România comunistă a recunoscut independenţa Birmaniei şi a stabilit relaţii diplomatice cu aceasta la 15 martie 1956. Din 3 ianuarie 1962, relaţiile au fost ridicate la rang de ambasadă iar la Rangoon şi Bucureşti au fost deschise misiuni diplomatice.
Birmania a reprezentat un teren propice pentru afirmarea diplomaţiei româneşti în eforturile conducerii comuniste de la Bucureşti, a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej personal, de de-sovietizare. În martie 1958, apoi în octombrie 1962 şi octombrie 1964, conducerea de stat a României (preşedintele Consiliului de Stat), împreună cu şeful guvernului şi alţi oficiali, au vizitat succesiv Birmania. Este şi perioada cea mai importantă din punctul de vedere al relaţiilor comerciale şi economice bilaterale, dictatura militară de la Rangoon apelând la specialiştii români în domeniile petrolului, minier şi al construcţiei de tractoare pentru a dezvolta aceste sectoare.
După venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, în 1965, Birmania şi dictatura socialistă de la Rangoon au devenit pioni ai politicii externe de la Bucureşti în regiunea Asiei de Sud-Est, în contextul războiului din Vietnam, al conflictului ideologic şi diplomatic dintre R.P. Chineză şi U.R.S.S. şi al eforturilor comuniştilor români de a găsi relaţii prieteneşti în afara statelor cu ideologie similară din Europa.
Prima întâlnire la nivel înalt între România şi Birmania în timpul conducerii lui Nicolae Ceauşescu a avut loc în 24-27 iunie 1966 când generalul Ne Win, dictatorul militar de la Rangoon, a făcut o vizită oficială, însoţit de miniştrii Minelor, ai Industriei şi Transporturilor şi Comunicaţiilor. După plimbări oficiale pe şantierele din Bucureşti şi prin câteva întreprinderi industriale din Ploieşti şi Bacău, Nicolae Ceauşescu şi Ne Win şi-au promis colaborare economică mai strânsă şi demararea schimburilor comerciale bilaterale.
Aceste promisiuni nu se îndepliniseră nici la ultima întâlnire oficială la nivel înalt dintre cele două ţări, când Nicolae Ceauşescu a vizitat Birmania, la 14-16 martie 1987. În întâlnirile cu preşedintele San Yu (1981-1988) şi cu vechiul camarad ideologic, generalul Ne Win, cele două state şi-au promis din nou sprijin reciproc şi colaborare economică. Nici de data aceasta nu a fost să fie: în decembrie 1989 în România regimul comunist a fost eliminat iar în Birmania, în 1990, au fost organizate primele alegeri parlamentare libere, care au dus la plecarea militarilor de la putere, pentru o foarte scurtă perioadă de timp.
După 1989-1990, relaţiile dintre România şi Myanmar au îngheţat în timp şi au devenit din ce în ce mai reduse, la nivel politic, diplomatic şi economic. Conducerile succesive de la Bucureşti nu au sprijinit niciodată regimul de dictatură militară de la Yangon şi, în timp, această decizie s-a reflectat în diminuarea tuturor schimburilor. Ambasadele permanente de la Bucureşti şi Yangon au fost închise. Astăzi, relaţiile dintre cele două state sunt reglementate prin intermediul Ambasadei României la Beijing şi, respectiv, a Ambasadei Myanmarului la Roma.
După 1989 nu au mai existat nici un fel de contacte oficiale la nivel înalt sau ministerial între România şi Myanmar şi nici vizite reciproce la Bucureşti şi Yangon. Între cele două state nu funcţionează astăzi nici un tratat politic bilateral şi nicio convenţie generală. De asemenea, schimburile comerciale au devenit irelevante între cele două state. La 31 decembrie 2020, ele însumau abia 10,58 milioane dolari, mai puţin decât costurile reconstrucţiei Cazinoului din Constanţa, de exemplu.
Myanmar: o dictatură militară în plutonul celor mai sărace state din lume, cu sprijin din partea Rusiei şi R.P. Chineze
Criza politică şi umanitară din Myanmar (Birmania) reprezintă unul dintre subiectele cele mai fierbinţi ale agendei politicii internaţionale. De mai bine de două luni, după lovitura de stat militară, una dintre cele mai sărace ţări din lume cunoaşte o represiune brutală a celor care contestă în stradă puterea politică. Sute de morţi, mii de arestaţi, paralizarea activităţilor economice, reacţiile de condamnare a celor mai multe dintre statele lumii. Astăzi, regimul de dictatură militară din Myanmar se sprijină pe relaţia prietenească cu Federaţia Rusă şi R.P. Chineză.
Myanmar (Birmania) este un stat în Asia de Sud Est, cu o suprafaţă de 676.578 kilometri pătraţi şi o populaţie de peste 56 milioane locuitori. Colonie britanică de la mijlocul secolului al XIX-lea şi principal furnizor de cauciuc natural şi lemn pentru pieţele mondiale, Birmania a devenit independentă în 1948. Din 1962 a cunoscut, succesiv, dictaturi militare. Cea mai longevivă şi mai sângeroasă dintre ele a fost a generalului Ne Win, care a condus Birmania între 1962 şi 1988.
În 1989, conducerea militară a Birmaniei a schimbat numele ţării în Myanmar şi pe cel al capitalei, din Rangoon în Yangon.
După câţiva ani de libertăţi democratice, la 1 februarie 2021 în Myanmar a avut loc o lovitură de stat militară, în urma căreia preşedintele civil Win Myint (în funcţie din 2018) şi ministrul de Externe, Aung Sang Suu Kyi (laureată a Premiului Nobel pentru Pace), au fost arestaţi iar generalul Ming Aung Hlaing a devenit şef al statului. Parlamentul a fost dizolvat, libertăţile constituţionale au fost suspendate iar armata a trecut la represiunea împotriva protestatarilor.
Comunitatea internaţională, între care şi România, a condamnat ferm lovitura militară de stat şi a cerut revenirea la instituţiile alese democratic.
Astăzi, Myanmar face parte din plutonul celor mai sărace state ale lumii, cu un Produs Intern Brut pe locuitor care a ajuns la 1.500 dolari pe locuitor în 2020.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
