Sancțiunile pe care Occidentul le aplică treptat Rusiei după invazia Ucrainei îi lasă posibilitatea lui Vladimir Putin să se adapteze la noul mediu și să găsească soluții pentru ca puterea de la Kremlin să nu fie afectată în mod catastrofal de deciziile SUA și UE consideră Cosmin Popa, istoric specialist în probleme ruse și sovietice, într-un interviu acordat pentru Info Sud-Est și G4Media. Cosmin Popa a răspuns pe larg la cele mai frecvente întrebări din acest moment, referitoare la războiul din Ucraina și a explicat, în scenarii pe termen scurt și mediu, la ce trebuie să se aștepte românii în următoarea perioadă.
Principalele idei din interviu:
- Este posibil scenariul de „reunificare” a Transnistriei și a Moldovei într-un stat federativ pe modelul avut în vedere pentru Ucraina, pentru a ancora Republica Moldova pentru o bună perioadă de timp în sfera de influență a Rusiei.
- Când trebuiau să aleagă între Rusia și SUA în problema energetică, Germania, Franța și Italia au crezut că pot face afaceri cu Putin, închizând ochii la politica lui agresivă evidentă.
- Sancțiunile graduale au efectul arsenicului luat regulat în doze mici: Imunitatea finală față de arsenic. Gradualitatea sancțiunilor îi dau posibilitatea lui Putin să se adapteze la noul mediu fără costuri catastrofale.
- UE și SUA nu impun sancțiuni pe numele lui Vladimir Putin pentru că, în virtutea legislației adoptate în acest scop, el nu ar mai putea fi partenerul de negocieri.
- Cu cât Rusia lui Putin se îndepărtează de trecutul comunist, cu atât acesta devine mai luminos, mai glorios, cel puțin în narativele oficiale ale regimului.
- Dacă Ucraina va fi transformată într-un stat marionetă al Rusiei, România va fi în proximitatea imediată a unei puteri militariste, agresive, încurajată de succesele obținute. Deci, în prima linie a frontului.
- Nu este exclusă redeschiderea conflictului din Insula Șerpilor.
Reporter: Va extinde Vladimir Putin războiul în Republica Moldova?
În momentul de față nu există nicio necesitate de ordin tactic sau politic de natura sa-l faca pe Putin sa-si extinda operatiunile in Republica Moldova. Chișinăul este oricum blocat de prezența militară rusă consistentă din Transnistria, în Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, nu există o polarizare atât de pronunțată a populației în ceea ce privește politica față de Rusia, iar acțiunile politice ale Președintei Maia Sandu au fost până acum mai degrabă reținute, consecință a situației în care se află țara. Participarea trupelor ruse din Transnistria la conflict este puțin probabilă, doar în condițiile unei catastrofe militare a Rusiei în Ucraina, care ar presupune angajarea rapidă de trupe într-un punct sau altul. În cazul în care Rusia va ocupa Ucraina și-i va impune printr-un guvern marionetă o serie de angajamente, cum ar fi recunoașterea apartenenței Peninsulei Crimeea la Rusia, a Donbasului și a Luganskului ca „state independente” și a oricăror alte „republici” pe care Rusia ar dori să le înființeze pe teritoriul Ucrainei, atunci este foarte probabil să se găsească o formă de asociere a Transnistriei la „noua” Ucraină „frățească”. Începând din 2014, Rusia nu a recunoscut regimul de la Tiraspol cu un scop precis. Este posibilă și o altă proiecție, anume aceea de „reunificare” a Transnistriei și a Moldovei într-un stat federativ pe modelul avut în vedere pentru Ucraina, cu același scop politic, anume ancorarea Republicii Molodova pentru o bună perioadă de timp în sfera de influență a Rusiei.
Rep.: Este încurajat liderul de la Kremlin de reacția anemică a Vestului?
Nu aș numi chiar „anemică” reacția lumii civilizate în fața agresiunii rusești din Europa. Flancul estic al NATO va fi considerabil întărit, iar prezența militară aliată în toate aceste țări va fi consistentă, în perspectivă istorică scurtă. Sancțiunile economice, din păcate, cu excepția celor britanice și americane, sunt rezultatul compromisului făcut de țări ca Germania, Italia și Franța, dar nu doar de ele, în problema energetică. Din păcate pentru toată lumea, atunci când trebuiau să aleagă între Rusia și SUA în problema energetică, aceste țări au crezut că pot face afaceri cu Putin, închizând ochii la politica lui agresivă evidentă. Pachetele de sancțiuni, adoptate gradual, au marele neajuns de a provoca asupra economiei Rusiei, dar mai ales asupra „economiei Palatului”, adică asupra afacerilor controlate direct de miliardarii asociați cu Putin, efectul arsenicului luat regulat în doze mici. Imunitatea finală față de arsenic. Gradualitatea sancțiunilor dă Rusiei lui Putin posibilitatea să găsească alternative și să se adapteze la noul mediu fără costuri catastrofale. Efectele pe care le produc asupra rușilor obișnuiți nu interesează prea mult regimul de la Kremlin. Tot timpul propaganda va găsi narative de natură să-i convigă pe ruși că suferă pentru o cauză măreață, nu pentru obsesiile scelerate ale unui dictator, mânat de simțul „misiunii istorice” pe care crede că o are. Iar dacă cineva nu va fi convins prin televizor că suferă pentru o cauză măreață, cu siguranță va fi „convins” prin internare într-una dintre multele închisori ale Rusiei lui Putin, așa cum i s-a întâmplat lui Navalnîi, dar nu doar lui.
Rep.: De ce UE și SUA nu au impus sancțiuni pe numele lui Vladimir Putin?
C.P.: Din motive legate de perspectiva unui proces diplomatic. Putin este dictatorul absolut al Rusiei, ia toate deciziile importante. În cazul unor astfel de sancțiuni, în virtutea legislației adoptate în acest scop, el nu ar mai putea fi partenerul de negocieri.
Rep.: Cum este posibil să fim martori astăzi la comportamente și acțiuni militare de secol XIX-XX? Cum am ajuns aici?
C.P.: Cred că vă doriți un răspuns sintetic pentru că întrebarea Dumneavoastră face cel puțin cât un ciclu de prelegeri sau o carte. Pe scurt, acesta este rezultatul acțiunii programatice a unui regim orientat, cel puțin propagandistic, către trecut. Cu cât Rusia lui Putin se îndepărtează de trecutul comunist, cu atât acesta devine mai luminos, mai glorios, cel puțin în narativele oficiale ale regimului. Putin îi obligă pe ruși, prin instituirea delictului de opinie, să uite tragediile aproape neîntrerupte ale unui regim criminal, de la înființarea sa și până la sfârșit. Rușii trebuie să uite măcelul Războiului civil, foametea și distrugerea colectivizării, Marile Epurări, teroarea postbelică și eternul deficit al unei economii incapabile să se adecveze la realitate, pentru că Putin le propune astăzi exact același lucru. Pentru a accepta și a justifica crimele și eșecurile regimului Putin, corupția sa instituționalizată, o bună parte din ruși trebuie convinsă că toate acestea trebuie acceptate, cu dinții strânși, de dragul noului Imperiului care se naște. În realitate, Rusia lui Putin, dar nu doar a lui, nu poate accepta că măreția unei țări este dată de modul în care își tratează cetățenii și de felul în care îi face pe străini să tindă pașnic spre ea, văzând în acea țară o sursă de moralitate politică, libertate individuală și prosperitate economică. Rusia este o țară lispită de influență culturală autentică, de ceea ce americanii numesc „soft power”, singurul „argument” prin care se poate face astăzi ascultată fiind forța brută și minciuna transformată în politică de stat.
Rep.: La ce trebuie să se aștepte populația România pe termen scurt și mediu în acest război?
C.P.: Există posibile efecte pe termen scurt, mediu și lung. Pe termen scurt, în cazul în care Ucraina va fi ocupată de Rusia și transformată într-un stat marionetă, România se va afla în proximitatea imediată a unei puteri militariste, agresive, încurajată de succesele obținute. Deci, în prima linie a frontului.
In cazul instalării unui guvern marionetă la Kiev, România va intra într-o serie de „incidente” cu acesta, fie că-l recunoaște sau nu, legate de o serie de chestiuni. Recunoașterea de către noul „guvern” ucrainean a perimetrului Platoului continental, așa cum este el calculat prin decizia Curtii Internaționale de Justiție din 2009. Ieri, soldații ruși din Flota Mării Negre i-au ucis pe soldații ucraineni de la Insula Șerpilor, 13 la număr, care au refuzat să se predea. Nu este exclusă nici alipirea Insulei Șerpilor la Rusia, astfel încât să fie redeschis diferendul, având în vedere că Rusia nu recunoaște deciziile acestei curți. Un eventual guvern de ocupație la Kiev ar recunoaște fără rețineri intrarea Insulei Șerpilor sub autoritatea Rusiei, iar consecințele pentru România ar fi directe.
O altă linie de conflict va fi legată de tratamentul populației românești din Ucraina, care va fi unul foarte dur, cu scopul menajării sentimentelor naționale rănite ale ucrainenilor. Ca și înainte de adevărata democratizare a Ucrainei, românii de acolo se vor trezi din nou în postura de „adversar abordabil” al unei noi „conștiințe naționale” ucrainene distorsionate și proiectată în termeni conflictuali cu vecinii vestici, polonezii și românii. Acest lucru s-a petrecut în toata perioada sovietică.
Reapariția armatelor ruse la Gurile Dunării, în cazul unei stări de tensiune previzibilă, va fi legată de mari riscuri în privința navigației și accesibilității Brațelor Dunării, cu atât mai mult cu cât, așa cum URSS a procedat multă vreme cu RDG, în postura de intermediari vor fi folosite noile „autorități” ucrainene, cu scopul unei recunoașteri indirecte a existenței lor.
Iată doar o parte dintre efectele pe termen scurt și mediu. Fără a mai spune ceva despre faptul că o Rusie dictatorială, cum este cea a lui Putin, nu se va împăcă niciodată cu existența unui dispozitiv militar de apărare al NATO la granițele sale. De aici și o previzibilă politică de subminare a țărilor care constituie acest dispozitiv. Pentru cei care se încăpățânează să vadă raționalitate in actiunile unui dictator, cu sigurantă ca a fost un elev prost la istorie, cel puțin. Ce l-ar determina pe Putin să se oprească, odată atinse scopurile sale în Ucraina? Dacă asculți cu atenție semnalele pe care deja le dă Kremlinul, acesta se așteaptă să înceapă „adevăratele negocieri” de securitate cu SUA, după anexarea Ucrainei. Oare nu ne este clar ce va cere?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
