La 75 de kilometri de municipiul Constanța, Tufani este unul dintre cele cinci sate ale comunei Independența, printre cele mai sărace din Dobrogea și un loc al contrastelor. Spre exemplu, satul are o stație de apă nouă, dar oamenii nu au apă curentă în casă. Localnicilor li s-au promis taxe mai mici pentru gunoaie, dar acum plătesc mai mult decât înainte. Mașina de gunoi continuă să vină în sat, dar oamenii nu au coșuri. Reporterii Info Sud-Est au luat la pas localitatea pentru a vedea cum arată astăzi, în era digitalizării de sute de milioane de euro prin PNRR, unul dintre satele triunghiului sărăciei din județul Constanța.
Niciun picior de om, magazine închise, străzi neasfaltate
Odată ajuns în Tufani, este greu de stabilit dacă ai călătorit la 75 de kilometri de unul din cele mai mari orașe din România sau cu 75 de ani în urmă. Casele dărăpănate, afundate într-o mare de nămol care în perioadele uscate ale anului probabil lasă locuri unor străzi neasfaltate și lipsa aproape totală a mașinilor creează o atmosferă anostă, aproape melancolică. Singurele elemente care indică un anumit grad de modernitate par să fie antenele parabolice vechi din curțile oamenilor, ele însele relicve ale trecutului nu foarte îndepărtat, și noua stație de apă de la marginea satului.
Luând la pas satul Tufani, pare o localitate părăsită fără picior de om în preajmă, vineri, în amiaza mare. Până și crâșma din sat este închisă cu porți de gratii din fier forjat, prinse cu lacăt, iar mesele și scaunele din lemn, vopsite în roșu, sunt bine aranjate, semn că nu au fost atinse de oamenii locului, care veneau odată să bea o țuică și să-și mai spună poveștile din trecut.
Nu doar cârciuma satului a fost găsită închisă de reporterii ISE, ci și magazinul alimentar, care avea o porțiune de gard din plasă pusă la intrare, iar umbrelele de lângă mese erau strânse, semn că programul de funcționare se terminase de mult.
Cu magazinul alimentar și cârciuma închise, am mers spre biserică, gândindu-ne că avem mai mult noroc. Clădirea lăcașului de cult era roasă de timp, cu urme de vopsea verde care urcau până spre partea care a apucat să fie renovată, spre clopote. La prima vedere, este un corp reabilitat al unei biserici vechi, date fiind crucile din alt secol așezate lângă, iar în spatele lui se ridică o biserică mai nouă.
În mai bine de o oră pe care am petrecut-o în sat, nu am văzut decât șapte localnici, aproape toți vârstnici. Cei doi polițiști de frontieră care au trecut, din întâmplare, prin zonă, păreau să fie obișnuiți cu pustietatea.
“Așa este pe la țară”, a spus unul dintre agenți, după ce s-a asigurat că reporterii ISE fotografiau doar împrejurimile, nu și mașina de patrulă.
Explicația pe care ne-a oferit-o unul dintre săteni, un om pe la 35 de ani, este că cea mai mare parte a tinerilor a plecat din sat în căutare de oportunități și joburi, în vreme ce în Tufani au mai rămas “maxim 120 de oameni, să zic așa”, ne explică tânărul.
În ceea ce privește situația apei, bărbatul, cu care am stat de vorbă în timp ce își umplea cele șase bidoane cu apă de la cișmea, ne-a explicat faptul că, în ciuda construirii noii stații, oamenii nu au putut să se racordeze încă la apă.
“Mai veniți la vară, poate o să găsiți apă”, ne spune el cu un zâmbet ironic care arată mai degrabă resemnare decât umor.
S-ar putea crede că niște oameni care au trăit atât de multă vreme fără apă curentă ar fi entuziasmați de ideea racordării la serviciul modern, dar situația nu este întocmai, după cum a explicat bărbatul.
“Eu sigur mă voi racorda, abia aștept, dar sunt case aici grupate și câte cinci care de ani de zile captează apa direct de la izvoare”, explică reporterilor în timp ce gesticulează spre mai multe grupuri de case.
Singura problemă cu acest sistem, mai adăugă el, este vara, când e secetă. Când nivelul izvoarelor nu mai este suficient de ridicat pentru a pompa apa direct în case, ultima opțiune rămasă devine din nou cișmeaua publică.
Cu bidoanele pline și conversația încheiată, acesta își ia rămas bun și pornește pe drumul său. Mașina în care și-a încărcat bidoanele a fost singura pe care am văzut-o în tot timpul petrecut în Tufani, pe lângă cea a poliției de frontieră.
Aceeași situație o descrie și o femeie de vârsta a doua, care a vizitat cișmeaua cu un bidon mic, de cinci litri, și o sticlă. Deși prietenoasă și, cel puțin în aparență, chiar veselă, femeia nu a vrut să fie fotografiată.
“Nu, că mă vede băiatul și mă întreabă <<Ce faci mamă, iar ești vedetă?>>” (satul a fost subiect de interes pentru presă tocmai din cauza lipsei apei curente, n.red.), glumește ea, în timp ce așteaptă să-și umple recipientele în ritmul domol al apei ce curge din cișmea. Oamenii de-aici nu se grăbesc nicăieri.
Tonul femeii rămâne bucuros și alert, iar zâmbetul nu îi dispare, deși poveștile pe care le are de spus nu aduc bucurie. Ani de zile fără schimbări pozitive, promisiuni neîndeplinite ale administrației locale și neputință cronică de a schimba situația satului. Construirea recentă a stației de apă arată o schimbare, dar nu acoperă zecile de ani de involuție.
Femeia povestește că actualul primar le-a promis câte o vacă sau capre de fiecare dată când urmau alegerile. Nicio promisiune nu s-a mai adeverit după, ne spune localnica.
În prezent, până și mesajul scris pe cișmea, care odinioară era “Apa nu este bună de băut pentru sugari și copii mici” este abia perceptibil. Oamenii folosesc însă sursa de apă din cișmea pentru orice, pentru că de decenii întregi nu s-a întâmplat nimic, spun ei.
Primarul din 1989
Cristea Gâscan (PSD) este primar de peste trei decenii în Independența, localitate de care aparține și satul Tufani.
Gâscan este printre cei mai longevivi primari din România. Conduce primăria din 1989 cu o singură pauză, în mandatul 2016-2020, când locul i-a fost luat de candidatul PNL.
Gâscan s-a întors la primărie în 2020, cu promisiunea unor capre pe care urma să le dea fiecărei gospodării, și cu micșorarea taxei de gunoi, susțin localnicii cu care am vorbit. Nici caprele nu le-au văzut, nici taxa n-a scăzut, ba chiar a fost mărită, mai spun oamenii:
“Promisiuni. Ne-a promis că ne va scădea taxa pe gunoi. Dar acum, taxa este mai mare, a ajuns la un milion două sute de persoană (120 de lei – n.red), iar noi nici măcar nu avem coșuri de gunoi, deși mașina (care ridică gunoiul – n.red) tot vine”, spunea un localnic.
Cu 27 de ani la conducerea comunei, edilul nu a accesat nicio finanțare din bani europeni în tot acest timp.
Reporterii ISE au întrebat oamenii unde aruncă gunoiul.
“Păi îl ducem la margine (marginea satului – n.red) și îl ardem acolo”, ne-au răspuns ei.
Plecăm din sat cu această ultimă imagine și lăsăm în urmă un loc-fantomă, înecat în noroaie, cu câteva suflete care-și mai caută rostul în satul pe care-l numesc ”acasă”.
L-am contactat ulterior pe Cristea Gâscan, primarul din Tufani, și l-am întrebat de ce nu a reușit, în toți acești ani, să atragă fonduri pentru comună: “La PNDL nu am avut suficienți bani pentru cofinanțare. În 2016-2020 a mers puțin mai greu cu fostul primar pentru că nu s-a corelat cu Consiliul Județean Constanța, care avea altă culoare politică și nu a reușit să colaboreze, cum nu reușesc nici eu să colaborez cu cei de acum. Avem promisiuni și atât, dacă vă uitați când se repartizează banii, veți vedea 30-40 de mii, ce să faci cu banii ăștia?”, a declarat Cristea Gâscan.
În legătură cu promisiunile făcute pentru localnici, de a le oferi animale, primarul din Independența a răspuns că “proiectele cu caprele și cu vaca erau dintr-un proiect de 2 milioane și jumătate de euro prin POR sau PNDL, dar a picat la cinci puncte dintr-o prostie, deoarece n-am specificat în proiect obiectul de activitate al ONG-ului (care se ocupa de execuție – n. red.) care avea un singur proiect <<Dezvoltarea comunei Independența>>. La vremea aceea, am inițiat un program de 10 capre și o vacă pentru fiecare familie. La un moment dat, oamenii au pus și problema “bre, dar cine mulge vaca? Vine primarul?”. Cum adică să vin eu să-i mulg vaca și capra? Ei, dacă așa se pune problema, stați așa. Nu mai sunt oameni care să-și dorească să muncească”, spune primarul.
Întrebat de reducerea taxei de gunoi, Gâscan ne-a răspuns că “am vrut să fac asta (s-o reducă – n.red), dar s-a imputat (sic!) de Curtea de Conturi”. I-am spus primarului că oamenii aruncă gunoiul în râpa de la marginea satului. Cristea Gâscan ne-a răspuns că, într-adevăr, “sunt cetățeni fără coșuri de gunoi”: “Eu cu firma de salubritate mă cert la fiecare ședință, n-ai cu cine să discuți”.
Ce spune compania de apă RAJA
Compania de apă RAJA, cea care a construit stația de apă de la Tufani, în cadrul unui proiect cofinanțat din fonduri europene, spune că toată investiția ar putea fi finalizată la sfârșitul lunii mai, pentru că “mai sunt de executat lucrările de racordare la energie electrică”.
“Rețeaua de apă din comuna Tufani este finalizată în integralitate, dar furnizarea apei potabile pe noile conducte executate este dependentă de lucrările din cadrul Gospodăriei de apă (GA) Tufani, care depinde de investiția de la GA PLOPENI, unde mai sunt de executat lucrările de racordarea la energia electrică”, a transmis RAJA pentru ISE.
“Ulterior finalizării lucrărilor de alimentare cu energie se vor realiza lucrările de spălare și dezinfecție, respectiv punerea în funcțiune a noilor rețele de apă”, a mai precizat compania de apă.
- Citește și “Satul încremenit în Imperiul Otoman”.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
