La începutul lunii ianuarie, Rusia s-a lămurit că Israelul nu este Franţa, Italia sau Marea Britanie. Nu seamănă nici măcar cu SUA. Fără să fie întrebat de cineva sau acuzat public, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, l-a însărcinat pe purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, să trimită un comunicat de presă la 9 ianuarie în care se spune că „Moscova nu intervine, cum nu a intervenit şi nici nu va interveni vreodată, în alegerile din nicio ţară din lume”.
Cum s-a ajuns la un KO pentru Vladimir Putin fără ca meciul să înceapă?
Directorul agenţiei de securitate Shin Bet aruncă bomba la TV: o ţară străină va interveni în alegerile din Israel. Cine să fie?
La 26 decembrie 2018 Knesset-ul (Parlamentul de la Ierusalim) a fost dizolvat iar prim-ministrul Beniamin Netanyahu a anunţat alegeri generale pentru 9 aprilie. O nouă rundă de scrutin anticipat după ultimul organizat la termen, în 1988.
Toate sondajele de opinie indică faptul că, în lipsa unor evenimente serioase, partidul conservator Likud şi premierul Netanyahu vor continua să guverneze, cel mai probabil alături de partidele mai mici din fosta coaliţie.
În seara zilei de 8 ianuarie, la postul particular de televiziune Hadashot, şeful agenţiei de securitate a Israelului (Shin Bet), Nadav Argaman, a aruncat ţara în aer: „Un stat străin (postul tv a fost cenzurat aici şi numele statului nu a fost dat publicităţii) plănuieşte să intervină în alegerile viitoare din Israel. Şi o va face”. Când şeful Shin Bet spune public acest lucru, înseamnă că este serios. Dar cine este ţara?
Rusia, desigur.
Imediat, directorul general al Comisiei Electorale Centrale, Orly Adesea, a confirmat că „există pericolul dezinformării şi al unor atacuri cibernetice”. Iar cotidianul „Haaretz” a tipărit opinia unuia dintre cei mai titraţi analişti israelieni în cibernetică, Gal Fenigshtein, care a explicat cum se poate face acest lucru: „Vulnerabilităţile constau în stricarea listelor electorale computerizate, în procedurile de distribuire în centrele de votare dar mai ales în înregistrarea rezultatelor”. În paralel, discuţii urgente cu directorii regionali ai Facebook şi ai unor reţele informatice din state occidentale care operează în Orientul Mijlociu au confirmat temerile Shin Bet: Israelul urma să fie infectat cu mesaje electorale care nu-i aparţin, din conturi fantomă.
Pe acest fond, prim-ministrul Beniamin Netanyahu a declarat public că „Israelul este pregătit să lupte împotriva oricărui atac cibernetic. Suntem pregătiţi pentru orice scenariu. Nu există un stat mai pregătit decât al nostru”.
Netanyahu are dreptate. Israelul este o superputere mondială în cibernetică şi în lupta faţă de atacurile cibernetice. În nici un moment nu s-ar pune problema unor vulnerabilităţi precum cele semnalate în alegerile din Franţa, Italia sau în referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. SUA, care au depistat aceste atacuri, au trimis cazul alegerilor prezidenţiale în justiţie.
Cum declaraţiile publice ale Kremlinului nu au convins pe nimeni, a fost nevoie de un editorial serios, semnat de Dmitri Peskov şi tipărit în oficiosul guvernamental „Izvestia” din 9 ianuarie, potrivit căruia Rusia se delimitează de acuzele din spaţiul public, negând „interferenţe” în alegeri din alte state şi cerând imperativ să nu se ia în considerare „acuzaţiile din media israeliene”. De altfel, şi serviciul de securitate Shin Bet a transmis, tot public, că „Instituţiile israeliene de securitate şi apărare sunt în măsură să garanteze alegeri libere şi democratice”.
Totuşi, în acelaşi interviu de la Hadashot TV, Nadav Argaman a mai pronunţat numele unui stat: China
În timpul discuţiei care a inflamat scena politică şi opinia publică din Israel, şi care a provocat ieşirea fără drept de apel a Rusiei din scenă, directorul agenţiei de securitate Shin Bet a mai menţionat o vulnerabilitate la adresa Israelului. Este vorba despre noile relaţii ale acestuia cu R.P. Chineză, şi în special noua politică de colaborare în domeniul tehnologic şi al resurselor energetice.
O companie chineză din Shanghai s-a angajat să modernizeze cea mai mare parte a portului şi şantierului naval din Haifa, utilizat frecvent de Flota a 6-a din Marea Mediterană a Marinei Militare a SUA, şi să construiască un nou port la Ashdod. De asemenea, companii chineze au preluat construcţia rutei de tramvai uşor, de suprafaţă, din Tel Aviv şi au refăcut infrastructura feroviară pentru un tren de mare viteză între Ierusalim şi Tel Aviv, ce ar putea fi prelungită până la portul Eilat, la Marea Roşie. Un adevărat oraş tehnologic israelian a fost deschis în campusul unei universităţi din R.P. Chineză iar schimburile comerciale bilaterale iau în calcul noi investiţii pe măsură ce resursele de gaz natural din Marea Mediterană vor fi exploatate şi exportate prin portul Haifa, inclusiv pe pieţele din Iordania, Egipt şi Liban. Israelul poate deveni cel mai important furnizor de gaz din Orientul Apropiat şi Mijlociu iar pentru acest lucru este nevoie de investiţii masive, pe care companiile chineze şi le-au asumat cu preţuri mici şi eficienţă maximă.
În aceste condiţii, Nadav Argaman, şeful Shin Bet, a cerut liderilor politici o reglementare legislativă urgentă a investiţiilor chineze din ţară, existând destule „semne de preocupare”. Indicii care au fost semnalate, deja, şi în recenta vizită în Israel a consilierului Casei Albe pentru probleme de securitate naţională, John Bolton. Emisarul special al preşedintelui Donald Trump nu şi-a ascuns nici el „preocuparea” pentru cooperarea comercială şi tehnologică dintre Israel şi R.P. Chineză, inclusiv pentru intrarea pe piaţa israeliană a produselor firmelor Huawei şi ZTE. Postul particular de televiziune Canal 10 a explicat că SUA şi sectoare importante ale securităţii Israelului sunt îngrijorate de posiblitatea ca R.P. Chineză să transforme portul Haiha într-unul dintre cele mai importante şi strategice „hub”-uri ale proiectului „Drumului Mătăsii”, care ar periclita poziţia strategică a SUA în Meditarana şi posibilităţile de operare ale acestora în Orientul Mijlociu.
De când Rusia a declanşat operaţiunile de intoxicare ale opiniei publice şi de utilizare a mijloacelor electronice în campaniile electorale este pentru prima dată când, în stadiu incipient, aceste eforturi sunt demontate şi, practic, anihilate pe moment. Deşi opoziţia laburistă israeliană pretinde că Moscova ar fi dorit să interfereze în favoarea prim-ministrului Beniamin Netanyahu, serviciile de securitate au respins această alegaţie. Scena alegerilor de la 9 aprilie poate că a fost curăţată de microbi externi dar rămâne dinamică şi deschisă surprizelor.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
