Alegerile parlamentare din Republica Moldova, de la 24 februarie 2019, au consemnat o împărţire aproape egală între trei forţe politice. Cei 101 deputaţi ai Parlamentului de la Chişinău au fost aleşi pe liste şi uninominal de 1,45 milioane electori (49% dintre cei înscrişi pe liste).
Partidul Socialiştilor, din care a făcut parte preşedintele Igor Dodon, a avut doar 31% dintre opţiunile electoratului. Deşi a promis o revenire la alianţele politice, economice şi strategice cu Federaţia Rusă, socialiştii nu au reuşit să convingă prea mult. E drept, fiind primii clasaţi, vor fi învestiţi cu formarea noului guvern. Vor avea, însă, cu cine?
Partidul Democrat, intitulat pro-european şi aflat de un deceniu la guvernare la Chişinău, a ajuns la aproape 25% dintre opţiunile urnelor. Vlad Plahotniuc, mogulul politic, economic şi media din Republica Moldova ar fi aşteptat, desigur, ceva mai mult. Rezultatul depăşeşte aşteptările analiştilor, după ce guvernele de la Chişinău, conturate şi conduse de Partidul Democrat, au fost mai degrabă vizibile prin scandalurile de corupţie şi de impotenţă administrativă decât prin proiecte de anvergură. Dar cele 25% dintre opţiuni sunt puţine pentru a decide viitorul guvernării.
„Noi, cei din Partidul Democrat, nu suntem supăraţi pe nimeni, nu avem politicieni cu care nu acceptăm să discutăm, noi nu avem subiecte pe care nu vrem să le discutăm, noi nu vom pune condiţii”, a afirmat Plahotniuc imediat după anunţarea datelor parţiale. De altfel, nimic nou: Partidul Democrat vrea să rămână în guvern şi, în momentul de faţă, nicio coaliţie guvernamentală raţională prognozată nu îl ocoleşte.
În fine, Blocul Electoral ACUM, formaţiune care se proclamă drept aliata valorilor Uniunii Europene (nu şi a unui proiect unionist cu România), a obţinut peste 26% dintre opţiuni. Insuficiente pentru a construi o direcţie clar europeană pentru Republica Moldova, foarte mult pentru lideri politici care au suferit înfrângeri succesive până acum: la alegerile prezidenţiale şi, îndeosebi, la contestatele alegeri parţiale municipale pentru Chişinău, unde nu au reuşit deblocarea în justiţie a rezultatelor electorale finale. Maia Sandu, liderul ACUM, preciza imediat după încheierea scrutinului că „Republica Moldova se rostogoleşte în dictatură de stil putinist şi regimul Plahotniuc-Dodon şi sateliţii lor şi alţii se fac vinovaţi de acest proces extrem de dramatic”.
Nu este limpede dacă Maia Sandu include şi România la „şi alţii”, ştiută fiind implicarea guvernelor de la Bucureşti, îndeosebi în ultimul deceniu, în tot ceea ce ţine de economia şi obiectivele strategice ale Republicii Moldova.
Viitorul Republicii Moldova se scrie în limba română. Chiar dacă nu pare
Cu un preşedinte pro-rus, Igor Dodon, un Parlament care din 2009 este declarat pro-european dar care nu dezbate tema Unirii cu România şi cu alegeri municipale parţiale pentru Chişinău, pierdute în instanţă de Partidul Liberal (care nu a mai trimis nici un deputat între cei 101 ai Legislativului de peste Prut), Republica Moldova se află în plină campanie de integrare economică şi strategică cu România.
Viaţa politică la Chişinău este extrem de agitată în dezbateri iar cele mai multe analize proiectează o dispută între pro-ruşi şi pro-europeni. Preşedintele Igor Dodon nu ascunde vizitele extrem de dese făcute preşedintelui rus, Vladimir Putin, în vreme ce Vlad Plahotniuc afişează ostentativ relaţiile cu SUA şi aliaţii europeni.
La prima vedere, acest stat eşuat, Republica Moldova, provincie a României între 1918-1940 şi 1941-1944, nu îşi regăseşte identitatea. Pentru că este vorba, de-a dreptul, de judeţe administrative româneşti pe care, la 23 august 1939, Stalin şi Hitler le-au transferat URSS (şi au fost ocupate efectiv la 26-28 iunie 1940). Şi acolo au rămas şi după 1991, când imperiul sovietic s-a destrămat. Prin urmare, un viitor al statalităţii moldoveneşti este incert: luaţi în calcul doar depopularea masivă din ultimul deceniu, soldată cu înjumătăţirea numărului de locuitori.
De câţiva ani, România a devenit partenerul principal comercial al Republicii Moldova. Este vorba despre schimburi care în 2018 au atins cifra de 2 miliarde euro, un record absolut al relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău. O explozie a acestor raporturi a fost semnalată după ce, în 2014, Federaţia Rusă a introdus sancţiuni la importurile moldoveneşti. De altminteri, încetarea schimburilor comerciale dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă a fost un fenomen extrem de prielnic pentru firmele de peste Prut: faţă de 2008, exporturile moldoveneşti s-au dublat iar cele mai multe sunt făcute pe pieţele Uniunii Europene.
De aproape doi ani, România a devenit partenerul investiţional strategic al Republicii Moldova, devansând Rusia la toate capitolele.
În 2018, compania românească de stat Transgaz a semnat contractul de privatizare al companiei moldoveneşti Vestmoldtransgaz, plătind 180 milioane lei moldoveneşti (aproape 9 milioane euro). Condiţia vânzării este ca firma românească să contruiască gazoductul Ungheni- Chişinău, ceea ce ar implica un export masiv de gaz românesc pe piaţa dintre Prut şi Nistru.
România a intrat ca partener strategic şi pe piaţa de energie electrică, în condiţiile în care Republica Moldova importă tot necesarul. În decembrie 2017, un contract semnat între guvernul de la Chişinău, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Uniunea Europeană, în valoare de 270 milioane euro, prevede ca România să se interconecteze cu reţelele de distribuţie din Moldova. În felul acesta, în localităţile dintre Prut şi Nistru toată energia electrică va fi românească, renunţându-se la importurile din Transnistria (de la centrala de la Cuciurgan) şi din Ucraina.
În sectorul distribuţiei de carburanţi, firmele din România dispun de aproape 160 de staţii din cele 650 de pe tot teritoriul Republicii Moldova. Dar benzinăriile OMV Petrom şi Rompetrol sunt, la rândul lor, distribuitoare pentru aproape o treime din piaţă, care este constituită din staţii independente. Totodată, staţiile Lukoil, în număr de 102, sunt aprovizionate de la rafinăria Petrotel de lângă Ploieşti, Moldova nedispunând de vreo rafinărie iar importurile de benzină din Rusia situându-se la cote nesemnificative.
Nici sectorul bancar nu mai este unul rusesc de aproape trei ani. România a cumpărat masiv bănci şi credite bancare, dispunând acum de mai bine de o treime din sectorul bancar al Republicii Moldova. BRD a cumpărat Mobiasbanca, BCR s-a instalat confortabil pe piaţa din Chişinău iar BancaTransilvania a cumpărat a treia cea mai mare bancă din ţară, Victoriabank.
Iar investiţiile româneşti în cconstruirea de fabrici de medicamente şi în firme IT au contribuit la devansarea categorică a Rusiei şi a celorlalte state din fostul spaţiu ex-sovietic în doar 2-3 ani.
Cine va conduce guvernul de la Chişinău?
Toate opţiunile de formare a unei coaliţii guvernamentale sunt deschise.
Cei mai mulţi analişti politici văd o majoritate formată din socialişti şi democraţi, insistând asupra similitudinilor ideologice şi de interese dintre Igor Dodon şi Vlad Plahotniuc. Dar nu excludeţi nici o înţelegere între Blocul ACUM şi Partidul Democrat: agenda politică nu poate fi în totalitate decuplată de interesele economice şi financiare.
Iar economia şi banii Republicii Moldova au din ce în ce mai puţin de a face cu Federaţia Rusă.
Într-un fel, imaginea politică a Republicii Moldova este cea a României fără eforturile clasei ei politice de acum două decenii şi fără schimbarea istorică de orizont geopolitic, determinată de aderarea la NATO (2004) şi Uniunea Europeană (2007). O viaţă politică urât mirositoare, fără proiecte, cu lideri impotenţi în cea mai mare măsură, lipsiţi de pârghii decizionale şi cu instituţii timide în reacţii. Un electorat pasiv şi dezolat este completarea fotografiei de moment.
Alegerile parlamentare din 2019 vor reduce şi mai mult Republica Moldova la o realitate politică lipsită de substanţă. Orice majoritate formată după alegeri, însă, va trebui să ţină cont de două situaţii majore. În primul rând, Federaţia Rusă este o putere marginală în Europa, supusă sancţiunilor internaţionale şi care a pierdut competiţia economică şi financiară în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Doar propaganda, singură, nu mai poate asigura demnităţile oferite de siguranţa capitalului. În al doilea rând, nici un guvern viitor nu va putea eluda interesele majore ale României (şi ale Uniunii Europene). Şi aceasta nu pentru că s-ar discuta despre Unire ci pentru că este vorba despre bani. Capitalul românesc este decident acum în Republica Moldova. Şi, în plus, doar în 2018, guvernul de la Bucureşti a trimis la Chişinău 100 milioane euro, credit nerambursabil.
În felul acesta, încet-încet, în stil românesc şi în limba română, Republica Moldova va merge către Vest. Chiar dacă are un electorat care majoritar priveşte către Răsărit.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
