Noroaie, pietriș zgrunțuros, străzi asfaltate pe jumătate, gropi, trotuare înguste ici și colo, case mici, cochete, înghesuite între blocuri turn, de până la 10 etaje, conace opulente, o puzderie de mașini care nu își găsesc locurile de parcare, ruinele unei vechi fabrici cândva profitabile, nici un petec de spațiu verde, zero locuri de joacă și străduțele înguste, botezate după muzicieni celebri și compoziții muzicale de renume: toate formează astăzi cartierul Compozitorilor, un experiment urbanistic eșuat, născut în mandatele fostului primar al Constanței, Radu Mazăre.
Constanța a înregistrat multe masacre urbanistice în ultimele două decenii, însă cartierul Compozitorilor oglindește perfect viziunea nesănătoasă a administrației locale în ceea ce privește dezvoltarea orașului. Și, din păcate, acolo unde s-a construit haotic, de multe ori ilegal și fără respectarea normelor în domeniu, astăzi nu mai există drum de întoarcere.
Este greu să găsești, oriunde ai merge în orașele dezvoltate ale României, un spațiu atât de ofertant în care s-a construit atât de haotic. Atunci când intri în cartierul Compozitorilor și privești atent la tot ce este în jur îți creează imaginea unui loc în care s-a construit după ureche și în funcție de rezultatul contabil al profitului anual. Însă, totuși, vei fi mirat să afli că fiecare dintre dezvoltatorii din zonă, care au pus umărul la ridicarea cartierului, are toate avizele necesare eliberate de primăria Constanța. Deci, cine este vinovat pentru acest rezultat?
Glisează stânga-dreapta pentru a vedea cum arăta cartierul Compozitorilor în anul 2006 și cum arată în prezent
Un cartier ridicat pe niște retrocedări ilegale
La începutul anilor 2000, în zona vechii fabrici de mase plastice Energia exista un teren viran imens, pe alocuri mlăștinos, străbătut în diagonală de un pârâu, unde constănțenii își amenajaseră grădini și cultivau legume sau viță de vie, pentru consumul propriu.
Pentru un oraș cosmopolit, aflat în plină ascensiune demografică, era locul perfect pentru dezvoltarea unui nou cartier.
A fost contextul prielnic pentru ca primarul Constanței, tânărul, la acea vreme, Radu Mazăre, să decupeze bucăți mari din proprietatea privată a orașului și să le retrocedeze. Ulterior, aceste terenuri au făcut, alături de alte imobile, obiectul celebrului dosar al Retrocedărilor, cu un prejudiciu total de peste 100 de milioane de euro, în care primarul Constanței, Radu Mazăre, a fost condamnat în primă instanță la 4 ani de pușcărie cu suspendare.
De la celebrele retrocedări Leșe și Cocăneanu, bucățile imense de teren devenite proprietate privată au fost, foarte repede, împărțite în parcele mai mici și vândute la bucată, multe dintre ele ajungând în proprietatea unor apropiați ai primarului Constanței la acea vreme și care au reprezentat afaceri imobiliare cu profit frumos, așa cum se arată într-o investigație de presă realizată de Ordinea.ro.
În acel moment, la mijlocul anilor 2000, în imensul spațiu viran din zona Energia, foarte aproape de Cimitirul Municipal al Constanței, se înălțau, pe alocuri, doar câteva case micuțe. Zona nu beneficia încă de nici o infrastructură.
Însă potențialul imobiliar al zonei a fost repede mirosit de dezvoltatorii imobiliari, mai ales că prețul metrului pătrat de teren era considerabil mai mic decât în oricare altă zonă construibilă din Constanța.
Se punea, astfel, piatra de temelie la ce avea să devină, mai apoi, cartierul Compozitorilor.
Locuințe ieftine pentru tineri, o afacere electorală de succes pentru fostul primar
Strâns legat de afacerea retrocedărilor din Compozitorilor, Radu Mazăre a dat startul construcțiilor de amploare din zonă.
Proiectul său de suflet, una dintre piesele de puzzle prin care a reușit să câștige alegerile locale din anul 2008, s-a numit „Locuințe ieftine pentru tineri“. Mica insulă de teren neretrocedat de Primăria Constanța a fost pusă la dispoziție pentru construirea a 18 blocuri în care urmau să se construiască 1050 de garsoniere și apartamente. Aici, tinerii constănțeni care încă nu împliniseră vârsta de 35 de ani urmau să își achiziționeze locuințe la prețuri mult mai mici decât cele de pe piața imobiliară a anilor 2000. Doar că ridicarea „blocurilor lui Mazăre“ s-a suprapus cu criza economică începută în anul 2008, iar tinerii constănțeni au ajuns să achiziționeze locuințele ieftine la prețuri sensibil egale cu cele pe care le impunea piața imobiliară la acea vreme.
Fostul primar al Constanței, cocoțat pe bannerele din campania electorală alături de proiectul imobiliar pentru tineri, a câștigat la pas alegerile locale din anul 2008. Promisiunea a fost respectată, blocurile au fost ridicate, iar tinerii, desemnați în urma unei tombole de răsunet, foarte bine exploatată mediatic din punct de vedere electoral, și-au achiziționat apartamentele.
La scurtă vreme, au apărut nemulțumirile. La cele 1050 de locuințe construite de administrația locală au fost puse la dispoziție doar câteva zeci de locuri de parcare, insuficiente pentru explozia de mașini care a acaparat zona. Lipsa asfaltului a stârnit alte reproșuri, iar noii proprietari au fost nevoiți să înoate în noroaiele din preajma blocurilor, în drumul parcurs de la mașinile parcate aiurea și până la intrarea în scară.
Și alte aspecte legate de utilități, cum ar fi termoficarea blocurilor, un proiect struțo-cămilă care a impus centrale pe gaz la fiecare bloc, dar nu și în fiecare apartament, într-un sistem de încălzire controlat de RADET, au trezit de asemenea nedumerirea noilor locuitori.
Ca o primă concluzie, în anul 2009, chiar Primăria Constanța, prin propriul proiect, impunea strandarde urbanistice joase și dădea frâu liber unei dezvoltări haotice a viitorului cartier.
Începând cu anul 2009, peste întinsul teren viran din Compozitorilor au început să se aștearnă, rapid și dezorganizat, milioane de tone de betoane.
Contextul era perfect pentru dezvoltatorii imobiliari: existau terenuri destul de ieftine, cererea era foarte mare pe piață pentru locuințe, programul „Prima casă“, prin care băncile ofereau credite garantate de stat era implementat, compartimentul de urbanism al primăriei elibera avize de construcție pe bandă rulantă iar comisiile de recepții ale construcțiilor parafau favorabil avizele, chiar și în condițiile în care nu erau îndeplinite toate cerințele necesare.
Un cartier desfigurat cu acordul administrației locale
Astăzi, mulți dintre constructorii din Compozitorilor, care și-au desfășurat aici activitatea ani buni de zile, recunosc, sub anonimat, că ceea ce s-a întâmplat timp de aproape două decenii în acest cartier nu a avut nimic de-a face cu normele urbanistice. „Așa se făcea înainte. Dacă s-a putut, noi am mers mai departe“ este replica pe care ți-o livrează aproape toți constructorii.
Nu s-a ținut cont de nimic. Regimul de înălțime, distanța dintre imobile, coeficientul de utilizare al terenului, formele, dimensiunile, materialele de construcție, culorile, aliniamentul, locurile de parcare, spațiile verzi sau utilitățile au reprezentat, în cartierul Compozitorilor, doar aspecte teoretice, care, probabil, se regăsesc astăzi doar prin metri cubi de hârtii arhivați în Primăria Constanța.
Toată această goană după profit, tolerată de autoritățile locale, a făcut din Compozitorilor un cartier masacrat, al paradoxurilor. Compozitorilor nu i se poate atribui nici un specific, așa cum se întâmplă cu celelalte zone ale Constanței. Nu este nici cartier de case, nici de blocuri, nici zonă rezidențială și nici cartier social sau pentru clasa medie.
Cartierul Compozitorilor este un nereușit amalgam urbanistic și social. Caprele pasc lângă vile de sute de mii de euro, blocurile construite ale căror apartamente au fost achiziționate de oameni cu venituri mici și medii se înalță, de asemenea, lângă conace pompoase. Căsuțe modeste sunt sugrumate de blocuri înalte, iar orientarea imobilelor face din acest cartier un puzzle greu de descifrat.
Timp de nouă ani de zile, perioadă care se suprapune cu dezvoltarea cartierului Compozitorilor, responsabil peste urbanismul Constanței a fost Elena Luiza Tănase, arhitect-șef al Primăriei Constanța din anul 2008. Aceasta a devenit membru al Ordinului Arhitecților din România în anul 2012 și nu a fost sancționată niciodată de acest for, până în momentul în care a plecat din administrația publică constănțeană, în anul 2016, când în fruntea primăriei a venit Decebal Făgădău, succesorul lui Radu Mazăre.
După 10 ani de construit haotic
Schimbarea arhitectului-șef din Primăria Constanța a adus, cel puțin aparent, în ceea ce privește cartierul Compozitorilor, o schimbare de paradigmă. Pentru o scurtă perioadă de timp, avizele de construire au fost blocate, iar regulile urbanistice au început să fie mai severe. O recunosc chiar dezvoltatorii imobiliari, iritați de această situație, dar conștienți de precedentul monstruos.
Într-un ritm lent, cartierul a fost iluminat, după 15 ani de întuneric. La propriu, s-au pus stâlpi de iluminat chiar și pe ulițele neasfaltate. În diferitele colțuri ale cartierului străzile au început să fie asfaltate dar, mai mult, nu prea se mai poate face.
Abia acum, după mai bine de un deceniu de la retrocedările care au pus piatra de temelie la construcțiile din cartierul Compozitorilor, ies la iveală paradoxurile izvorâte din hârtiile deja îngălbenite de prin arhivele cadastrului sau ale Primăriei Constanța.
Apar proprietăți suprapuse ori străzi cu caracter mixt: public-privat, care sunt asfaltate doar pe jumătatea lățimii lor.
În cartierul deja ridicat și sufocat de clădiri, nu a mai rămas nici un petec de spațiu verde. Au fost vândute toate parcelele, fără ca nimeni să se gândească că locuitorii cartierului mai au nevoie și de așa ceva.
Ca cercul să fie închis, într-un proces-verbal al Primăriei Constanța din luna februarie 2017, trei parcele din cartierul Compozitorilor, în suprafață totală de aproximativ 1000 de mp, sunt identificate ca fiind terenuri care pot face obiectul atribuirii în compensare, conform Legii 10/2001, privind retrocedările.
Și, cum nimic nu este întâmplător, cea mai bună imagine de ansamblu asupra cartierului Compozitorilor o oferă balcoanele de la etajul 9 al blocurilor pentru tineri construite de Radu Mazăre. De aici, scrutând orizontul, nu o să zărești străzi în forma unei table de șah, nici un aliniament coerent al construcțiilor, și nici măcar o fotografie arhitectonică măcar decentă. În schimb poți vedea, pe viu, efectele unei administrații rău-voitoare, care nu s-a identificat niciodată cu legea, bunul simț sau viitorul Constanței.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
Blocuri de 6 etaje care aveau 3 etaje initial construite langa case…iau tot soarele…de ce nu se pot darama??!!daca PUZ UL in zona e maxim p+2??!!de ce nu sunt trasi la raspundere cei vinovati ??!!
Nici cu așa-zisul cartier Baba Novac de peste drum nu ne putem lăuda…
Campus Universitar încă stă bine, dar ne pomenim peste 10-20 de ani că n-o să mai rămână nici spațiul verde… Dacă ar putea, Universitatea Ovidius s-ar grăbi să construiască și o biserică în parcul de la campus, parc care e și așa vai de steaua lui.