Scena relațiilor internaționale a fost măcinată continuu de conflicte apărute în diferite colțuri ale lumii. Fie ele pe motive teritoriale, etnice, religioase sau cultural-lingvistice, aceste evenimente au atras atenția presei și cel mai important, a instituțiilor internaționale de menținere a păcii. Unele conflicte au fost rezolvate, altele sunt până în prezent înghețate, iar tensiunile continuă. Cele mai calde subiecte la nivel mondial nu țin însă nici de revendicări teritoriale și nici de pro-bleme etnice. Protestele anti-sistem sau anti-guvernamentale s-au aprins, pe rând, pe trei continente (Europa, America, Africa) și vizează puterea din Turcia, Brazilia și mai nou, Egipt.
Primele proteste au apărut în Turcia. Mai exact, în orașele occidentalizate, laice și cosmopolite ale Turciei: Istanbul, Ankara și Izmir. Scânteia ce a aprins Turcia a fost construirea în parcul Gezi a unui centru comercial. Însă motivele au fost unele mult mai puternice și mai fondate, parcul Gezi fiind doar pretextul izbucnirii protestelor.
Premierul Recep Erdogan și măsurile pro-islamice
Încă de la venirea la putere a Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), în frunte cu Recep Tayyip Erdogan, opinia publică turcă a reclamat apropierea Turciei de lumea islamică. Deși de la venirea sa la putere, Erdogan a reușit să asigure Turciei o creștere economică fulminantă, ultimile măsuri luate de Guvern au aprins spiritele. Prohibiția alcoolului, reintroducerea portului islamic în școli, redefinirea statutului femeii, interzicerea sărutului în public, distrugerea istoriei neisla-mice a fostei capitale imperiale (Istanbul) și agresivitatea față de elitele europeniste și liberale au fost măsuri pe care populația turcă nu le-a gustat și nu le-a acceptat. Iar turcii nu au stat în fața televizorului să asculte dezbateri ale politicienilor pe tema noilor măsuri, ci au ieșit în stradă pentru a protesta și a arăta că le pasă.
Mișcările de trupe din Turcia au început pe 31 mai și încă continuă, manifestațiile dure și ciocnirile dintre protestatari și forțele de ordine, alimentate de nepăsarea premierului Erdogan, soldându-se cu aproximativ 5000 de răniți și cinci morți.
Se pare că demonstrațiile violente au avut într-un final succes, un tribunal din Turcia anulând proiectul imobiliar care urma să fie construit în Parcul Gezi, din Piața Taksim.
Brazilienii, supărați pe clasa politică și pe măsurile luate
11 iunie a însemnat începutul protestelor și în Brazilia. Străzile au fost invadate de populația care reclamă corupția clasei politice și situația dezastruoasă în care se află serviciile publice de bază.
Toate aceste manifestații virulente vin în contextul în care Brazilia a cheltuit sume imense pentru organizarea Cupei Confederațiilor la fotbal (disputată între 15 și 30 iunie) și se pregătește intens pentru organizarea Mondialului de fotbal din 2014.
Cum în Turcia pretextul protestelor a fost proiectul imobiliar din Parcul Gezi, în Brazilia majorarea tarifelor pentru transportul în comun a reprezentat motivul perfect pentru ca brazilienii să iasă în stradă.
Poliția a reacționat prompt cu gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc. Președintele Dilma Rousseff a încercat să relaxeze tensiunile printr-un discurs în care asigura populația că nu susține un guvern corupt, însă protestele au continuat. Printre altele, brazilienii mai reclamă și faptul că legea actuală îi favorizează pe politicienii corupți și doresc reformarea statului.
Lovitură de stat în Egipt. Armata l-a demis pe președintele Morsi
Protestele anti-guvernamentale au atins apogeul în Egipt. De data aceasta, ținta protestatarilor a fost Mohamed Morsi, președinte islamist ales în Egipt în urmă cu un an.
La începutul mandatului, acesta a promis egiptenilor un plan prin care se angaja să rezolve 64 din problemele acestora. După un an de mandat, Morsi nu a reușit mare lucru, iar protestatarii au început revolta. Pentru că manifestațiile nu au putut fi oprite, armata i-a dat termen președintelui Morsi să rezolve situația. Pe 3 iulie, armata egipteană a anunțat suspendarea constituției, demiterea lui Mohamed Morsi din funcția de președinte și organizarea de alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate.
Vocea majorității, mai puternică decât instituțiile statului
Deși soldate cu mulți răniți și morți, protestele democratice din Turcia, Brazilia și Egipt ne întăresc convingerea că nevoile oamenilor ar trebui să fie mai presus decât interesele politicienilor. Solidaritatea protestatarilor a arătat că voința poate fi impusă doar atunci când problemele sunt auzite, iar maturitatea socială și politică a unei societăți ar trebui să pună umărul la îndreptarea unor sisteme prost ma-nageriate de unele clase politice.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
