Născut pe 14 martie 1973, Decebal Făgădău este la al doilea mandat de președinte al PSD (municipiu) și primarul interimar al Constanței din luna iunie a anului 2015, atunci când Radu Mazăre a părăsit atât partidul, cât și Primăria Constanța.
Situat pe primul loc în sondaje, Decebal Făgădău intră în cursa electorală cu avantajul primarului în exercițiu care are acces la fondurile administrației publice, putând să demareze sau să oprească proiecte. Tocmai din acest motiv, cea mai bună strategie de campanie pentru primarul interimar este, de fapt, non-campania.
Absența în spațiul public și evitarea pe cât posibil a aparițiilor în mass-media sunt de bun augur pentru candidatul PSD care a înțeles că, în situația sa, nu ar fi indicat să aibă o activitate intensă pe rețelele de socializare și nici să frecventeze emisiunile electorale.
Mulându-se în mare parte pe electoratul lui Radu Mazăre și foarte puțin pe o parte a electoratului de dreapta, Decebal Făgădău știe că pentru a câștiga alegerile e suficient să nu se expună în spațiul public și să nu dea curs acuzațiilor și provocărilor lansate din zona opoziției politice care activează credibil, pentru prima oară în ultimii 15 ani.
Succesorul lui Radu Mazăre în Primăria Constanța este conștient că pentru a-și păstra nucleul electoral intact e suficient ca, cel puțin momentan, să rămână în biroul său, acolo de unde dispune asfaltările, reabilitarea trotuarelor, îngroparea cablurilor și alte inițiative cu impact asupra electoratului, cu mai puțin de două luni înainte de alegeri.
Dar care a fost traseul pe care Decebal Făgădău l-a parcurs până a ajuns în biroul de viceprimar al Constanței numit de Radu Mazăre și păstrat în funcție timp de 6 ani? Și, mai ales, de ce nu se delimitează Decebal Făgădău de Radu Mazăre?
De la copilăria în satul minier, la munca de jos în firmele lui Strutinsky
Când epoca „de aur” a tovarășului Ceaușescu era pe sfârșite, un țânc de școală generală se muta din satul minier Altân Tepe în boemul oraș al poetului latin Ovidiu, din buza Mării Negre. Doar că în vremurile de restriște ale anilor `80, localnicii din comuna tulceană nu cunoșteau grija zilei de mâine, rația și cozile, ci se răsfățau la cinema, în clubul sportiv și la piscină, special amenajate pentru minerii din sat. Salariile angajaților din complexul minier erau de 2-3 ori mai mari comparativ cu salariul unui vânzător din Constanța.
Teodora și Vasile Făgădău, ea aromâncă din Beidaud, el tulcean din Mihai Bravu, renunță la funcțiile de educator, respectiv contabil șef al societății miniere și iau drumul Constanței pentru a se asigura că cei doi copii, Decebal și Adela, vor avea condiții mai bune de studiu, „la oraș”. Parcă presimțeau sfârșitul tragic pe care avea să-l cunoască înfloritorul sat minier după căderea comunismului și surprizele pe care destinul le rezervase în orașul de la malul mării, pentru fiul lor.
Ajunși în Constanța, cei patru membri ai familiei Făgădău începeau să cunoască lipsurile: cozile interminabile la care trebuiau să aștepte pentru a primi rația de hrană, veniturile familiei de două ori mai mici decât la Altân Tepe, griji, probleme, locuri, oameni și provocări noi:
„Nu se dădeau vize de flotant, nu se mai făceau mutații. Am înțeles ce înseamnă lipsurile, să stai la coadă, să ai cartelă. Cu toate acestea am apreciat abia mai târziu maximul sacrificiu pe care l-au făcut părinții mei pentru a ne aduce la școală, la oraș, pe mine și pe sora mea, pentru că de atunci și-au dat seama că adevărata misiune a unui om în viață este aceea de a-i asigura succesorului său un viitor mai bun (…). Îi respect pentru chestia asta și le mulțumesc ori de câte ori am ocazia”, povestește Făgădău la trei decenii distanță, din biroul său de viceprimar.
Din satul minier Altân Tepe, la Constanța
Pentru că nu a găsit un post vacant de educator în oraș, mama lui a fost nevoită să facă naveta la Poarta Albă. Și pentru că nu exista un mijloc de transport până în satul în care preda, Galeșu, aceasta mergea zilnic pe jos câțiva kilometri.
Mai norocos, tatăl său a găsit un loc de muncă la firma unor tineri care aveau să-i schimbe complet viața fiului său: Sorin, Nicușor și Radu. Vremurile grele de după Revoluție l-au obligat pe tatăl său să își mai găsească încă două locuri de muncă. Decebal Făgădău era obligat cel puțin moral să își răsplătească părinții pentru sacrificiile pe care le făcuseră cu rezultate bune la școală. De la școala din Altân Tepe acesta este mutat la Școala nr. 38 din Constanța:
„Da, am fost, dacă vreți, un răsfățat nu doar al familie mele ci și al școlii. Am fost olimpic, am fost șeful clasei, am avut funcții la pionieri, am fost comandant de unitate, am avut o copilărie normală și frumoasă (…) În clasa a VIII-a, m-am străduit destul de mult, zic eu, și am fost olimpic la 5 materii: anatomie, chimie, geografie și pentru a nu fi foarte îngrijorată mama mea, pentru că treapta întâi se dădea la română și matematică, m-am dus și la română și la matematică”, își amintește Făgădău.
Înscrierea la prestigiosul Colegiu Național „Mircea cel Bătrân” i-o datorează dirigintei din școala generală care, văzând opțiunea tatălui pentru Liceul nr. 5, aflat în subordinea Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, o cheamă pe mama lui Decebal Făgădău la școală pentru o discuție despre viitorul elevului:
„Tatăl meu îmi completase fișa pe care o duceai la școală cu opțiunile pentru liceu. Venind dintr-o exploatare minieră, fiind o meserie, ceva concret, ceva palpabil, tatăl meu a ales Liceul 5 de Mine-Petrol (astăzi, Liceul „Decebal”, n.red.), pentru că știa că este o meserie bună, o meserie care își găsește corespondent în viața reală. Eu m-am dus cu bilețelul respectiv, cu opțiunea tatălui la școală, și doamna dirigintă m-a rugat să vin cu părinții la școală. Eu am crezut că am făcut vreo boacănă, nu înțelegeam de ce îmi cheamă părinții (…) Doamna dirigintă ne-a chemat la cancelarie, eu am stat pe scaunul elevului de serviciu și mama a intrat în cancelarie. După ceva timp s-a deschis ușa, mama era destul de îmbujorată, eu neștiind despre ce este vorba, am crezut că am făcut o boacănă. De fapt, doamna dirigintă a avut o discuție cu mama și i-a recomandat să schimbe opțiunea pentru liceu pentru că din punctul dânsei de vedere nivelul meu de pregătire la momentul respectiv era peste nivelul liceului. Mama m-a lăsat pe mine să aleg și doamna dirigintă mi-a recomandat Liceul „Mircea” și Liceul nr. 10, „Ovidius”. La nici 14 ani, a fost destul de apăsător să iei o asemenea hotărâre… Dar am zis că dacă e să cad de pe un cal, fiindcă nu mă gândeam la succes, mă uitam la Liceul „Mircea” ca la o redută greu de cucerit, măcar să cad de pe calul cel mai frumos. Și pentru mine Liceul „Mircea” era calul cel mai frumos. M-am înscris la liceu, dar nu m-am înscris la „matematică-fizică”, întrucât nu știam că există opțiunea prin alunecare, ci la a doua specializare, „mecanică”, pentru că aflasem că, istoric, erau notele mai mici. Am intrat cu o notă de mai bine dădeam la „mate-fizică”…”, își amintește primarul interimar, creionând imaginea unui preadolescent care nu avea încredere în el și care își subestima în permanență calitățile.
Anii de școală
Însă perioada liceului își lasă amprenta decisiv asupra formării personalității fiecărui elev și modelează mai aspru sau mai blând caracterul viitorului adult. Așa se face că, deși greu de imaginat astăzi, Decebal Făgădău a fost la un moment dat rebel. Prin clasa a XI-a, după Revoluție. Într-atât de rebel încât, deși îl avea ca diriginte pe profesorul de istorie Gheorghe Dumitrașcu (PSD), acesta, alături de mai mulți colegi de liceu, i-a făcut campanie electorală lui Ion Rațiu (PNȚCD). Vremurile aveau să se schimbe câțiva ani mai târziu, iar fostul elev să își urmeze profesorul în PSD, pentru ca la două decenii distanță de rebeliunea adolescentului, acesta din urmă să propună acordarea titlului de cetățean de onoare al Constanței pentru profesorul său:
„Eram o generație antisistem (…) Noi tot visam după revoluție să nu facem armata, deci acesta devenise un obiectiv, să nu faci armata. În general încercam să fugim de tot ceea ce era obligatoriu. Imediat după 90, noi de asta voiam să fugim, de tot ce era obligatoriu până atunci”, povestește Făgădău.
Generația anti-sistem
Tot în liceu, la 17 ani, o cunoaște pe Monica Gaitanidis, cea care mai târziu avea să îi devină soție și să îi dăruiască doi băieți.
De la rebeliunea romantică a Revoluției, la pragmatismul anilor 2000
În ziua înscrierii la facultate, Făgădău, alături de un grup de prieteni, își uimesc familiile și se înscriu la nou-înființatul Institut de Marină, cel care le asigura condiții de practică și un loc de muncă după finalizarea studiilor. Nu au ales secția de navigație pentru că termeni precum „cart”, „căpitan” și „comandant” le aminteau de armată și lucrurile obligatorii care îi revoltau, iar secția de mecanică și lucrul „sub punte” păreau sub nivelul unor mirciști de elită. Așa au ales electrotehnică și au devenit studenți ai IMC, preluând ștafeta de la Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre, care tocmai absolveau cursurile Facultății de Electromecanică în cadrul Institutului de Marină și lăsau „moștenire” o Ligă a Studenților rebeli, anti-sistem și anti-Armată. Exact pe profilul noilor „boboci”. Doar că, la scurt timp, condițiile se schimbă iar Făgădău și prietenii săi renunță la IMC pe motiv că nu se mai alegeau nici cu brevet de ofițer, nici practica și locul de muncă nu le mai erau asigurate.
Cu studiile nefinalizate, Decebal Făgădău nu era pus într-o situație confortabilă în fața tatălui său, un om dur de la care a auzit prima oară un „Bravo!” atunci când a luat examenul de admitere la liceu, fără meditații. Același tată care îl îndreptase încă de la început către studiul în domeniul Economiei, după modelul său:
„Am terminat până la urmă Facultatea de Științe Economice, la o universitate particulară și mi-am dat licența în 2000 la Universitatea de Stat din Craiova. Am terminat facultatea în Constanța la o universitate privată, filiala unei universități din București”, își continuă povestirea Decebal Făgădău, care insistă să nu menționeze numele universității, cursurile de master absolvite ulterior, sau instituțiile în cadrul cărora a studiat, sub pretextul că nu vrea să se laude cu formările și specializările pe care le-a urmat și le urmează în continuare: „Am muncit din greu atât să fac școală, cât și să îmi găsesc un loc în societate. Nu m-am oprit din învățat și nu spun lucrul acesta că apare într-un ziar, ci acesta este obiectivul meu, așa voi face toată viața mea. Nu m-am oprit din învățat niciodată și cred că nu am avut nici un an de întrerupere între cursuri de perfecțioanre sau… Lucrurile astea le fac cu discreție, cu decență, și le țin dincolo de spațiul public (…). Să vorbească despre educația mea cei care intră în contact cu mine, cu vecinii mei, oamenii care s-au întâlnit în traiectoria lor profesională cu mine, oricine care mă cunoaște. Am făcut mai mult de două masterate. În viață trebuie să își fie frică de ridicol. Eu am crescut altfel, tatăl meu fiind mai sobru, mai aspru, mi-a spus o singură dată în viața mea „Bravo!”, până să mă căsătoresc”, a povestit Făgădău.
Perioada încă romantică a adolescenței târzii se sfârșise. După primul deceniu de haos al României postdecembriste, lucrurile aveau să se așeze repede, atât în Constanța, cât și în familia Făgădău. Rebelul romantic al anilor `90 dispăruse, iar locul îi fusese luat de un flăcău pragmatic de 27 de ani care era nevoit să își caute un loc de muncă.
Se spune că în viață cel mai important este să întâlnești oamenii potriviți. Cu atât mai bine dacă îi întâlnești și în momentul potrivit. Tatăl lui Decebal Făgădău a marcat acest moment important la începutul anilor `90, când a intrat în contact cu Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky pentru care lucrează și în prezent:
„La începutul anilor `90, v-am explicat, la Miniera Dobrogea lucrurile nu mergeau tocmai bine, tatăl meu a ținut contabilitatea mai multor firme din Constanța și, la un moment dat, așa a ajuns într-o colaborare cu societăți aparținând acestui grup de firme”.
Multă vreme, pentru Constantinescu și Strutinsky, Decebal Făgădău a fost „băiatul unui angajat”. Până când, Decebal Făgădău devine el însuși angajatul necalificat al grupului celor trei prieteni, primind primul job într-o vacanță de vară:
„Tatăl meu a lucrat pentru mai multe firme din grupul „Conpres“ și așa i-am cunoscut în primul rând pe Nicușor Constantinescu și, apoi, pe Sorin Strutinsky. De altfel, când m-am angajat ca muncitor necalificat pentru prima oară m-am angajat într-o vacanță de vară, la una din aceste firme (…). Iar cu Radu Mazăre, v-am zis, mă cunosc mai recent (…). Tatăl meu și astăzi lucrează la firma Xenoti. Pe tatăl meu îl găsiți la Hotel Flora în Mamaia. Nu este factor decizional, nu este… El lucrează acolo (…). Nu, n-o să neg pentru că sunt mândru de tatăl meu pentru că muncește și îl știu pe tatăl meu care este un om cinstit, un om drept, un om muncitor și…. nu este un om care să fie atras către cine știe ce alte tipuri de beneficii sau să-l încânte un salariu mai mare. Tatăl meu este un om statornic. Da? Și la bine, și la rău, e ca într-o familie, așa a procedat și la locul de muncă”, explică Făgădău.
Cum s-a cunoscut Decebal Făgădău cu Mazăre, Constantinescu, Strutinsky
Relația cu „patronii”. Nicușor Constantinescu: „Îl susțin 100% pe Făgădău la Primăria Constanța”
În 13 iunie 2015, Nicușor Constantinescu declara pentru presa locală: „La Primăria municipiului Constanța îl susțin 100% pe Făgădău Decebal, este un om care iubește orașul Constanța și care muncește de dimineața până seara. Majoritatea proiectelor europene pe care le-am făcut la CJC și care privesc parteneriatele cu municipiul Constanța le-am făcut cu Făgădău. Îl cunosc pe Decebal de când avea 10 ani! L-a adus tatăl lui la una din firmele pe care le înființasem cu Radu Mazăre și Sorin Strutinsky, la un depozit. Încărca și descărca în vacanțe singur navete goale! Pentru că așa m-a rugat tatăl lui, să învețe să muncească de mic (…). Eu sper să ajungă primarul municipiului Constanța, pentru că știe tot ce are de făcut”.
Pus în fața acestei declarații, Decebal Făgădău nu mai este nicidecum la fel de generos cu explicațiile și amintirile. Rugat să comenteze spusele lui Constantinescu și să vorbească despre sprijinul promis de acesta în campanie, Făgădău a replicat sec:
„În afară de o mică eroare legată de vârstă, pentru că nu aveam cum să am 10 ani, e o declarație care mă caracterizează, mă onorează și îi mulțumesc. E o declarație care spune adevărul. Ce să comentez?”
Decebal Făgădău și Nicușor Constantinescu
Cu toate acestea, primarul interimar susține că familia sa nu s-ar afla în relații apropiate cu familia lui Nicușor Constantinescu și că nu mai vorbește cu fostul șef al CJC din momentul în care „problemele acestuia cu Justiția au generat reacții politice” din partea PSD:
„Relații personale nu, adică… dacă vă referiți la a face concedii împreună, sau a participa la petreceri sau la… nu. A, ne-am întâlnit la diferite momente festive, asta nu pot s-o neg. Dar nu pot să spun că am avut relații personale apropiate și nici în trecut. Vă dați seama, aveam și un statut social diferit. În primul rând, în trecut, gândiți-vă că eu eram băiatul unui angajat, iar Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky erau patroni”, povestește primarul interimar.
Relațiile dezvoltate cu Mazăre, Constantinescu, Strutinsky
Dar tatăl lui Făgădău nu este singurul membru al familiei sale care lucrează pentru firmele fondate de cei trei prieteni. Monica Făgădău a fost, până de curând, angajată a societății unde lucra și socrul acesteia, Ideea Contrast, dar și într-o altă societate, Pozitron Medical Investigation, deținută de un offshore cipriot conectat la afacerile grupului Constantinescu-Strutinsky-Mazăre. Întrebat fiind cum a fost aleasă tocmai soția lui în societățile respective, Făgădău a spus că i se pare indecent să își laude soția și că nu a avut niciodată nimic de ascuns în ce privește locurile de muncă ale acesteia și își încheie răspunsul pe un ton iritat:
„Cum a fost aleasă Monica? Păi, aș vrea să-i întrebați pe foștii colegi ai Monicăi lucrul acesta, cum a fost ea aleasă să lucreze. Mi se pare puțin indecent să mă laud eu sau să spun ceva legat de soția mea. Dar cei care o cunosc știu că ea a muncit din prima zi de facultate, că prima facultate a terminat-o a doua din promoție (…). A făcut și a doua facultate, da, și tot la stat, și la zi, din punctul acesta de vedere eu sunt, dacă vreți, inferior soției mele (…). Nu sunt genul care să-și scuze trecutul. Nu sunt genul care să-și mascheze trecutul (…).Vreau să lămurim asta pentru că eu am scris toate lucrurile astea în declarațiile mele de avere și de interese. Eu nu am ascuns nici o secundă nici câți bani câștigă soția mea, nici de unde îi câștigă, nici câți bani câștig eu, nici de unde. N-am ascuns absolut nimic. Și ce ar trebui să zic? Îmi cer scuze că soția mea a lucrat? Ce să fac, să-mi cer scuze că tatăl meu lucrează? Nu, niciodată. Mi-aș dori ca multă lume să lucreze și să câștige bani cinstiți. Acum, evident că dacă s-a întâmplat ceva greșit, cei care au greșit vor răspunde, dar asta trebuie să o stabilească cei care se ocupă de justiție, nu eu, nu tatăl meu, nu soția mea, ori dacă din punctul acesta de vedere are vreo relevanță vă spun doar că nimeni din familia mea nu a câștigat vreun bănuț nemuncit, necinstit și nu a participat la cine știe ce operațiuni oculte, ascunse. Noi tot ce am făcut am făcut la vedere, credeți-mă, eu stau în Tomis Nord. Toată viața mea e legată de Tomis Nord. Mă știe toată lumea. Nu am o groapă în care să ascund avuții, că nu mă interesează. Stau într-un apartament pe Badea Cârțan, lângă stadion”.
Subiectul este unul delicat pentru Decebal Făgădău, ale cărui declarații cresc în intensitate pe parcurs ce înaintează în discuții. Principalul argument al acestuia este faptul că familia lui nu a primit nimic necuvenit și că tot ce au obținut până acum a fost ca urmare a muncii lor. Ba mai mult, spune că soția sa a reprezentat un câștig pentru angajatorii săi și nicidecum invers. Acesta ne spune că tocmai pentru a nu se folosi de numele soțului său, Monica Făgădău folosește numele de domnișoară pe cărțile de vizită – Monica Gaitanidis:
„Soția mea nu mai lucrează de anul trecut la Pozimed. La Ideea Contrast de mult nu mai lucrează. Dacă stau să pun în balanță munca depusă de familia mea versus beneficii, și să judec prin prisma momentului actual, e un raport nefavorabil. Da, probabil că a contat faptul că era soția mea. Dar cred că a contat într-un sens negativ. Soția mea pe toate cărțile ei de vizită are numele Gaitanidis (…). Soția mea se pregătește continuu, învață continuu (…), muncește de rupe și cred că cei care au angajat-o au avut mai mult de câștigat decât a avut ea de câștigat de la ei. Mi-aș dori ca la un moment dat să avem o afacere de familie. Nu ne-am orientat încă la ceva anume. În momentul de față vă spun că dacă e să îmi lipsească ceva din viața mea, acum, în momentul de față, îmi lipsește timpul. Și timpul, tot timpul care îmi lipsește, l-aș dedica familiei mele, soției, copiilor, părinților. Atât”, a continuat într-o notă emotivă fostul adolescent rebel care visa să cutreiere mări și țări în cunoașterea popoarelor și civilizațiilor lumii.
Interesele familiei Făgădău și firmele controlate de Mazăre-Constantinescu-Strutinsky
Decebal Făgădău are o pasiune pentru tehnologie, sisteme de informatizare și gadgeturi încă din liceu. Este cunoscut faptul că, în grupurile celor trei prieteni, acesta era „omul bun la toate” și „IT-istul de serviciu” care îi ajuta pe cei din cercul de apropiați ai trioului atunci când calculatoarele sau laptopurile acestora aveau diverse probleme.
În acest context, în care Făgădău s-a aflat în cercul restrâns de prieteni, iar doi dintre cei mai importanți membri ai familiei sale sunt sau au fost angajați de încredere ai trioului care a condus Constanța timp de un deceniu și jumătate, a apărut inerent o întrebare: Este actualul interimar prelungirea trioului în Primăria Constanța? Moștenește acesta „misiunea” celor trei prieteni, în cadrul administrației locale?
Decebal Făgădău se încruntă atunci când îl întrebăm dacă este omul lui Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky. Îl deranjează și asocierea, și întrebarea, și sintagma „omul lui…”. Își scoate ochelarii, își masează ochii și răspunde:
„Nu, nu sunt omul nimănui (…). Da, sunt omul familiei mele, iar familia mea este o familie normală, este o familie obișnuită, este o familie despre care nu veți auzi scandaluri, cu toate că unii încearcă să o târască în scandaluri (…). Chiar dacă nu este un răspuns care să vă satisfacă vreau să înțelegeți că tot ce am obținut în viața asta a fost prin multă muncă, prin seriozitate și prin recunoaștere din partea altora, nu prin însușire de funcții, sau de merite. Nu mi-am dorit niciodată să ard etape”.
Decebal Făgădău, omul tripletei?
Chiar și așa, este cel puțin curios cum dintre toate locurile de muncă disponibile în Constanța, atât el, tatăl, cât și soția lui au ajuns să lucreze pentru societățile din sfera de interes a grupului Constantinescu-Strutinsky-Mazăre. Cât despre arderea etapelor, într-adevăr, băiatul obedient și retras a așteptat cu răbdare să promoveze, sub aripile protectoare ale lui Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky: mai întâi a fost muncitor necalificat, economist, apoi director la „Delfinariu”, consilier local, viceprimar la a doua strigare pentru ca astăzi, când cei trei prieteni sunt retrași în culise de DNA, el să fie primarul interimar al Constanței și principalul favorit în sondaje pentru alegerile locale.
Intrarea în politică sub protectoratul Constantinescu-Strutinsky
Ascultând sfatul tatălui său care îi amintea mereu să nu privească înapoi la cei care îl bârfesc, ci să privească înainte la obstacolele și oportunitățile care i se ivesc, Decebal Făgădău n-a privit nicio secundă în urma sa, ci drept în față la oportunitățile care i se deschideau în primii ani ai noului secol: doi dintre angajatorii săi și ai tatălui său făceau pasul în politica anilor 2000.
În 2000, Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre intră în Primăria Constanța, primul în calitate de consilier, iar al doilea în calitate de primar al Constanței. Ambii erau independenți. În 2003, Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre se înscriu în PSD și încep „revoluția roșie” de la malul mării, garda veche a PSD Constanța fiind înlăturată de mai tinerii soldați ai celor doi prieteni. Culmea ironiei, printre cei care au fost nevoiți să se retragă la acea vreme s-au numărat și Felix Stroe, și Gheorghe Donțu, cei care astăzi se află iarăși la conducerea PSD Constanța, organizație pe care au preluat-o din nou după înființarea „Republicii DNA” la malul mării.
Un an mai târziu, în ciuda opoziției unor „oameni importanți” din viața lui, Decebal Făgădău devine membru PSD și primește ultimul loc pe lista de consilieri ai partidului pentru alegerile din 2004. Deși „politica nu era atractivă atunci, cum nu este atractivă nici astăzi”, Făgădău era încântat de faptul că în perioada 2000-2004 „lucrurile în orașul Constanța începuseră să evolueze și evoluaseră bine”.
Așadar, în anul 2004, Radu Mazăre este reconfirmat în funcția de primar, Nicușor Constantinescu preia conducerea Consiliului Județean Constanța, iar orașul și județul devin o singură redută a PSD condus cu mână de fier de tânărul tandem nou instalat. Începe ceea ce 10 ani mai târziu avea să fie numită de presa centrală „Republica Mazăre”. În perioada următoare, lucrurile evoluează rapid și favorabil pentru tânărul social-democrat, cel care, în idealismul clasei a XI-a, le făcuse campanie țărăniștilor conduși de Ion Rațiu.
În anul 2005, după doar un an cu carnet în PSD, Făgădău este numit secretar executiv al organizației municipale:
„Am intrat, cum să vă spun, încrezător în PSD, nu regret faptul că am făcut acest pas și cel mai probabil nu cred că mă voi înscrie în alt partid politic dacă voi părăsi PSD. Mă simt bine, mă simt confortabil în partidul acesta (…). Când am preluat funcția de secretar executiv, am început să organizez lucrurile pe secții de votare, pe zone, pe subzone, îmi place să cred că am fost un foarte bun organizator al organizației municipale, ca dovadă că am fost secretar executiv din 2005 până în 2013 (…)”.
În 2006, Consiliul Județean Constanța, condus de Nicușor Constantinescu, îl numește în funcția de director al Complexului Muzeal de Științe ale Naturii pe Decebal Făgădău, instituție pe care o conduce aproape trei ani. Este primul job pe care Făgădău îl exercită în calitate de angajat al statului. Odată cu deschiderea acestui subiect, discuția cu primarul interimar devine din nou relaxată, generoasă în detalii, informații exacte și episoade povestite pe larg. Acesta susține că este mândru de activitatea sa „de la Delfinariu” și își amintește cu drag de perioada despre care spune că „i-a prins bine ca manager”:
„Ca dovadă a faptului că am fost un director bun, astăzi, dacă mergem în curtea Complexului Muzeal de Științe ale Naturii, veți vedea că cel puțin angajații care au fost pe vremea mea îmi spun în continuare „domnule director”. Când merg și la Acvariu, și la Delfinariu, și la Microrezervație, toată lumea îmi spune în continuare „domn director”. În momentul în care am ajuns acolo am reușit să cresc numărul de vizitatori, de la 100.000 la peste 300.000, în doi ani și puțin. Am reușit să cresc bugetul instituției de la aproape 400.000 de dolari la un milion de euro. Am încheiat parteneriate cam cu toate instituțiile de învățământ din municipiul Constanța și din județ, cu multe universități din țară pentru practica desfășurată la Complexul Muzeal. Am făcut câteva proiecte împreună cu Universitatea „Ovidius” și Universitatea Milwaukee din Wisconsin, SUA. Numărul de angajați, într-adevăr, a scăzut pe durata mandatului meu, dar activitatea lor a fost eficientă. Am creat o identitate Complexului, am creat un site, am introdus multe lucruri care se văd și astăzi”, își amintește Făgădău.
În anul 2008, pentru activitatea sa din cadrul „Delfinariului”, Decebal Făgădău este răsplătit cu un loc eligibil pe lista de consilieri locali pe care PSD o pregătea pentru alegerile locale. În toamna aceluiași an, o parte din conducerea partidului îi propune să candideze într-un colegiu favorabil lui pentru a-l trimite în Parlamentul României:
„Când se pregăteau listele pentru parlamentarele din 2008, partidul mi-a propus să candidez la funcția de deputat, în colegiul care includea și zona de Faleză Nord și Delfinariu, considerând că am o notorietate ridicată în zona respectivă (…). I-am refuzat, spunând că eu sunt om de executiv, nu sunt om de legislativ și că mie îmi place să muncesc, să mă implic și că nu aș vrea să plec într-o funcție mai înaltă arzând etape (…). Am spus că sunt convins că sunt colegi mai buni pentru această funcție, nu cred că mi se potrivește și se pare că am făcut bine”.
Decebal Făgădău nu a refuzat însă și următoarea funcție care i s-a propus, care pare că i s-a mulat perfect pe profilul de executant și în care avea să reziste pentru următoarea jumătate de deceniu. Făgădău susține însă că nu a fost prima opțiune a lui Radu Mazăre, încercând indirect să consolideze ipoteza unei relații reci între cei doi:
„În 2008 PSD a câștigat alegerile parlamentare pentru că a obținut cel mai mare scor și s-a făcut un guvern împreună cu PDL. Constanța a obținut funcția de ministru al Mediului pentru viceprimarul Nicolae Nemirschi. Nu am fost prima opțiune pentru funcția de viceprimar. Prima opțiune a fost domnul Valentin Pârvulescu, cel care m-a și propus pe mine să fiu viceprimar. Undeva la jumătatea lunii ianuarie 2009 am fost chemat la primărie, am avut o discuție cu domnul primar Radu Mazăre, care mi-a spus: „Măi, uite, opțiunea mea a fost Vali, el a refuzat, dar a spus că tu ești mai potrivit chiar decât el să fii viceprimar (…). A fost o discuție destul de scurtă și sinceră. Mi-a spus Radu Mazăre că e o provocare să fii viceprimar, că e o răspundere destul de mare și că el crede că voi face față acestei provocări. Am spus da pe loc, iar a doua zi a fost conferință de presă. Am fost prezentat ca propunere din partea PSD pentru funcția de viceprimar, iar ulterior am fost ales în unanimitate viceprimar al municipiului Constanța și e un lucru cu care mă mândresc. La 36 de ani, să fii viceprimarul orașului tău, este o onoare pentru un om care a muncit în politică și și-a dorit să ocupe o funcție administrativă executivă”, povestește Făgădău.
Intrarea în politică și drumul până la scaunul de viceprimar
De-a lungul interviului, primarul interimar, căruia statutul de „viceprimar al lui Mazăre” îi atârnă ca un bolovan de gât în campania electorală, vrea să ne conducă pe drumul la sfârșitul căruia ar trebui să rămânem cu ideea că nu a avut o relație apropiată cu Radu Mazăre. Acesta susține că, de fapt, l-a cunoscut târziu pe Mazăre, odată cu intrarea în primărie și că, mai degrabă, ar fi fost ajutat în adolescență, apoi propus și promovat în viața politică de ceilalți doi membri ai trioului, Nicușor Constantinescu și Sorin Strutinsky:
„Până la momentul discuției legată de funcția de viceprimar cred că mai discutasem de maxim 10 ori în viața mea cu Radu Mazăre și majoritatea discuțiilor au fost la partid, în momente de campanie. Dar, evident că îmi cunoștea atât activitatea politică, cât și activitatea profesională”, continuă Făgădău.
Acesta insistă asupra faptului că nu a avut nici măcar un dialog intens cu Radu Mazăre până să fie numit viceprimar și că evoluția sa în politică și în partid a fost una „firească” și că, dimpotrivă, tocmai pentru a nu arde anumite etape a refuzat trei propuneri din partea PSD: președenția organizației de tineret, candidatura la parlamentare și președenția organizației municipale a partidului:
„Președintele organizației municipale a fost la început Gelu Dae și, ulterior, domnul profesor Lucian Băluț. Cel care iată m-a dat pe mine afară de la examen când m-a prins copiind. Domnul Lucian Băluț este pentru mine un reper de moralitate. Cam în tot ceea ce fac, din punct de vedere moral, mă raportez la ce ar face domnul profesor în locul meu, atunci când ia o decizie. Și în 2011, sau în 2010, atunci când urmau să fie alegeri la organizația municipală a PSD, eu îl susțineam pe domnul profesor Lucian Băluț. Multă lume mă susținea pe mine, ajunsesem viceprimar, aveam oarecare vizibilitate, notorietate. Și în acel moment am spus că nu intru într-o competiție cu domnul profesor Băluț, cu atât mai mult cu cât eu îl susțin și îl propun pe domnul profesor. Înainte de asta am refuzat candidatura la parlamentare și mai înainte am refuzat să fiu președinte al organizației de tineret, pentru că eram deja secretar executiv al organizației de seniori. Și atunci am făcut altă propunere, pe George Vișan”.
Totuși, rămâne întrebarea: Cum se face că la doar un an de la intrarea în partid, „băiatul angajatului” este copleșit cu atâtea propuneri și funcții în partid și administrația publică?
În partea a doua a interviului, despre: Relația dintre Decebal Făgădău și Radu Mazăre, cum arată orașul în opinia primarului interimar, Portul Constanța, amenințări și vecinătatea Rusiei, momentul perchezițiilor vs. relația cu DNA și taberele din PSD.
Articolul face parte din Campania „CONSTANȚA CURATĂ“, un demers jurnalistic al ziarului Info Sud-Est, care își propune să facă un bilanț al oamenilor politici din Constanța, prin creionarea profilurilor politice, personale și de afaceri ale acestora.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
