor din Sulina nu le sunt cunoscute proiectele care ar trebui să se afle în curs de implementare și finanțate cu bani europeni. Singurul cunoscut este cel referitor la reabilitarea Farului și doar pentru că acesta ”este vizibil”.

Laurenția Șurlea, o fostă profesoară de fizică, care a predat 40 de ani în Sulina, povestește cum probleme reale ale localnicilor de acolo, cum ar fi transportul rapid în caz de urgențe sau un spital, nu au fost rezolvate cu bani europeni. În fapt, aceasta nici nu își amintește să fi auzit de vreun proiect dezvoltat prin ITI DD, mecanism pe care aproape că nu îl înțelege:

• ”Eu am fost 40 de ani în învățământ și liniștea asta ne face bine într-un fel așa, în Sulina. Dar sigur că sunt și dezavantaje iarna. Dacă iarna e foarte grea, e greu să te deplasezi la Tulcea. Dacă ai probleme cu sănătatea, mai ales acum nici nu mai discutăm. Spitalul din Sulina a fost și s-a desființat. De mulţi ani. Din lipsă de bunăvoință s-a desființat. Adică s-au băgat mulţi bani, s-a renovat, și după aceea nu s-a dat în funcțiune (…) Acum nu mai este decât un centru în care te duci să faci o injecție sau te vede un doctor și te trimit cu ambulanța la Tulcea. Dar dacă are și acolo loc unde să te primească, dacă nu, bună ziua… (…) Am auzit și eu la televizor că am Delta Dunării a primit 1 miliard de euro, dar nu știu. În ce să-i văd?”.

”Sulina e primul loc unde răsare soarele în Europa și ultimul loc unde ne găsim dreptatea”

Daniel Ilușcă, președintele Asociației Patronale a Turismului din Delta Dunării, declara pentru G4Media la începutul anului că principala problemă a comunității este asigurarea transportului din și în Delta Dunării și propunea programe finanțate cu bani europeni prin care locuitorii acestei zone să își achiziționeze ambarcațiuni, la fel cum șoferii beneficiază de mașini, pe uscat:

• ”Consiliul Județean ar fi putut, împreună cu Guvernul, să facă o flotă a lui de nave rapide, adică să ajungi într-o oră de la Tulcea la Sulina, nu să faci 50 de kilometri în 4 ore, cum se face acum. De ce se putea? Pentru că Guvernul poate să dea unei companii private 4 milioane de euro subvenție, ca să circule niște pasagere din anii 80, poate să dea pentru niște fiare vechi de 40 de ani 4 milioane pe an. Da, se dă unei companii private banii ăștia pentru asigurarea subvenției ca să aibă, la fel, grijă de noi. Dar un localnic nu o face nici atunci gratis, costă 11 lei (transportul public Sulina-Tulcea, n.red.) și faci 4 ore. Iar unul care nu e localnic, cu aceeași navă se cară și turiști, îl costă 42 de lei. Iar eu dacă mă duc la o barcă privată, plătesc 50 de lei fără nicio subvenție”.

Ilușcă susține că nici 8% din banii veniți de la UE și care erau destinați pentru Delta Dunării prin ITI în valoare de 1,1 miliarde nu au ajuns, de fapt, în Delta Dunării.

• ”ITI, din punctul meu de vedere, v-am spus, am făcut o evaluare pe ghiduri și am spus că nici 8% nu ajung acolo (bani ITI în Deltă, n.red.). Cred că la încheierea programului ITI nu vom avea 5% (5% din fonduri ITI ajunse în Deltă, n.red.). Nu cred că se va duce 5%. Noi am spus că Delta Dunării a fost mutată pe uscat. La noi, la Sulina, este primul loc unde răsare soarele în Europa și ultimul loc unde ne găsim dreptatea”, a mai spus Daniel Ilușcă, președintele Asociației Patronale a Turismului din Delta Dunării.

Primul porto-franco. Comisia Europeană a Dunării și trecutul glorios

Jean Bart scrie în romanul său „Europolis”, dedicat Sulinei, că oraşul este situat exact „acolo unde bătrânul Danubiu îşi pierde şi apa, şi numele în mare”

Amintită din vremea împăratului bizantin Constantin Porfirogenetul (913-959), apoi de hărţile genoveze din secolul al XIV-lea, Sulina a intrat în istorie abia din 1856, când a devenit sediul Comisiei Europene a Dunării, un fel de bunică a Uniunii Europene de astăzi. Această Comisie i-a încredinţat inginerului britanic Charles Hartley sarcina de a drena unul din braţele Dunării pentru a face fluviul navigabil. Între anii 1860-1868 este ridicat Palatul Comisiei Europene a Dunării, împreună cu alte lucrări de infrastructură navigabilă. Sulina a fost primul porto–franco reglementat internaţional prin prevederile Tratatului de pace de la Paris (1856).

Oraşul a intrat în componenţa României în 1878, odată cu întreaga Dobroge, după ce fusese administrat de Rusia după pacea de la Adrianopole (1829) şi de Imperiul Otoman după 1856. În anii de pace şi de glorie, începând cu 1871 şi până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Sulina au funcţionat 7 consulate, 20 de viceconsulate, 18 linii străine de navigaţie, o uzină de apă, una electrică, un teatru cu 300 de locuri, un spital, 4 biserici, o moschee, 157 de prăvălii, 4 mori, 4 tipografii, nenumărate sucursale bancare, oficii telegrafice şi telefonice, un cimitir pentru 21 de etnii şi religii diferite.

Prin Aranjamentul semnat la Sinaia la 18 august 1938, Comisia Europeană a Dunării a cedat majoritatea competenţelor către statul român. În august 1944, oraşul a fost bombardat şi  avariat de navele militare sovietice. În perioada comunistă, Sulina a devenit un oraş oarecare, fără niciuna dintre instituţiile şi reprezentanţele străine care funcţionaseră până la declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial. După 1989, oraşul a continuat decăderea economică şi demografică, devenind o localitate secundară a judeţului Tulcea.