Dacă ești pe litoral și cauți și altceva în afară de plajă, cluburi și terase, ai cel puțin șapte motive pentru care trebuie să mergi în centrul vechi al Constanței. O zi de plimbare aici te poate costa maximum 60 de lei dacă vizitezi șapte locuri unice în țară prin tezaur, trecutul și istoria lor. Printre numeroasele monumente istorice din zonă, se numără cinci clădiri vechi de peste un secol care găzduiesc muzee cu puțini termeni de comparație în restul țării. La ele se adaugă cel mai mare lăcaș de cult musulman din sud-estul Europei și cel mai vechi far.
- Muzeul de Artă Constanța: Cea mai mare colecție de pictură interbelică din România, după Muzeul de Artă din București
Muzeul este alcătuit din două clădiri conectate, iar cea mai veche este construită în 1894, în stil clasic cu elemente Art Nouveau, și a fost inițial cea mai veche școală urbană mixtă din Constanța. A doua clădire, mai apropiată de stradă și pe unde se face de fapt intrarea în muzeu, a fost construită trei sferturi de veac mai târziu.
În ciuda diferenței de aproape un secol, evidentă din exterior, interiorul spațios este bine îngrijit în ambele segmente. Operele de artă așezate în ordine cronologică care alcătuiesc expozițiile permanente ale muzeului, de la creațiile de secol XIX ale maeștrilor precum Nicolae Grigorescu și Theodor Aman la creații din secolul XX semnate de Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ion Țuculescu, Francisc Șirato, Iosif Iser, Dumitru Ghiață și Oscar Han se simt ca la ele acasă în ambele părți ale muzeului. Colecția de pictură interbelică este cea mai mare și mai valoroasă din țară, cu excepția galeriilor Muzeului Național de Artă din București iar cea dedicată pictorului Ștefan Luchian este, la fel, între cele mai importante dar și cele mai puțin cunoscute.
Expozițiile temporare tind să fie ocupate de artiștii contemporani. În prezent, o parte semnificativă a parterului este ocupată de Bienala Națională de Pictură – o expoziție la care participă peste 100 de artiști contemporani cu variate picturi, multe dintre ele exemple de artă abstractă radical diferite față de restul muzeului. Vernisajul expoziției a avut loc la 1 iulie, iar picturile vor rămâne expuse până la sfârșitul lui august.
Exponatele sunt organizate cronologic, dar clădirea nu e ușor de parcurs, în special primele două nivele. Nu toate sălile și colecțiile sunt marcate, iar pentru orientare, vizitatorii trebuie să se bazeze în mare parte pe îndrumările personalului și pe scheme cu indicații scrise în română și engleză, dar ușor de ratat.
De altfel, nu există multe informații despre opere. Doar unele dintre ele se bucură de coduri QR scanate pentru a dezvălui detalii interesante. În același timp, mai toate piesele de mobilier expuse, de altfel impresionante în aspect, nu sunt însoțite de niciun fel de detaliu scris.
Accesul în întregul muzeu se face de miercuri până vineri. În intervalul 10:00-18:00 și costă 10 lei pentru adulți, 2.5 lei pentru studenți și elevi, iar copiii sub 7 ani nu trebuie să plătească. Pentru un tur ghidat, prețul este de 50 de lei, iar cei interesați să facă mai mult de câteva poze trebuie să scoată din buzunar 30 de lei.
- Muzeul de Artă Populară: Imaginea diversității culturale și mozaicului etnic unic în România
Clădirea ridicată în 1896 își arată vârsta nu doar prin elementele arhitecturale Art Nouveau, ci și prin crăpăturile de pe fațadă care totuși nu distrug eleganța clădirii simetrice și vibrant colorate.
Interiorul clădirii istorice este, în schimb, curat și bine întreținut. Pereții albi și parchetul lustruit nu dau nicio indicație că s-ar afla într-o clădire veche de aproape 130 de ani, prima clădire administrativă a Primăriei Constanța, după intrarea Dobrogei în componența României (1878).
Trebuie menționat faptul că pentru un tarif similar cu alte muzee din Constanța, 10 lei pentru adulți și 2,5 pentru studenți și elevi, oferă un spațiu mult mai limitat și mai puține exponate decât alte muzee constănțene.
Pe de altă parte, expozițiile oferă o cantitate considerabilă de informații. Aproape toate exponatele au coduri QR individuale care, odată scanate, dezvăluie câteva paragrafe de detalii despre semnificația, istoria și particularitățile fiecărui obiect. Dezavantajul este, însă, că informațiile sunt disponibile doar în română. Numai denumirile exponatelor și zonele de origine sunt disponibile în engleză și alte limbi (maghiară și franceză).
Expoziția permanentă include nu doar piese de artă, ci și obiecte ceramice, veșminte tradiționale din diferite părți ale țării, obiecte religioase, aparate de uz casnic, unelte, decorațiuni și o serie de poze alb-negru și ilustrații colectate de-a lungul anilor de către muzeografi.
Cea mai mare parte a exponatelor sunt de origine românească, dar parterul clădirii prezintă și expoziția temporară “Dobrogea – multiculturalitate etnică”, care va fi disponibilă până la finalul lunii august. După cum sugerează și numele, expoziția își propune să prezinte o imagine de ansamblu a diversității culturale din Dobrogea prin exponate de origine românească, dar și armeană, turcă, greacă, tătară, ucraineană, bulgară și albaneză, toate parte a patrimoniului muzeului.
Merită menționat că muzeul este ușor de navigat, în mare măsură datorită dimensiunii și organizării. Clădirea este organizată pe două nivele cu doar câteva încăperi spațioase și conectate de o scară spiralată vizibilă de la intrare.
Muzeul este deschis vizitatorilor de miercuri până duminică, în intervalul 10:00-18:00.
- Muzeul de Istorie Națională și Arheologie: Artefacte unice în lume
De departe cel mai impozant muzeu de pe listă din punct de vedere al dimensiunii și exponatelor, muzeul de istorie este, din păcate, și cel mai prost întreținut. Starea de degradare exterioară a imobilului construit între 1911-1921 este evidentă la prima vedere, iar țigle și părți din tencuială sunt încă în pericol de cădere.
Din acest motiv, panourile informative care alcătuiesc expoziția outdoor “Sejururi estivale la Constanța și Mamaia” sunt însoțite de semne de avertizare, iar perimetrul este parțial împrejmuit de bandă reflectorizantă care a fost instalată în februarie, când au început țiglele să cadă.
Interiorul muzeului de asemenea prezintă probleme similare. Crăpăturile din pereți și gresie distrag în multe locuri atenția de la exponatele impresionante, iar organizarea internă nu permite o orientare prea ușoară. Toalete sunt cele mai murdare de pe listă, iar unele chiuvete sunt defecte.
Orientarea prin camerele înalte și spațioase, dar slab luminate, se face în cea mai mare măsură cu ajutorul săgeților de ghidare de pe podea, care în mod evident nu îți pot spune la ce te să aștepți în ce privește exponatele.
În același timp, turiștii care nu vorbesc româna au opțiuni limitate. Exponatele cele mai importante au descrieri în engleză, dar există multe lipsuri în acest sens. Îndeosebi, mai toate hărțile și panourile informative din întregul muzeu, de altfel utile și bine realizate, nu au versiuni în engleză sau alte limbi.
Muzeul de Istorie rămâne, totuși, locația cu cea mai variată ofertă de expoziții, în materie de perioade de timp abordate și tipuri de exponate. De la descoperiri arheologice din perioada neolitică, la reproduceri ale elementelor de viață antică la colecții de aparate de fotografiat retro, expozițiile permanente au câte ceva pentru fiecare vizitator. În sala de la parter, dedicată tezaurului din cetatea Tomis, se regăsesc artefacte unice în lume, cum ar fi statuia șarpelui Glykon, dar și altele de o valoare excepțională, precum statuile zeiței Fortuna cu Pontos, Cybelei, Cavalerului Trac.
La asta se adaugă și expozițiile temporare. Până pe 24 august, la muzeu se va găsi “Expoziția Itinerantă cu păpuși Perpetuum Țăndărică”, o colecție de zeci de păpuși care prezintă o parte a istoriei teatrului de animație din România.
Trebuie amintit și faptul că prețurile sunt mai mari decât la celelalte muzee. Un bilet cu preț întreg este 20 de lei, în vreme ce pensionarii, studenții și elevii pot intra pentru 5 lei. Un tur ghidat costă 50 de lei, dar vestea cea bună este că singura limitare în privința pozelor este să nu fie folosit blitzul.
Muzeul este deschis de miercuri până duminică între 10:00 și 18:00 în timpul sezonului estival și oferă și abonamente pentru accesul în sediu și în alte obiective aflate în administrarea sa, cu prețuri de 60 de lei pentru adulți și 15 lei pentru elevi și studenți..
- Muzeul Ion Jalea: Cea mai mare colecție de sculptură din țară a unuia dintre cei mai importanți artiști români din secolul XX
De dimensiuni modeste în comparație cu alte muzee constănțene, în lipsa însemnelor și a statuilor care păzesc intrarea, muzeul Ion Jalea ar putea fi cu ușurință confundat cu o casă ceva mai luxoasă. La drept vorbind, pentru asta a fost clădirea construită. Imobilul construit după Primul Război Mondial a aparținut inițial prefectului constănțean Constantin Pariano.
În prezent, clădirea servește drept muzeu pentru multe dintre cele 227 de sculpturi donate de sculptorul Ion Jalea și familia sa orașului de-a lungul timpului. Este cea mai mare colecție din țară a unuia dintre cei mai importanți artiști plastici ai României din secolul XX.
Deși doar o secție a Muzeului de Artă, micuța clădire se distinge drept unul din puținele edificii culturale din țară dedicate exclusiv sculpturii, iar cele două etaje ale fostei locuințe găzduiesc colecții de busturi, nuduri și opere cu tematică mitologică ale artistului. Unele dintre exponate prezintă și coduri QR care, odată accesate, conferă informații generale, disponibile și în engleză, despre istoria lucrărilor și colecțiilor oferite.
Muzeul Ion Jalea este sub administrația Muzeului de Artă Constanța, iar prețurile și programul sunt aceleași. Pentru turiștii cei mai ambițioși, există și un bilet universal care include intrarea atât la Muzeul de Artă, la Ion Jalea, cât și la Muzeul Dinu și Sevasta Vintilă din Topraisar. Prețul acestui bilet este de 20 de lei pentru adulți, 10 pentru pensionari și 5 pentru studenți/elevi. Copiii sub 7 ani intră gratuit.
- Muzeul Național al Marinei Române: Exponate din istoria navigației, unice în România
O clădire greu de ratat construită în perioada 1908-1909 în stil neoromânesc, muzeul nu-și arată anii, iar fațada bine conservată și reabilitată, „păzită” de arme de epocă și o ancoră imensă crează o imagine primitoare.
Interiorul este de asemenea curat și bine întreținut. Cele două nivele ale clădirii prezintă cronologic istoria navigației pe teritoriul țării, începând încă din perioada colonizării grecești a litoralului Mării Negre.
De la acest punct de pornire, expozițiile permanente din fiecare cameră prezintă un mic segment din istoria navigației civile și militare în spațiul românesc, prin intermediul unor artefacte originale (arme, insigne, uniforme), documente administrative, machete, statui și prezentări grafice.
Curtea interioară a muzeului găzduiește exponatele care nu pot fi ținute în interior, de la ancore la motoare și piese de aparatură, la exemple de artilerie navală și câteva nave.
Exponatele au denumirile scrise în română, engleză și franceză, iar cele mai multe dintre ele au și scurte descrieri și segmente informative mai lungi, de asemenea traduse, acolo unde este cazul.
La finalul turului se găsește Expoziția „Jandarmeria Română 1850-2020”, o colecție de uniforme autentice de uniforme, brevete, documente, fotografii, echipamente și informații despre istoria de peste 170 de ani a Jandarmeriei Române, dar și câteva exponate care au aparținut Marinei Regale Române în anii interbelici. Expoziția va fi disponibilă până la finalul lunii iulie.
Taxa de intrare este 10 lei, redusă la 5 lei pentru elevi, studenți și pensionari, iar pentru orientare muzeul oferă pliante pentru 1 leu. Taxa de fotografiere de 25 de lei este ceva mai ieftină decât la alte muzee, iar în curtea interioară fotografiile sunt gratuite. Există și o opțiune separată pentru filmat, de 70 de lei.
Și un tur ghidat este ceva mai ieftin decât prețul standard, tot la 25 de lei, iar vestea bună pentru turiștii ce nu vorbesc română este că există opțiuni de ghidare și în engleză. Vestea proastă este că prețul se ridică la 40 de lei.
Muzeul este deschis de miercuri până duminică de la ora 9:00 la 17:00, cu ultima intrare permisă la 16:15.
- Farul genovez: Cel mai vechi din țară, în fosta cetate Tomis
Farul Genovez, ridicat în Kustendje-ul otoman la mijloc de secol XIX, de firma britanică Danube & Black Sea Railway and Kustendje Harbour Limited, având ca șef de lucrări un inginer francez de origine armeană, pe numele său Artin Aslan, poate spune povestea unei Constanțe fascinante, epuizată și, în egală măsură, îmbogățită de zecile de naționalități ce au călcat pe țărmul Tomisului, arată heritageconstanta.com, arhiva online a monumenelor istorice din Constanța.
Când otomanii încă nu călcaseră pe pământurile vechiului continent Europa, în secolul al XIII-lea, în antica cetate a Tomisului debarcau galerele genovezilor. Această nație italică avea să domine, pentru o bună perioadă de vreme, bazinul Pontului Euxin. Pe la 1300, acești genovezi ridicau, din piatră, un far ce avea să le poarte pe umeri legenda la Constanța până în zilele noastre.
Funcțional mai bine de jumătate de secol (1860-1913), până în momentul construirii mult mai modernului far Carol I, de pe digul Portului Constanței, Farul Genovez a urmărit atent dezvoltarea celui mai vechi oraș al României. A vegheat Peninsula în momentele în care Dobrogea căpăta identitate românească, odată cu intrarea între granițele țării, la 1878. Tot aici era și atunci când s-a făcut punte între meleagurile dintre Dunăre și Mare și țară, la construcția podului de la Cernavodă.
Mai mult, acesta poate spune cu exactitate povestea Cazinoului de pe faleză, atunci când, în nopțile întunecate ale anilor 1909-1910, a luminat construcțiile proaspetei bijuterii arhitectonice de la Constanța. La trei ani de la inaugurarea acestei clădiri, Farul a devenit nefuncțional, lăsându-i Cazinoului onoarea de a deveni simbolul celui mai mare port de la Marea Neagră.
În 1913, atunci când soldații români au intrat sub arme în cel de-al doilea Război Balcanic, la Constanța se preda ștafeta. Prezent la malul mării, Regele Carol I inaugura, personal, noul far plasat în capătul digului din port. Mult mai performant, Farul Carol anunța vremuri bune pentru Constanța, ba mai mult, lumina lui era îndreptată înspre Balcicul aflat mai la sud, prevestind intrarea Cadrilaterului între granițele țării, după terminarea războiului. Farul Genovez nu avea decât să rămână în istorie.
- Moscheea Carol I
Moscheea din Constanța are ca model moscheea Konya din Anatolia, urmând un stil egipteano-bizantin, dar cu suficiente elemente arhitecturale românești, arată heritageconstanta.com. Ansamblul cuprinde un corp central masiv, de circa 450 mp, cu o cupolă imensă, și un minaret înalt de aproape 50 m. Materialele folosite pentru construcție au fost piatra și cărămida, iar pentru cupolă și minaret s-a folosit betonul armat. Inovație absolută pentru România acelor ani, dar și pentru o bună parte din Europa, folosirea betonului armat a fost ideea inginerului Gogu Constantinescu, cel care a preluat proiectul tehnic al clădirii.
La intrare, un portal cu arcadă, realizat din piatră, are înscrise cu caractere arabe rugăciunile zilnice. Curtea interioară este din calcar alb, iar în părțile laterale se deschid arcade cu capiteluri, conducând spre locurile unde credincioșii se pot spăla pentru ritualul obligatoriu înaintea rugăciunii (abluțiune). Din curte se trece printr-un portal înalt, cu o arcadă în zigzag și cu brâu în stil românesc, pentru a ajunge într-un vestibul ce dă fie spre scările minaretului, fie spre sala de rugăciune. Urmează o ușă masivă, placată cu marmură neagră la exterior și decorată cu pilele atent lucrată la interior, totul încastrat în ferecături de bronz. Interiorul sălii de rugăciune este sobru, dominat de culorile albastru de cobalt, verde, ocru deschis și roșu. Pardoseala este acoperită de un covor imens, de 144 mp și 490 de kg, cel mai mare covor oriental din Europa.
Cu o vechime de două secole, covorul a fost lucrat manual la Hereke, în Turcia și a fost donat de sultanul Abdul Hamid al II-lea, în 1904, credincioșilor de pe insula Ada Kaleh, de pe Dunăre, scufundată de lucrările hidrotehnice de la Porțile de Fier, în 1970. În 1965, covorul a ajuns la Constanța. Pereții interiori sunt îmbrăcați în faianță galbenă și verde, iar inscripțiile cu litere mari, aurii, descriu atributele lui Allah și versete din Coran. În mijlocul peretelui de miazăzi, spre Mecca, se află mihrabul, o nișă dominată de culoarea albastră. La dreapta se află mimberul, de unde se predică la marile sărbători sau în vinerile sfinte, iar la stânga Kursur-ul, de unde se fac lecturi din Coran, ambele sculptate în lemn.
Cupola albastră, înaltă de 25 m și cu un diametru de 8 m, dispune de ferestre arcuite cu vitralii. La exterior, cupola este acoperită cu aramă și poate fi vizibilă dinspre mare în condiții bune. Minaretul din dreapta, în stil maur, are o înălțime de 47 m, ziduri groase de 20 cm, iluminate de ferestre înguste, iar urcând cele 140 de trepte în spirală se ajunge într-un balcon sau cerdac circular de unde muezinul anunța începutul rugăciunii. În vârful minaretului este semiluna, dar ele conține și elemente tipic românești, o serie de nișe dese.
Lucrările la Moscheea Carol I au început în iunie 1910, în ziua de 24 a lunii, când în prezența ministrului Spiru Haret, muftiului Hafuz Rifat, ministrului Imperiului Otoman acreditat la Bucureşti și a mai multor oficialități s-a dat citire actului fondator, depus apoi într-o casetă zidită în fundație. Trei ani mai târziu, pe 31 mai 1913, Regele Carol I, Regina Elisabeta, ministrul Cultelor, Take Ionescu, ministrul Imperiului Otoman la București, corpul consular de la Constanța, toți au participat la inaugurarea celui mai nou și mai important lăcaș de cult musulman din țară.
*Articol postat inițial pe G4media.ro.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
