În seara de 6 iunie 2004, Radu Mazăre câștiga al doilea său mandat de primar, de această dată, însă, din postura de membru al Partidului Social Democrat. 82 de mii de constănțeni l-au votat, reprezentând 30% din oamenii cu drept de vot ai municipiului. Prima sa luptă electorală pentru Primăria Constanța a fost câștigată din postura de independent, în iunie 2000.
Șase luni mai târziu, mai exact pe 12 decembrie 2004, 61% dintre constănțenii prezenți la urne îi dădeau votul de încredere candidatului Alianței „Dreptate și Adevăr“ PNL-PD, Traian Băsescu, în scrutinul pentru prezidențiale. Adrian Năstase, candidatul stângii susținut de Radu Mazăre, a obținut mai puțin de 40% din voturi.
Discrepanța între ceea ce aleg constănțenii din municipiu la scrutinul pentru Primărie și votul acestora pentru președinția României s-a menținut în toate etapele electorale din 2004 și până în acest moment.
De ce votează constănțenii Stânga pentru primărie și Dreapta pentru Cotroceni? Cum au putut alege locuitorii municipiului Constanța Radu Mazăre și Traian Băsescu în același timp? Care este de fapt profilul electoratului din Constanța în ceea ce privește opțiunile politice?
Pentru a putea răspunde acestor anectode lansate de votanții constănțeni, trebuie să analizăm tipologia electoratului de la malul mării, stratificarea acestuia pe categorii sociale, dar și profilul candidaților ce au câștigat până acum în urma voturilor acestuia.
Tipologia electoratului din Constanța
Municipiul Constanța a fost prezentat, în nenumărate rânduri, atât de presă cât și de vocile opiniei publice, ca un oraș al discrepanțelor. Sărăcia și luxul se îmbină maiestuos la Constanța, mizeria din oraș și opulența cluburilor de lux din Mamaia supără doar ochiul autohton, și nicidecum pe cel al administratorilor urbei sau al turiștilor de pe litoral. Cafenelele pline de oameni în miezul zilei, în timpul săptămânii, pe fondul unei rate ridicate a șomajului nu stârnesc curiozitatea.
Dezindustrializarea orașului Constanța, începută în anii 2000, cam atunci când Radu Mazăre câștiga primul său mandat de primar, a împărțit populația orașului în două straturi majore: asistați social și oameni cu profesii liberale. A dispărut, dintr-o dată, pătura de mijloc a societății, oamenii care lucrează în fabrici și mari întreprinderi, în companii mari cu capital privat, românesc sau străin. Astfel, nu a mai existat posibilitatea ca un număr mare de oameni, care au aceeași meserie și sunt solidari în rezolvarea problemelor comune, să poată propaga opinii avizate atunci când vine vorba de vot. A dispărut vocea sindicatelor și, în general, posibilitatea unei opoziții reale din partea unor grupuri de oameni coagulate și importante numeric.
Acest fenomen al eliminării industriei din structura economică a oraşului a făcut ca o pătură considerabilă de oameni din Constanța să nu se poată adapta la noile cerințe ale globalizării și, obligați fiind, să îngroașe rândurile șomerilor și a celor care trăiesc din ajutorul social. Mulți dintre ei au plecat în afara granițelor, iar cei care au rămas în oraș au fost nevoiți să trăiască din ajutorul oferit de stat sau să accepte slujbe sezoniere, prost plătite.
Pe de altă parte, dezvoltarea segmentelor de comerț și turism (mai mult în stațiunea Mamaia și mai puțin în oraș) a orientat natural populația Constanței către aceste opțiuni: vara facem două luni turism pe litoral, vindem porumb, facem o cârciumă, cazăm câțiva turiști sau vindem cafele, iar iarna trăim din ce am agonisit peste vară. Cine are noroc să găsească și o bucată de pământ în oraș, își dezvoltă aici o mică afacere (care în general, se concretizează tot într-un restaurant, bar sau shaormerie).
Iar dacă nu ai banii necesari să îți deschizi o mică afacere, în lipsa multinaționalelor și a companiilor cu mulți angajați, îți rămân doar câteva variante: ospătar, barman, vânzător sau paznic. Lipsa investiţiilor majore este vizibilă şi în acest segment: nici turismul, nici serviciile nu beneficiază de venituri mari şi orice modificare a fiscalităţii, ca politică guvernamentală, afectează serios, în bine sau rău, majoritatea afacerilor.
Politicile duse în ultimii ani la Constanța au descurajat investitorii în segmentul de producție și au încurajat dezvoltarea turismului și a comerțului, oferind constănțenilor locuri de muncă instabile și pe perioade limitate de timp. Nu au existat planuri de dezvoltare a unor parcuri industriale sau tehnologice şi nici de inserţie a forţei de muncă specifice unor activităţi ce ar putea fi foarte bine remunerate.
Nici măcar segmentul producerii de bunuri alimentare sau de consum, care să alimenteze turismul şi comerţul, nu a apărut în economia oraşului. Din nou, mâna întinsă de stat, prin intermediul autorităţilor locale sau al instituţiilor specializate ale statului, prin asistența socială, a devenit o opțiune luată în seamă de constănțeni.
Astfel, în Constanța putem găsi astăzi, cum am mai amintit, două mari categorii: asistați social și mici întreprinzători. Restul, cei mai mulţi bugetari, au câştiguri fixe şi, în general, mai mici decât al acelora din sectorul privat al marilor companii sau al multinaţionalelor.
Pe scurt, cam aceasta este tipologia electoratului din Constanța, conturată după o fotografie a pieței muncii din municipiu. Acest electorat este cel care, la fiecare scrutin electoral, decide atât cine va fi în fruntea administrației locale, dar are și o mică, sau mare, contribuție în alegerea președintelui României.
Cum se reflectă piața muncii în votul constănțenilor?
Nu este deloc de mirare faptul că municipiul Constanța l-a votat de patru ori pe Radu Mazăre pentru primăria Constanței și de trei ori consecutiv (2004, 2009, 2014) candidatul dreptei pentru scaunul de la Cotroceni. Cum nu este de mirare nici prezența scăzută la vot la alegerile locale, în comparație cu numărul constănțenilor care votează în scrutinele prezidențiale.
Să le luăm pe rând.
Stânga la primărie, dreapta la Cotroceni
În ceea ce privește votul constănțenilor la alegerile locale, vom observa că electoratul format din oamenii asistați social, fără locuri de muncă și fără perspective profesionale (un electorat atent creat în ani de zile) a reprezentat mereu electoratul captiv al PSD local, și, implicit, al candidatului Radu Mazăre. Acest tip de electorat este ușor de manipulat şi de câştigat, simplu de convins, care se pliază perfect pe politicile stângii.
De cealaltă parte, oamenii cu profesii liberale știm că sunt destul de greu de motivat în ceea ce privește participarea activă (inclusiv cu candidaţi) la alegerile pentru primărie. Administraţia locală, în viziunea acestui segment specific Constanţei, nu poate stabili elemente legate de fiscalitate, de taxe și impozite și nu poate trasa linii concrete care să afecteze în mod serios afacerile mici şi mijlocii.
Această lipsă de interes a micilor investitori, a celor care își dezvoltă un plan de afaceri destul de redus, precum și a tinerilor pentru politicile susținute de administrația locală este completată de mobilizarea electoratului format din oameni asistați social, fără perspective profesionale, atrași de măsurile electorale luate de administrația locală și furați de mirajul promisiunilor din campanie (în special ajutoarele promise de primărie: pachete cu alimente, gratuitate la orice, scăderea prețurilor). Fotografia noastră este concludentă deoarece în ultimele trei campanii electorale din Constanța (2004, 2008, 2012), Radu Mazăre, candidatul PSD, a câștigat detaşat.
În ceea ce privește alegerile pentru Palatul Cotroceni, același electorat care este vizibil dezinteresat la locale, spre surprinderea tuturor, se mobilizează și iese la vot. Nu este greu de înțeles. Constănțenii liber profesioniști, cei care se află în segmentul peste medie din punct de vedere financiar, înțeleg că un președinte cu viziune de dreapta îi poate ajuta în susținerea afacerilor şi a veniturilor pe care le obţin.
În opinia acestui electorat, un președinte care va susține o coaliție de dreapta la Palatul Victoria va reuși să convingă Guvernul să încurajeze politicile fiscale în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi nu va accepta o dereglare majoră a taxelor şi impozitelor în defavoarea plătitorilor. Este unul dintre motivele principale pentru care constănțenii au votat de două ori Traian Băsescu și o dată Klaus Iohannis în ultimele trei campanii prezidenţiale succesive.
Diferența prezenței la vot, o anomalie?
Nu. Nu este o anomalie faptul că electoratul din Constanța se prezintă în număr mai mare la alegerile prezidențiale decât la cele locale. Făcând abstracție de faptul că alegerile prezidențiale propagă un grad de emoție mult mai ridicat în rândul electoratului, teoria pe care am expus-o mai sus în ceea ce privește tipologiile votanților din Constanța se oglindește perfect în prezența la vot din cele două tipuri de alegeri.
În 2004, Radu Mazăre a câștigat algerile locale cu un procent de 56,5% dintr-o prezență la vot de 53%. În 2008, același Radu Mazăre câștigă șefia primăriei Constanța, acumulând 68,65% din voturile constănțenilor, la o prezență la urne de doar 46,34%. Luând în calcul rezultatele din 2004 și 2008, vedem că o prezență mai mică la urne cu aproape 7% l-a făcut pe Radu Mazăre să câștige primăria cu un rezultat mult mai mare.
Rezultatele alegerilor din 2012 ne confirmă acest fenomen. Față de 2008, prezența la vot a fost cu apoape 6 procente mai mare (51,85%), iar Radu Mazăre a câștigat cu un scor de 62,76%, cu 6 procente mai puțin ca în scrutinul anterior.
Acest lucru ne demonstrează că grupul format din oameni asistați social și, în general, beneficiari ai facilităţilor oferite de primărie este un electorat captiv, care se prezintă ordonat la vot, de teama că un alt câştigător le-ar putea anula. Cealaltă categorie importantă de constănțeni, aceea reprezentată de investitorii mici şi mijlocii şi de liber profesioniști, a dovedit că poate decide rezultatele alegerilor locale prin prezența la vot.
În ceea ce privește alegerile prezidențiale și apetența constănțenilor pentru candidatul de dreapta, exemplul din 16 noiembrie 2014 este cel mai concludent: o prezență masivă, de peste 60%, a constănțenilor, l-a făcut pe Klaus Iohannis câștigător la malul mării. Iar lucrurile nu au fost deloc diferite în 2009 sau 2004.
Luând în calcul rezultatele obținute în municipiul Constanța la alegerile locale și prezidențiale de până acum, trebuie să ne gândim care ar fi fost soarta alegerilor locale din 2012, dacă prezența la vot în municipiul Constanța ar fi trecut de 60%.
Cine poate opri tradiția „Radu Mazăre“ la Constanța?
Dincolo de sondajele de opinie și de caracteristicile electoratului din Constanța, se vorbește foarte mult de opoziția făcută de liderii politici la nivel local: există o opoziție reală, sau vorbim doar de poziționări contradictorii cu puteri contextuale?
Dacă privim rezultatele alegerilor locale din anii precedenți, putem spune fie că partidele de opoziție din Constanța au oferit candidați slabi pentru Primăria Constanța, fie că Radu Mazăre a fost un personaj idolatrizat de electorat. Candidaţii slabi vin din interiorul unor organizaţii de partid de regulă puţin împrospătate ani în şir, indiferent de scorurile obţinute în scrutinuri şi reprezintă competitorii ideali pentru un Radu Mazăre experimentat şi cu acces la resurse.
În 2004, Puiu Hașotti (PNL), principalul opozant al primarului în funcție la acea vreme, a obținut un scor ce nu a depășit 15%. În 2008, atât Victor Manea (PNL), cât și Dorel Onaca (PD-L), nu au reușit să obțină împreună nici măcar o treime din voturile lui Radu Mazăre: 11,22%, respectiv 10,46%. În fine, în 2012, pe un val de simpatie ce a atins cote maxime pentru USL, Christian Gigi Chiru (principalul lider PDL) și fostul prefect Claudiu Iorga Palaz au însumat fix 22% (Chiru – 13,51, Palaz – 8,82).
Cum „a reușit“ opoziția din Constanța, timp de 14 ani, să nu găsească un candidat pentru primărie care, nu neapărat să câștige, dar să fie credibil și să obțină un scor care să zdruncine imaginea invicibilului Radu Mazăre?
Mulți vorbesc de o opoziție „de carton“. Mulți cred că liderii politici ai PDL și PNL de la malul mării au făcut, de-a lungul anilor, opoziție de fațadă. Iar gura târgului este îndreptățită de rezultatele pe care, până acum, le-au obţinut adversarii lui Radu Mazăre şi ai organizaţiei PSD. Ca exemplu de temă de campanie fără succes, Victor Manea a încercat să câștige alegerile locale plimbând un elefant ademenit cu mazăre prin centrul Constanței, în vreme ce Christian Gigi Chiru a vrut să convingă vopsind în mov o clădire din centrul istoric al Constanței (plin de construcții ce stăteau să se prăbușească), pe care a denumit-o „Primăria constănțenilor“.
Nu știm dacă este mult sau puțin, nu știm nici măcar dacă liderii politici din Constanța au avut motive să îl împiedice pe Radu Mazăre să câștige primăria, însă cert este că la întrebarea „Cine îl poate opri pe Radu Mazăre să mai câștige primăria Constanța“, în acest moment, se poate găsi un singur răspuns: doar Radu Mazăre.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
