Strada și tehnocrații
I.C. Brătianu, Spiru Haret, Alexandru Marghiloman, Ion. I.C. Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, I. Gh. Duca, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu. Toți au fost oameni politici și fețe ale istoriei cu care societatea românească se mândrește.
Astăzi, principalul subiect în România îl constituie lupta dintre tehnocrație și clasa politică. Un subiect izbucnit din furia românilor, identificată prin termenul „Strada“, împotriva corupției și a slabei gestionări a proiectelor României de către o categorie bine definită: clasa politică.
O clasă politică ce, într-adevăr, după mai bine de 25 de ani de la Revoluția din 1989, nu a putut să se reformeze și a strâns în sânul ei un număr destul de mare de oameni de factură morală josnică, oameni cu probleme în Justiție, oameni ce au arătat de prea puține ori că sunt reprezentanții poporului și de cele mai multe ori că sunt reprezentanții propriilor interese.
Astfel, lupta cu corupția din România, începută în stradă, s-a transformat într-o luptă cu „politicul“.
Strada a cerut depolitizarea României. Tot strada a cerut un guvern de tehnocrați.
Iar liderii României s-au conformat. Guvernul a demisionat, iar președintele țării a desemnat un premier tehnocrat, în persoana lui Dacian Cioloș.
Strada a câștigat această luptă, așa cum arată lucrurile acum. Însă ce se va întâmpla pe viitor? Cum va arăta România condusă de un Guvern tehnocrat într-o democrație și o republică parlamentară în care principala putere în stat este cea legislativă, în care toți exponenții sunt oameni politici. Cum va gestiona acest guvern anul electoral 2016?
Există câteva exemple care certifică că indiferent de numărul de specialiști din orice domeniu, tot politicul este cel ce, în final, decide. Acest lucru se întâmplă pentru că este aproape imposibil să promovezi proiecte de dezvoltare în domeniul în care ești specialist, în interiorul unui Executiv, dacă nu faci parte dintr-un proiect politic.
În Justiție am văzut cum, indiferent de ce fac procurorii, judecătorii, sau aparatul din ministerul Justiției, ultimul cuvânt în schimbarea codului penal sau a celui civil îl are Parlamentul României, cel ce își dă votul final. De aceea, observăm cum, indiferent de ceea ce își dorește societatea sau tehnocrații din sistem, imunitatea parlamentară există încă, în ciuda tuturor presiunilor. Și ar mai fi multe exemple asemănătoare.
Iar acest lucru nu poate fi schimbat, indiferent de situație. Parlamentul României nu poate fi alcătuit, în imensa lui majoritate, decât din oameni politici, pe care populația îi votează și îi legitimează o dată la 4 ani.
Este o falsă iluzie că un Guvern tehnocrat poate opri anumite abuzuri și poate îndrepta țara pe o altă cale. Decizia va fi mereu în Parlament, acolo unde oamenii politici hotărăsc.
România a mai avut doar două experimente tehnocrate: Stolojan și Isărescu. Fără valoare deosebită, venite pe valuri de criză – după mineriada din 1991 și după prăbușirea guvernării CDR în 1999. Ambele guverne tehnocrate au condus la cele mai performante guverne PSD. Guvernul Văcăroiu și Guvernul Năstase, ambele de câte patru ani și foarte solide.
De aceea, guvernul de tehnocrați al lui Dacian Cioloș nu poate fi decât un experiment pe termen scurt, care să reducă presiunea străzii și să lase timp partidelor politice pentru a se recredibiliza.
Partide care de altfel, pentru recredibilizarea în fața societății susținătoare de tehnocrație, vor face tot posibilul să pună piedici guvernului Cioloș, prin votul în Parlament. Este o falsă iluzie că există partide politice care îl susțin pe Cioloș și partide politice care nu îl susțin. Scopul clasei politice în momentul de față este să câștige alegerile din 2016 și să revină la butoane.
Și de aceea, Guvernul Cioloș va fi un exercițiu ratat după care Strada nu va mai avea pe cine să tragă de urechi.
Va fi un experiment neasumat de nimeni.
Exercițiul democratic din ultimele săptămâni, când zeci de mii de români au ieșit în stradă pentru a reclama corupția, furtul și minciuna a fost extraordinar. A fost o acțiune ce va fi consemnată de istorie, la fel cum consemnată de istorie va fi și căderea Guvernului, dar și rezultatele noii guvernări tehnocrate. Și abia atunci vom vedea dacă această acțiune a societății românești a avut rezultatele scontate.
În momentul în care un doctor este prins în flagrant că ia șpagă și este arestat, societatea civilă acuză sistemul de Sănătate – corupt și ne-restructurat. În momentul în care un profesor primește mită și este arestat, societatea civilă acuză sistemul de Educație – corupt și nereformat. În momentul în care un patron de trust media este condamnat pentru corupție, societatea civilă acuză întreaga mass-media – coruptă și manipulatoare. În momentul în care un parlamentar este acuzat pentru corupție, societatea civilă acuză clasa politică – coruptă și nerestructurată.
Dacă vorbim de sisteme, pe cine va acuza clasa politică în momentul în care Dacian Cioloș va greși sau nu se va ridica la așteptările societății civile? Cine va fi responsabil? Ce sistem? Cine își va asuma răspunderea? Societatea civilă?
Ca în toate democrațiile consolidate, oamenii politici trebuie să decidă și să își asume răspunderea. Acesta este sistemul, cel mai bun pe care l-am identificat până acum. Altul nu putem găsi momentan. Pentru asta, societatea românească trebuie să înțeleagă că este nevoie să susțină o clasă politică capabilă, să dea din rândul ei oameni politici integri, să iasă în stradă și să strige și în fața Parlamentului, într-un număr la fel de mare, și în momentul în care unui parlamentar nu i se ridică imunitatea la cererea DNA. Să iasă în stradă și în momentul în care un doctor ia șpagă, și în momentul în care un profesor primește mită. Să reacționeze și la problemele ce vin și din sânul societății civile, nu numai din direcția clasei politice, pe care, bineînțeles, trebuie să o amendeze cel mai drastic și să o responsabilizeze continuu.
Strada trebuie să rămână trează în orice moment și să creeze anticorpi pentru orice nu este în conformitate cu legea. Dar trebuie să înțeleagă că o democrație autentică are la baza ei dialogul bazat pe principii politice, viziuni politice și doctrine politice, ce nu pot fi eliminate. Societatea civilă trebuie să pună umărul la crearea unei clase politice puternice și credibile, și nicidecum la distrugerea ei.
Societatea civilă trebuie să aibă victorii mai mari decât dărâmarea unui Guvern șubrezit și marcat de scandaluri de corupție și abuzuri și impunerea unuia tehnocrat ce va trebui să colaboreze, în continuare, cu mediul politic.
Numai așa istoria va putea consemna, peste încă un secol, sau două, oameni politici români precum au fost I.C. Brătianu, Spiru Haret, Alexandru Marghiloman, Ion. I.C. Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, I. Gh. Duca, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
