Se spune că nicăieri în lume nu poți găsi un loc mai potrivit pentru consumarea unei idile amoroase decât Parisul. Magia de pe Champs Elysees și farmecul Turnului Eiffel se pare că alcătuiesc rețeta perfectă prescrisă adeseori tinerilor îndrăgostiți, gata să își oficializeze relația. Dar ce se întâmplă cu francezii băștinași, cu cei care trăiesc în apropierea Parisului, sau mai ales cu aceia care pot simți chiar de la propriul balcon amorul ce învăluie Turnul Eiffel? Trăiesc ei o dragoste eternă, cotidiană?
Nu știm dacă toți francezii cred în dragoste și simt fiorul amorului, dar idilele și escapadele învăluite în mister ale președinților din Hexagon ne fac să credem că Parisul are ceva aparte, ceva ce te împinge să iubești necondiționat, pe oricine, oricând și, mai ales… din orice poziție.
Președintele Franței Francois Hollande ține prima pagină a ziarelor franceze și nu numai, prin scandalul de infidelitate de care este acuzat. Revista „Closer“ a prezentat imagini cu președintele Hollande în timp ce mergea pe un scuter, având o șapcă în cap, spre apartamentul unde urma să se întâlnească cu presupusa sa amantă, actrița Julie Gayet. Conform revistei Closer, relația celor doi a început încă din 2012, când Hollande se afla în plină campanie electorală pentru Palatul Elysee. Hollande a decis să nu dea în judecată revista Closer, deși la început a amenințat în acest sens.
Partenera de viață a lui Francois Hollande, jurnalista Valerie Trierweiler a fost internată după aflarea veștii unei presupuse relații a lui Hollande. Însă aceasta nu este prima escapadă amoroasă a președintelui francez, acesta având o relație cu Segolene Royal, fosta candidată la prezidențiale, care a pierdut în fața lui Nicolas Sarkozy.
În urma scandalului de infidelitate apărut acum câteva zile, Agenția France Presse a titrat: „Femeile, e-lementul de risc din viața politică a lui Francois Hollande“.
Însă, cu toate aceste scandaluri, societatea franceză consideră că viața publică și cea privată nu trebuie confundate, aerul romantic francez simțindu-se chiar și în afa-cerile interne ale statului.
Ce spun americanii despre „scuterul“ lui Hollande?
Publicația „The Economist“ a prezentat un material, pe data de 18 ianuarie, intitulat „La Maison Blanche“. După ce în 34 de rânduri au fost prezentate în detaliu „aventurile“ lui Barack Obama cu actrița Jennifer Aniston, plimbările făcute de președintele american pe scuter și relația de lungă durată cu Hillary Clinton, împreună cu care a avut patru copii, finalul articolului, inti-tulat „But seriously…“ (dar, serios), este menit să acuze grav atitudinea oamenilor politici francezi implicați în scandaluri sexuale, printre care îi amintește pe Francois Hollande, Ségolène Royal, Nicolas Sarkozy, Jacques Chirac și François Mitterrand, dar și să blameze reacția opiniei publice și a societății franceze în fața unui scandal imoral în care se află cel mai înalt reprezentant al Franței. Articolul de presă a celor de la „The Economist“ nu este altceva decât o satiră de bun gust, iar titlul în franceză și cuvintele inserate în cadrul textului, precum „amour“ sau „le tout“, sunt de natură să scoată în evidență imoralitatea oamenilor politici din Franța, în comparație cu cartea de vizită nepătată din punct de vedere sentimental a lui Barack Obama.
Reacția presei de peste ocean, mult mai virulentă decât cea a presei din hexagon, blamează fățiș acțiunile președintelui francez, mai ales în situația în care tot scandalul a ieșit la iveală cu puțin timp înaintea vizitei oficiale de stat, programate la Washinton, pe 11 februarie. În invitația de la Casa Albă era menționată partenera de viață a președintelui francez, Valerie Trierweiler, însă prezența acesteia la Washington este pusă sub semnul întrebării, după ultimile evenimente ce au ținut prima pagină a tabloidelor franceze.
Să nu uităm faptul că presa din SUA a fost constantă în a acuza relațiile extraconjugale la nivel înalt, mai ales atunci când acestea au avut loc în propria curte, dacă ne gândim la cel mai mare scandal sexual de la Casa Albă, care a zguduit din temelii administrația americană, dintre fostul președinte american Bill Clinton și Monica Lewinsky.
Francois Hollande respectă „tradiția“ predecesorilor săi. După Charles de Gaulle, Franța a ales numai Don Juani
„Toate femeile sunt curve, în afară de mama și sora mea. Dar și ele sunt femei“… Replica celebră a marelui Napoleon Bonaparte, unul dintre conducătorii simbol ai Franței, se prea poate să-i fi inspirat pe președinții de la Elysee de după Charles de Gaulle. Așa se face că încă din anul 1974, nu există administrație prezidențială franceză care să nu fie pătată măcar de un scandal cu iz sexual.
1. Valéry Giscard d’Estaing, preşedinte al Franţei între 1974-1981, se întâlnea cu eroina seriei erotice „Emmanuelle“, Sylvia Kristel, la un han de țară cu nume predestinat, „Cocoșelul din câmpie“.
2. Francois Mitterrand, președinte al Franței între anii 1981-1995, a avut o legătură extraconjugală în urma căreia a rezultat o fată, Mazarine. Bomba a explodat după moartea președintelui francez, iar fiica sa, împreună cu fosta amantă, Anne Pingeot, au participat la funeraliile președintelui francez din 1996.
3. Jacques Chirac, președinte al Franței între anii 1995-2007, avea un toast preferat: „în numele cailor noștri, femeilor noastre și al celor care le călăresc“, conform evz.ro. Președintele obișnuia să fluture cheile apartamentului prezidențial în fața personalului feminin care îl însoțea în deplasările externe.
4. Nicolas Sarkozy, președinte al Franței între anii 2007-2012, a făcut și el destule valuri în Hexagon, din cauza relației sale cu cântăreața Carla Bruni, motiv pentru care a și divorțat.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
