”Ucrainenii sunt pe cont propriu în Kursk și nu se lasă intimidați de superioritatea cantitativă a rușilor”, explică istoricul Cosmin Popa într-un interviu pentru Info Sud-Est și G4Media.
”Este o operațiune extrem de îndrăzneață, extrem de bine pusă la punct asupra căreia Ucraina păstrează încă o discreție aproape totală, și bine face”, mai spune Popa.
Ucraina nu mai are nimic de pierdut și este motivul pentru care intră în forță, cu mult curaj, în Rusia. Dar cum reușește? O explicație este faptul că Ucraina cunoaște profund sistemul militar rusesc, care este în general o reproducere a celui sovietic: ”Comandanții ucraineni au o bună proprietate a calităților și a capacităților planificatorilor militari ruși, a felului în care acționează comandanții ruși din teren și, de asemenea, dețin informații multe și precise cu privire la structura și funcționarea dispozitivului militar rusesc peste graniță”, mai arată Cosmin Popa.
Istoricul mai spune că Ucraina nu beneficiază în incursiunea sa de sprijinul occidental, dar și că nu și-ar pune speranțele în scăderea moralului rușilor pentru că soldații lor formează o armată în care disciplina este menținută preponderent prin coerciție și represiune.
Una peste alta, Ucraina, în acest moment, nu face o simplă operațiune de PR, menită să funizeze conținut pentru rețelele sociale, ci coordonează o operațiune de amploare, cu trei direcții de acțiune, de la care Kievul așteaptă efecte militare și politice. Unul dintre obiective: crearea unui cadru favorabil de negocieri cu Rusia.
- Istoricul Cosmin Popa este considerat unul dintre cei mai buni specialiști români în istoria Rusiei, este vorbitor de limba rusă și a studiat la Moscova. Este cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” din București.
Reporter: Este o surpriză incursiunea ucrainenilor în Kursk?
Cosmin Popa: Sigur că ea este o surpriză dacă ne o privim din perspectiva imediată. Însă chiar acesta este unul dintre „secretele” rezistenței ucrainene în fața rușilor, anume inventivitatea tactică și capacitatea de a schimba, dacă vreți, agenda războiului, prin decizii foarte curajoase și creative din punct de vedere militar.
Să nu uităm ceea ce s-a petrecut la începutul toamnei anului trecut lângă Harkov, când, printr-o altă manevră surprinzătoare și curajoasă, armata ucraineană nu numai că a reușit să despresureze Harkovul, dar și să dezorganizeze serios dispozitivul militar rusesc din zonă. Dacă ne amintim și de capul de pod pe care l-a stabilit armata ucraineană,peste Nipru, în Herson, pe care sigur că îl menține cu dificultate și cu niște costuri foarte mari, dar îl menține, vom vedea că este o armată care planifică și acționează pe cât de creativ, pe atât de îndrăzneț. Armata ucraineană nu este una care să se lase strivită psihologic de sentimentul superiorității cantitative rusești. Ofițerii și soldații ucraineni știu că armata rusă este un colos cu picioare de lut și că mai devreme sau mai târziu, picioarele colosului vor ceda.
Reporter: Cum vă explicați asta? De ce nu se lasă intimidată de superioritatea cantitativă a rușilor?
Cosmin Popa: Prin faptul că Ucraina are o cunoaștere profundă, intimă chiar, a sistemului militar rusesc, care este în mare parte o calchiere (reproducere, n.red.) a celui sovietic. Mai mult, comandanții ucraineni au o bună proprietate a calităților și a capacităților planificatorilor militari ruși, a felului în care acționează comandanții ruși din teren și, de asemenea, dețin informații multe și precise cu privire la structura și funcționarea dispozitivului militar rusesc peste graniță.
Dacă ne uităm la întinderea frontului, vedem că este are o lungime totală de 1200 de km, dar operațiuni militare energice se desfășoară doar în zona de sud-est, rezultat al faptului că Rusia a impus, până acum, ritmul, cadența și mai ales direcția acestui război. Ori această incursiune face exact acest, anume schimbă cadrele războiului, mutând o parte din acțiunile militare pe teritoriul Rusiei. Direcțiile de acțiune sunt promițătoare militar și politic. Pentru a determina Rusia să ia în serios ideea negocierilor de pace, Ucraina are nevoie de „argumente” de negociere, pe care să le poată tranzacționa. În condițiile în care Rusia nu dă niciun semn clar că ar putea lua în calcul condiții rezonabile pentru încetarea focului, ea trebuie adusă la rațiune prin presiuni militare și politice, unele dintre ele exercitate chiar de propria cetățeni. Până în momentul de față, cea mai mare parte a rușilor obișnuiți au preferat să vadă războiul din Ucraina doar prin intermediul propagandei, considerându-l mai degrabă o afacere de stat care nu-i privește direct. În acest moment, cel puțin pentru rușii din teritoriile de graniță, războiul a devenit o realitate mai mult decât contondentă, chiar dramatică. Poate că a venit momentul să ceară Kremlinului explicații pentru situația în care se află. Cu siguranță, operațiunea ucraineană urmărește și astfel de efecte. Să sperăm că le va obține. Cu atât mai mult cu cât este evident că marii comandanți ai armatei ruse au fost depășiți de situație, nu atât pentru că le lipsesc resursele, cât mai ales pentru că nu înțeleg deplin dinamica războiului modern.
Reporter: Deci asta fac acum ucrainenii? Își creează condiții de negociat?
Cosmin Popa: Este cu siguranță unul dintre obiectivele urmărite. Cu privire la obiectivele militare, noi nu putem decât să încercăm să ghicim. Poate fi centrala atomo-electrică de la Kurceatov, care în momentul de față e păzită de Garda Națională Rusă. Poate fi încercarea ucraineană de a destabiliza dispozitivul ofensiv rusesc de pe alte direcții sau poate toate împreună. Cert este că ceea ce se petrece în Regiunea Kursk nu este o simplă operațiune de PR, menită să funizeze conținut pentru rețelele sociale. Este o operațiune de amploare, cu trei direcții de acțiune, de la care Ucraina așteaptă efecte militare și politice. Rusia nu este și nici nu a fost vreodată sensibilă la morală sau la principiile de drept international. Ea poate deveni însă rațională, oricât de detestabil ar fi dictatorul care o conduce, atunci când adversarul său are forța și curajul de a-i crea probleme politice majore, mai ales unele de natură să pună în pericol stabilitatea regimului.
Reporter: Dar de ce nu au reacționat rușii? De ce par luați prin surprindere? Pare că nu reacționează.
Cosmin Popa: Comandanții militari ruși, în mod tradițional, dau dovadă de un remarcabil imobilism intelectual și mai ales de un dispreț total față de costurile umane ale războiului. Principala calitate a armatei ruse este aceea că se poate retrage mult peste posibilitățile logistice ale celor mai puternice armate, iar comandanții ruși sunt eficienți și creativi mai ales când se bucură de o covârșitoare superioritate tehnică și umană. Mai mult, acest război i-a obișnuit cu faptul că Rusia este cea care dictează direcțiile de atac și cantitatea de resurse alocată pentru un sector sau altul. Din fericire pentru noi, armata ucraineană se încăpățânează să acționeze cu totul altfel decât se așteaptă comandanții ruși să o facă, iar acest lucru produce un soi de stupoare în rândul lor. Armata ucraineană pare că și-a însușit lecțiile straniei contraofensive din primăvara acestui an, în timp ce planificatorii militari ruși se așteaptau să repete greșelile făcute. De aici degringolada rusească de pe noul front. Deși teoretic anticipau acest atac, liderii militari și politici din Rusia nu au făcut mare lucru pentru a pregăti apărarea, sperând că ucrainenii nu vor îndrăzni să-l întreprindă.
Reporter: Deci ce variante le rămân rușilor?
Cosmin Popa: Le rămân foarte multe variante, însă nu știu dacă le sunt foarte clare obiectivele pe care le vizează acest atac ucrainean și mai ales dacă Ucraina dispune de resursele necesare pentru a-l duce la bun sfârșit. Deocamdată ei încearcă să facă față situației, aducând în zonă trupe și tehnică, dar nu întratât de multe încât să dezorganizeze dispozitivul ofensiv din Sud-Estul Ucrainei și nici pe acela din Regiunea Sumi. Așa îmi explic reacțiile mai degrabă anemice. Deocamdată, marii comandanți ruși cred că pot respinge atacul cu forțele pe care le dețin în zonă, apelând cel mult la contingentele mobile ale diverselor „companii de securitate” de sub umbrela Ministerului Apărării. Prioritatea lor este acum să acopere breșele făcute de ucraineni, iar pentru asta nu aveau un plan. Rapiditatea în alocarea de resurse nu este una dintre calitățile aparatului militar rusesc. Ei speră că atacul ucrainean își va pierde vigoarea din motive logistice, permițând astfel armatei ruse să preia inițiativa, indiferent de costurile umane și tehnice pe care le implică acest proces.
Reporter: Dar asistăm la o schimbare majoră în cursul războiului?
Cosmin Popa: E prea devreme să spunem asta, dacă este o schimbare majoră în cursul războiului, dar cu siguranță este un moment important în desfășurarea sa. Un moment important care va crea un precedent și cu siguranță, așa cum s-a întâmplat până acuma, va duce, în cele din urmă, și la modificarea felului în care armata rusă îl planifică și îl duce. Este o operațiune extrem de îndrăzneață, bine pregătită, asupra căreia Ucraina păstrează încă o discreția aproape totală, și bine face.
Reporter: Cât a contat pentru moralul rușilor o astfel de incursiune?
Cosmin Popa: Eu nu sunt atât de înclinat să supralicitez importanța moralului scăzut al armatei ruse, pentru că este o armată în care disciplina este menținută preponderent prin coerciție și represiune. Pe lângă asta, deocamdată, nu există mecanisme deplin funcționale, prin care armata să transmită în societate nemulțumirile de pe front. Mișcarea „Drumul către casă”, care reunea femei critice la adresa regimului Putin, ai căror apropiați se aflau pe front, deocamdată nu a reușit să creeze în societate și armată un curent de opinie critic revendicativ. Regimul pare că a reușit aproape să o neutralizeze, prin presiuni la adresa protagonistelor și mai ales asupra bărbaților aflați pe front, care sunt victime sigure ale regimului.
Reporter: Cât contează ajutorul occidental în succesul acestor incursiuni ucrainene în teritoriile rusești?
Cosmin Popa: Nu mi se pare că ajutorul occidental contează foarte mult în această incursiune. Și se vede din tehnica pe care o folosește Ucraina. În momentul de față, Ucraina pare că nu folosește pe scară largă rachetele occidentale, deși acum ar fi mai mult decât potrivite.
Reporter: Deci Ucraina e pe cont propriu momentan, se descurcă singură în incursiunile din Rusia?
Cosmin Popa: În Kursk, Ucraina pare să fie pe cont propriu, însă mă tem că nici nu i s-a oferit o alternativă. Limitarea teritorială a folosirii armament occidental este de natură să ajute Federația Rusă, legând Ucraina de mâini și de picioare de frica unei escaladări. Concesiile de orice fel făcute dictatorilor nu au adus niciodată pacea ci doar pauze ale războiului. Nu există niciun motiv să credem că în cazul Rusiei lui Putin lucrurile stau altfel.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
