Domnu` Dan și eșecul partidelor anti-sistem în România
Dan Diaconescu a creat, în 2012, un partid anti-sistem cu toate ingredientele necesare: lipsa unei doctrine politice, măsuri populiste, multe dintre ele profund socialiste, o televiziune puternică, având un public de nișă numeros, un lider carismatic, structuri de partid create în aproape toate localitățile țării, un moment perfect ales pentru lansarea partidului pe piață: criza economică și măsurile de austeritate luate de guvernul Boc începând cu 2010.
Rezultatele alegerilor locale și parlamentare din anul 2012 au confirmat viabilitatea viziunii carismaticului Dan Diaconescu: 31 de primari, 3.126 de consilieri locali și 134 de consilieri județeni. Cu 68 de parlamentari, PP-DD devenea a treia forță politică din România, în urma giganticei Uniuni Social-Liberale și cu doar două procente în spatele puternicului Partid Democrat Liberal aflat la putere până în acea clipă şi sprijinit public de preşedintele Traian Băsescu. 14,6% a fost scorul obținut de PP-DD la alegerile parlamentare din iarna lui 2012.
Și totuși, de ce nu a reușit proaspătul partid anti-sistem să continue lupta politică cu motoarele turate la maximum iar Dan Diaconescu să devină, în 2016, un fel de Alexis Tsipras în fruntea Syrizei? De ce grecii au ales în fruntea statului un partid anti-sistem iar la noi singurul astfel de partid a fost pulverizat? Am găsit două explicaţii generale: mercenarii politici și o societate nu suficient de „bolnavă“.
Să le luăm pe rând.
Oamenii politici și „încercările“ de candidați scoși din joben de Dan Diaconescu pentru alegerile parlamentare s-au dovedit, la final, a fi simpli mercenari. Găsind pârtia necesară intrării în Parlamentul României, aceștia au candidat pe listele PP-DD, după care au ales să treacă în altă barcă politică sau să devină independenți. Un caz elocvent pentru acest tip de politician este deputatul de Constanța Mihai Tararache, care, văzându-și scaunul asigurat în Camera Deputaților, a dezertat după doar trei luni din PP-DD, devenind independent. În acest moment este deputat PNL. Mihai Tararache este tiparul majorității oamenilor politici din PP-DD. Mai trebuie adăugat că Dan Diaconescu a fost înfrânt în circumscripţia în care a candidat, avându-l adversar principal pe Victor Ponta, stabilind în acest sens o premieră pentru viaţa politică: primul lider de partid care nu reuşeşte să treacă testul alegerilor parlamentare. Excluderea lui Dan Diaconescu a marcat şi începutul sfârşitului.
Și, de aceea, partidul a fost pulverizat rapid din interior.
În al doilea rând, societatea românească a demonstrat că nu a ajuns în stadiul de „metastază“, așa cum se află astăzi societatea elenă. Deși în 2012 românii au votat într-un procent de 15% Partidul Poporului (criza economică și măsurile de austeritate putând fi catalogate drept circumstanțe atenuante pentru opțiunea de vot a acestora), am văzut că, în scrutinul electoral pentru președinția României, din noiembrie 2014, Dan Diaconescu, liderul PP-DD, nu a reușit să strângă mai mult de patru procente.
Motivele? Închiderea televiziunii OTV, ce a jucat un rol esențial în rândul electoratului pepededist (confundat în bună parte cu publicul otevist), dar și înviorarea creşterii economice. La fel de mult au contat și măsurile populiste luate de guvernarea Ponta în preajma campaniei prezidențiale, care au reușit să închidă gura electoratului pepededist, de altfel caracterizat în sondaje ca având un nivel mediocru de cultură politică.
Și, astfel, partidul a fost pulverizat din exterior.
Astăzi, Dan Diaconescu este la închisoare, pentru următorii cinci ani și jumătate, pentru șantaj. Pe lângă pepedediștii dezertori, puținii care au mai rămas s-au împărțit în două tabere: unii care construiesc un nou partid, în frunte cu Daniel Fenechiu, ceilalți topindu-se într-un partid care nu trece de 5% în sondaje, ce încearcă să nu moară după alegerile prezidențiale.
Întrebarea care încă mai rămâne deschisă este următoare: ce se va întâmpla în România atunci când, pe un fond de criză, va apărea un alt partid anti-sistem format nu din mercenari, ci din oameni care își doresc mai mult să preia puterea și să își impună politicile decât să facă bani?
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
