•Info Sud-Est în parteneriat cu HotNews.ro realizează o serie de analize din perspectivă administrativă a principalelor stațiuni de pe litoralul românesc. Ce au făcut și ce restanțe au administrațiile locale în stațiuni? Mare parte din rezolvarea unor probleme ține de gradul de implicare al primăriilor, de capacitatea lor de a atrage investiții noi și de a dezvolta proiecte. Hotelurile și plajele care arată prost sunt așa și din cauză că instituțiile locale de control nu-și fac treaba.
La începutul secolului XIX, mai multe familii de găgăuzi (turci creștinați) au părăsit Imperiul Rus din cauza foametei și, pe litoralul dominat de otomani, au întemeiat un sat pe care l-au numit Ilanlâc. Multe decenii mai târziu, ”Șerpăria” (așa cum se traduce Ilanlâc) avea să devină celebra stațiune Vama Veche, care nu se dezice nici azi de numele parcă predestinat primit de la găgăuzi.
Începând cu anii ‘70, studenții clujeni erau aduși, în vacanțele de vară, într-o tabără improvizată în Vama Veche, iar după 1989, generațiile foștilor studenți din Cluj au fost cele care au ”fondat” stațiunea de la granița cu Bulgaria, așa cum a devenit ea renumită: sălbatică, nonconformistă, simplă și degajată de povara grijilor.
Numai că ”spiritul Vamei” a cuprins rapid generații tot mai tinere și categorii tot mai diverse de oameni, iar de-a lungul anilor vamaioții au devenit turiști. Perioada folkiștilor și hipioților fondatori a fost devansată de perioada puștimii teribiliste de rockeri. Ei au precedat vremurile pe care le trăiește astăzi bătrâna Șerpărie: perioada corporatișilor, a clubberilor pentru care Vama Veche este, momentan, o destinație la modă, a hipioților din anii 90 – astăzi familiștii cu copii din Vamă, ori a bucureștenilor în căutarea unei Mamaia rurale și sălbatice.
La începutul anilor 2000 au apărut primele articole de presă în care jurnaliști și figuri marcante din spațiul public începeau să atragă atenția asupra modului în care se schimba realitatea din satul izolat.
Astăzi, după 16 ani de la acel moment, genul de turiști care vin în Vama Veche și serviciile oferite de către investitorii din stațiune sunt complet diferite de cele din urmă cu aproape trei decenii.
30 de ani de construcții și dezvoltare haotice
În aproape 30 de ani, Vama Veche s-a dezvoltat agresiv și haotic. Satul cu plaja pustie în care bântuia ceea ce era cunoscut ca fiind ”spiritul Vămii” a fost înghițit de o stațiune banală care încearcă să redea în mod artificial suflul fostului loc.
”Vama” este conservată doar în nonconformismul tradus prost prin lipsa de igienă a locurilor și a desuetului cerșit sau dormit pe trotuare.
Corturile de pe plajă au ajuns în campinguri, vamaioții care se cazau în pensiunile modeste sau casele localnicilor au ajuns turiști cazați în hoteluri de 3 și 4 stele sau în resortul de lux al cântărețului Ovidiu Komornyk, ori în complexul gigant cu piscină și 150 de camere pus la dispoziție de unul dintre numeroșii investitori din Vama Veche.
Astăzi, în Vama Veche nimeni nu mai vine să își găsească pereche, ci să își plimbe copiii ori să facă aerosoli. Noii ”vamaioți” nu se mai înghesuie în trenuri mizerabile negociind călătoria cu nașul, ci, în drum spre mare, se opresc la benzinăriile de pe autostradă ca să își alimenteze bolizii cu benzină premium și nevoia de tutun cu țigări și trabucuri fine.
În capătul uliței principale, parcarea din buza plajei care, pe vremuri, era ocupată de motocicletele prăfuite găzduiește un veritabil show-room: Audi, Range Rover, Land Cruiser, Mercedes, BMW, Infiniti și, regina balului, Porsche. Proprietarii lor se lasă răcoriți de cocktailuri scumpe servite în canapelele unor terase de fițe ori se bronzează în șezlongurile care ocupă toată plaja din partea de sud a stațiunii.
În mod paradoxal, de câțiva ani, turiștii de lux din Vama Veche acceptă să își petreacă timpul liber în compania unei alte categorii de turiști care încearcă să braveze prin lipsa igienei și printr-un consum exagerat de alcool. Aceiași turiști de lux acceptă să servească masa și să achite note de plată neverosimil de mari în sau lângă spații care pot fi catalogate oricum, dar numai curate nu. Pentru că Vama Veche este o stațiune la modă.
Investitorii au înțeles repede cum încep să funcționeze lucrurile și au început să cumpere terenuri în sat. Oferta mică și cererea mare au inflamat piața imobiliară din zonă. Astăzi, un metru pătrat de teren în centrul satului fără canalizare și stație de epurare ajunge și la 150-200 de euro, atât cât costă și un metru pătrat de teren dintr-un cartier bunicel al Constanței.
Însă lipsa de strategie și viziune a fostei administrații publice locale au condamnat definitiv comunitatea locală să trăiască într-o localitate dezvoltată haotic și hidos. Managementul defectuos al fostei conduceri a Primăriei Limanu (localitatea de care aparțin Vama Veche și 2 Mai) i-a adus fostului edil Nicolae Iustin Urdea și un dosar penal întocmit de procurorii DNA. În anul 2015, acesta a fost trimis în judecată de procurorii anticorupție pentru abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție în formă continuată și folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, urmărindu-se obținerea pe nedrept de fonduri europene. Dosarul face referire la modul de atribuirea contractului de finanțare pentru amenajarea pistei de biciclete care traversează stațiunea începând cu anul 2009 și care ajunge până în Bulgaria. Odată cu amenajarea pistei de biciclete și a aleii pietonale au apărut și primele construcții de lux în stațiune și, odată cu schimbarea ofertei s-a schimbat și genul de turiști care au început să vină în stațiune.
În Vama Veche au fost ridicate unele dintre cele mai urâte pensiuni și hoteluri de pe întreg litoralul românesc. În lăcomia lor acerbă, proprietarii terenurilor au construit rapid și ieftin. Pensiunile, asemenea unor cuburi sau hale imense, au ferestre mici și puține, nepotrivit pentru o construcție la malul mării. În cazul multora dintre ele, pentru un profit maximizat, investitorii nu au mai plătit și finisarea vilelor, lăsându-le la stadiul de tencuială. În cele mai fericite situații, pensiunile amintesc de cabanele din stațiunile de munte. Haosul arhitectonic este completat de ulițele și străzile localității fără plăcuțe cu nume sau numere. Gospodăriile îngrijite, frumoase și care amintesc de vechiul sat găgăuz aparțin bătrânilor din localitate. Copiii lor s-au mobilizat și au lipit afișe pe ulițele unde sunt construite hardughiile de ciment considerate pensiuni prin care îi roagă pe turiști să le lase localitatea așa cum au găsit-o – curată: ”Dragi turiști, am făcut curat pe trotuare. Vă rugăm și pe dumneavoastră să nu lăsați murdărie la plecare. Colectați resturile în pungi și lăsați-le la un loc pentru gunoi. Vă mulțumim!” – este mesajul localnicilor pentru turiști.
Mesajul sătenilor este cu atât mai important cu cât satele Vama Veche și 2 Mai constituie o zonă deosebită din punct de vedere al habitatului și biocenozei specifice zonei marine, cuprinzând specii rare sau aflate în pericol, de importanță europeană, fapt pentru care 5000 de hectare din litoralul zonei au fost declarate rezervații naturale, fiind împărțite în zone strict protejate și zone tampon. Conform informațiilor furnizate de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Marină ”Grigore Antipa”, aria protejată ”Rezervația Marină 2 Mai-Vama Veche” a fost înființată în anul 1980 și confirmată ca arie protejată de Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național.
”O vară fără Vamă e ca o tequila fără lămâie”
Opiniile celor din Vama Veche sunt împărțite la fel cum ei înșiși sunt împărțiți în generații și categorii sociale diferite. Există iubitorii împătimiți ai stațiunii care an de an sau de mai multe ori pe an își petrec timpul în Vama Veche indiferent cât de mult s-ar schimba locurile. Mai sunt nostalgicii vremurilor demult apuse care s-au împăcat greu cu ideea că ”Vama nu mai este ce-a fost” și revin rar sau deloc în stațiune. Și mai există categoria ”noilor vamaioți” care au descoperit recent Vama Veche, asemenea unei plaje cool și fancy:
Adrian Iordache, student, 20 de ani, București : “Aici e raiul. O săptămână sunt rege. Am bani de bere și de țigări, restul nu mai contează, îmi dă Vama. E beton în Vamă”
Adelina Mihu, asistent manager, 29 de ani, Sălaj: “Cum să vă zic, Vama mă împlinește an de an. O vară fără Vamă e ca o tequila fără lămâie. Chiar dacă s-au adunat cam multe acrituri pe aici”
Mihaela Istrate, stomatolog, 40 de ani, București: “Eu vin încă în Vamă în amintirea anilor trecuți. Nu îmi place că s-a umplut de mașini, sunt mulți cu fițe, cocalari, șezlongari. Nici prețurile nu mai sunt ca înainte. Abia îmi mai permit să stau 2,3 zile. Dar încă mai vin pentru ceea ce a fost Vama când eram eu tânără. Unde să mă duc în altă parte?”
Aurelian Andrei Stănescu, freelancer, 35 de ani, Timișoara: “S-a dus și folkul, s-a dus și libertatea. Nu mai găsești nici o buză de nisip liniștită. Și e scump, foarte scump. Sunt mulți care se dau vamaioți, dar ei vin să stea la hoteluri cu piscine și să bea vodka la fițe, două milioane sticla. Își mai parchează și garsonierele pe plajă, dar ei zic că sunt vamaioți. Uite, stau în baldachine în Vamă. 50 de lei, viață”.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
