Avem mai multe sau mai puține motive să o simțim, dar atunci când se manifestă, semnele ne sunt clare – de la palpitații și tensiune, la exprimări din ce în ce mai zgomotoase, de cele mai multe ori dificil de controlat. O emoție cât se poate de naturală, aproape de instinct, ce suscită oprobiul social dar, în definitiv, umană.
Ce facem cu ea?
În primul rând, ca orice emoție puternică, pune în mișcare o mare cantitate de energie. Atunci când este înăbușită, aceasta este oprită din a se manifesta drept pentru care o astfel de modalitate de reacție poate duce în timp la somatizări (dureri de cap, stomac). Totodată, persoana poate permite „umplerea paharului”, ceea ce va duce în final la o explozie emoțională – de cele mai multe ori în situații sau cu persoane care nu au legătură cu acumularea repetată a sentimentelor ne-gative. Cel mai adesea însă descărcarea se produce în mediul familial iar, acolo unde există, copiii pot deveni un ecran de manifestare.
O altă „tehnică” des folosită, dar dăunătoare pentru persoana în cauză este ruminarea. Aceasta implică reluarea permanentă a evenimentelor declanșatoare, reeditarea în minte a contextului, și implicit, retrăirea unor emoții asociate. Studiile demonstrează că aceasta se află, de multe ori, la baza somatizărilor manifestate prin dureri, a insomniilor.
Deși în multe cazuri persoanele apelează la cei din jur după un eveniment neplăcut, în cazul furiei, căutarea de suport social nu este, de cele mai multe ori, cea mai bună alegere. Aceasta deoarece se pare că oamenii tind să caute acele persoane care le confirmă scenariul negativ și îi aprobă, menținându-le astfel sentimentul de nedreptate. Astfel, suportul social este folosit mai degrabă pentru a prelungi starea de furie, decât pentru a ajuta la reducerea acesteia.
Având în vedere cantitatea mare de energie mobilizată în corpul nostru, cea mai indicată metodă de a permite exprimarea sentimentelor negative de tipul furiei va fi sportul. Fie că acesta este unul de contact sau este vorba pur și simplu de alergare sau dans, el oferă posibilitatea valorificării acesteia, permițând într-o măsură transformarea pozitivă a stării psihice. Alte metode de reconversie sunt, desigur, cele care implică exprimarea artistică și reinvestirea e-nergiei și a gândurilor și emoțiilor aferente în scris, pictură, sculptură etc. Sau, de ce nu, în activități casnice, repetitive, ce permit reorganizarea gândurilor și atenuarea boom-ului. În cazul în care starea de furie se prelungește foarte mult, sentimentul de nemulțumire și nedreptate fiind prezent în majoritatea timpului, sau există manifestări foarte violente, ce produc daune persoanei sau celor din jur este necesar căutarea unui sprijin adecvat pentru a permite reevaluarea situației, a mijloacelor de a face față și a crește calitatea vieții.
Există și furie „bună”?
Furia este în general o emoție stârnită de o situație percepută ca o „nedreptate”. O altă variantă în această situație ar fi sentimentul de neputință, de neajutorare, care poate favoriza instalarea depresiei. Astfel, în măsura în care aceasta crește motivația de a face față situației și poate fi însoțită ulterior de o gândire „la rece”, furia poate facilita găsirea unei modalitați de schimbare, poate oferi energia necesară acțiunii și astfel a depășirii situației nefavorabile. Asta nu înseamnă că prevalența acestui sentiment va oferi rezultate uluitoare, dimpotrivă, în multe cazuri poate avea mai degrabă un efect dezorganizator.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
