Recentele contacte diplomatice dintre marile cancelarii ale lumii au constituit dovada unei preocupări majore pentru dezideratul asigurării păcii și securității la nivel global. Alertată de războiul civil din Siria, opinia publică a pus din ce în ce mai mult presiune pe factorii de decizie politică pentru a găsi o soluție la eradicarea degenerării conflictului din Siria într-un conflict regional. Eșecul de la nivelul Consiliului de Securitate al ONU de a găsi un compromis pe seama cazului sirian a determinat liderii celor mai mari economii din lume să abordeze acest subiect în recentul Summit G8 din Irlanda de Nord, premieră pentru acest for de natură economică.
Impactul pe care l-a produs Summit-ul G8 încheiat la 18 iunie se datorează, pentru prima dată în istorie, importanței adoptării unei poziții comune pe seama unei probleme a păcii mai degrabă decât asupra unei probleme economice. Descătușați de greul veto-ului din Consiliul de Securitate al ONU și onorați de prezența președintelui Comisiei Europene, liderii Rusiei, Chinei, Franței, Regatului Unit, SUA, alături de reprezentanții Canadei, Japoniei și Germaniei au ajuns la un acord privind îndepărtarea de la putere a președintelui sirian Bashar al Assad și ancheta ONU în ceea ce privește armele chimice folosite împotriva rebelilor sirieni.
Deși e semnatar, Putin e iritat din cauza acordului
Cu toate că a subscris la acordul G8 privind Siria, președintele rus Vladimir Putin păstrează vie memoria războiului din 2003 când Washington-ul a intervenit în Irak tocmai din cauză că regimul de la Bagdad era bănuit de folosirea armelor chimice. În ciuda opoziției manifestate față de invazia americană din Irak, Rusia s-a fript pentru că nu și-a exploatat eficient rolul în deciderea sorții Irakului, mai ales că armele chimice nu au fost depistate, iar invazia, din punctul de vedere al Moscovei, nu era justificată. De aceea, menținerea poziției rusești împotriva implicării militare în Siria este un mijloc de evitare a reeditării scenariului irakian. De asemenea, Kremlinul a demonstrat în contextul ultimelor întrevederi oficiale pe problema siriană (precum cea Lavrov – Kerry, Putin – Hollande sau Putin – Cameron) o intransigență a poziției sale oficiale în favoarea respectării suveranității statului sirian, considerând că instalarea unui nou guvern la Damasc este exclusiv o chestiune de politică internă a Siriei. Toate aceste considerații au avut un ecou în discursul președintelui Putin din cadrul summit-ului, care a zăbovit să vorbească în limbaj occidental despre viitorul Siriei fără Assad, exprimându-și oarecum acordul tacit pentru acest demers.
Summit-ul G8 și decizia de tip ONU în cazul Siriei
Cu toate acestea, ambianța Summit-ului G8 de la Lough Erne (Irlanda de Nord) a prins bine statelor occidentale în a-și conjuga eforturile pentru a exercita o presiune suficientă asupra Rusiei și Chinei, singurele state din cele 8 care împărtășesc o viziune diferită asupra conflictului din Siria. Acest summit reprezintă de fapt singurul prilej care îi adună la un loc pe Putin, Obama, Hollande, Cameron și noul președinte al Chinei Xi Jinping (liderii statelor cu drept de veto ale Consiliului de Securitate al ONU), această ocazie fiind fructificată prin semnarea acordului privind Siria. Prezența Germaniei, a Canadei și a Japoniei este extrem de importantă din moment ce extinde formatul de negocieri și detașează celelalte 5 state ale G8 de la tradiția negocierilor de tip ONU. Flexibilitatea diplomatică a forului economic G8 atestată în Irlanda vine să sugereze o nouă formă de negociere la nivel internațional, în care specializarea instituțiilor pe anumite domenii nu este neapărat un obstacol în calea abordării problemelor de altă natură, ci un cata-lizator. Și dacă ne întrebăm retoric, nu sugerează oare precedentul creat de G8 în Irlanda de Nord a nouă formulă a membrilor cu drept de veto la nivel ONU?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
