Orașele, la fel ca oamenii, se află într-un proces de continuă schimbare, iar fie că o fac în ritm alert sau mai lent, scopul rămâne același: rezolvarea ecuației provocărilor urbane. În condiția în care peste 56% din populația României trăiește în mediul urban, modul în care un oraș se dezvoltă în jurul locuitorilor săi rămâne în atenția tuturor celor implicați în planificarea urbană, fie că provin din mediul privat sau cel public. În ce direcție se dezvoltă orașele? Cum se aplică și ce beneficii au principiile urbanistice? Cât de maleabile sunt procesele urbane și care sunt formele ideale de manifestare a lor? Arhitectul Șerban Țigănaș a căutat răspunsuri la aceste întrebări în cadrul unui interviu pentru HotNews.ro. El este practician și profesor, ci și activist pentru profesia de arhitect. A făcut parte din structura de conducere a Consiliului Arhitecților din Europa, a fost membru în Consiliul Uniunii Internaționale a Arhitecților și Secretar General al acesteia, precum și președinte al Ordinului Arhitecților din România în perioada 2010-2018.
Reporter: Se vorbește tot mai mult despre regenerarea urbană, concept care se află deopotrivă pe agenda dezvoltatorilor privați și a administrațiilor publice. Ce îi trebuie unui proiect să producă regenerare urbană?
Șerban Țigănaș: Regenerarea urbană este tratamentul care se aplică degenerării urbane sau decăderii (urban decay), cum i se mai spune. Se referă la zone din oraș care au suferit ca ansamblu un proces de degradare și chiar de abandon parțial sau total, pierzându-și calitățile funcționale și atractivitatea. Construcțiile și infrastructura dintr-o astfel de zonă au trecut deja de un prag sub care s-ar putea revitaliza zona prin reparații curente, fiind necesare intervenții radicale, substanțiale. Degenerarea urbană poate avea mai multe cauze, dintre care cele mai severe sunt întreruperea activităților, pierderea funcționalității și lipsa de întreținere și renovare a clădirilor pe perioade lungi, ducând până la declanșarea procesului de ruinare a acestora.
Regenerarea urbană este o operațiune complexă, costisitoare, menită să relanseze o întreagă zonă, să o recalifice și, practic, să pornească un nou ciclu de viață pentru aceasta. Presupune intervenții complexe, uneori în perioade de timp mai îndelungate, bazate pe o strategie de redezvoltare, corelată cu tendințele demografice, economico-sociale și cu infrastructura de mobilitate și edilitară a întregului oraș, fără de care nu se poate atinge obiectivul propus.
Reporter: Cel puțin în marile orașe, granițele urbane au tot fost extinse pentru a crește spațiul locativ. Cât de maleabile sunt orașele? Ce soluții credeți că pot fi valorificate?
Ș.Ț: Extinderea excesivă a localităților este un fenomen care se numește, în limbajul urbanismului, „sprawl”, adică împrăștiere, și este considerat ca fiind negativ, având consecințe nefaste pentru mediul natural pe care îl invadează și pentru cel construit, pentru că generează deplasări pe distanțe tot mai mari și mobilitate cauzatoare de poluare. Fenomenul este cunoscut ca aparținând epocii automobilului, când acesta a dus la a pierde scara spațiului și a timpului, distrugând practic eficiența orașelor de până atunci, bazată pe o densitate bună și o mobilitate rezonabilă.
La Congresul Uniunii Internaționale a Arhitecților din Copenhaga, din iulie 2023, s-au formulat mai multe principii pentru dezvoltarea sustenabilă, dintre care unul foarte ferm este acela de a nu mai construi acolo unde nu a mai fost construit până acum, pentru a conserva mediul natural, din rațiuni evidente. Astfel, atenția dezvoltatorilor ar trebui să se îndrepte către fostele zone industriale, către zonele decăzute care pot fi convertite.
Reporter: Cum definiți conceptul de „oraș de 15 minute”, un alt concept pe care îl îmbrățișează administrațiile ca recomandare pentru strategiile climate neutral?
Ș.Ț: Înainte de a fi îmbrățișat de administrații, conceptul a fost creat, descris și promovat până a devenit cunoscut suficient pentru a intra în limbajul comun. L-am întâlnit și cunoscut pe Carlos Moreno, cel căruia i se atribuie formularea conceptului, având ocazia să îl ascult și să discut cu el, constatând că el a asamblat în fapt mai multe practici logice convergente, dându-le un nume. Aș descrie esența acestui concept ca un obiectiv în realizarea noilor dezvoltări, dar și în regenerarea zonelor deja structurate din orașe prin mixajul funcțional complet și foarte bine armonizat, astfel încât efectele negative ale segregării funcționale rezultate din planificarea modernistă și dezvoltarea rezultată doar din obiective de profitabilitate imobiliară să fie diminuate sau chiar anulate.
Rezultatul este un oraș policentric, care favorizează viața în cartier, neîncurajând deplasările lungi, motorizate și navetismul cotidian. 15 minute este timpul generic în care, într-o astfel de zonă din oraș, oricine ar trebui să poată ajunge de acasă la oricare dintre principalele funcțiuni care îi satisfac nevoile cotidiene, pentru serviciile de sănătate, educație, cultură, sport, loisir sau servicii religioase. Bineînțeles că aceste 15 minute pot fi văzute ca distanța pe care cineva o poate parcurge pe jos în acest timp, ceea ce înseamnă în jur de 2,5 kilometri. În această rază, bineînțeles teoretică și bine interpretată local, trebuie să poți ajunge la toate dotările distribuite rațional, între care deplasarea trebuie să se realizeze prin spații cu toate calitățile pentru cei care merg pe jos, prioritizând acest mod de a te mișca. Trebuie să găsești și parcul și stațiile de transport în comun care te leagă cu restul orașului și serviciile de care ai nevoie zilnic sau ocazional.
- Citește interviul complet pe HotNews.ro.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
